ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2559/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 860 din 24 septembrie 2004 pronunțată în dosar nr. 3625/2003 al Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T.C. SA București împotriva pârâtei SC C. SA Buzău, cu consecința obligării acesteia la plata echivalentului în lei la data efectuării plății a sumei de 310.000 dolari S.U.A., reprezentând penalități contractuale, 681.981.452 lei cu titlu de dobândă legală precum și dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la efectuarea plății, cu 149.026.915 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că între părți s-a încheiat un contract de administrare în temeiul căruia reclamanta a devenit administratorul pârâtei pentru o perioadă de 4 ani, în schimbul unei indemnizații lunare de 10.000 dolari S.U.A.

Conform clauzelor contractuale în situația revocării administratorului din motive neimputabile sau în ipoteza schimbării acționarului majoritar iar noul acționar nu mai dorește continuarea contractului de administrare, reclamanta are dreptul la plata indemnizației pe durata cuprinsă între momentul revocării mandatului și expirarea contractului de administrare. Dat fiind faptul că prin hotărârea A.G.A. din 28 iunie 2002 reclamantei i-a fost revocat mandatul acesta este îndreptățit la plata despăgubirilor în sumă de 310.000 dolari S.U.A.

aferente celor 31 luni care ar mai fi rămas până la expirarea contractului, la data de 11 februarie 2006. În consecință, apărările pârâtei, în sensul că reclamanta prin contractul de administrare și-a asumat o obligație de rezultat și nu una de mijloace, că nu a îndeplinit criteriile de performanță stabilite prin anexa la contract sunt neîntemeiate, în condițiile în care reclamanta avea obligația de a depune diligențe pentru asigurarea bunului mers al activității societății, asumându-și prin urmare o obligație de mijloace. De asemenea, anexa la contract care include criteriile de performanță nu este semnată de părți și datată și prin urmare nu face parte din contract. Apelul declarat de pârâta SC C. SA Buzău a fost admis prin decizia nr. 838 din 13 decembrie 2004 pronunțată în dosar nr. 9914/2004 al Curții de Apel Ploiești, cu consecința modificării sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii.

Instanța de control judiciar a reținut că tribunalul interpretând greșit natura contractului de administrare a ajuns la concluzia că reclamanta și-a asumat o obligație de mijloace, de diligență și nu una de rezultat, constând în îndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță, conform art. 5 alin. (1) din contract. Aceste criterii au fost prevăzute în anexa la contract, dar nu au fost îndeplinite, motiv pentru care prin hotărârea adunării generale a acționarilor din 28 iunie 2003 s-a dispus revocarea consiliului de administrație și a mandatului administratorilor. De altfel, faptul că toți indicatorii economici ai societății au fost negativi pe durata existenței contractului de administrare, este dovedit și prin expertiza contabilă efectuată în cauză, ale cărei concluzii în mod greșit au fost însă înlăturate de instanța de fond.

Prin urmare, întrucât anexa la contract, doar detaliază criteriile de performanță din art. 5 alin. (1) al contractului, nu prezintă relevanță lipsa semnăturii și a datei, reclamanta fiind obligată la executarea acestor obligații pe care însă nu le-a îndeplinit. De asemenea, contrar concluziilor primei instanțe, revocarea mandatului administratorului s-a produs din motive imputabile acestuia devenind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1), situație în care plata indemnizației lunare nu se poate solicita. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2004, criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În mod concret, recurenta critică decizia instanței de apel sub două aspecte: 1. Greșit și contrar clauzelor contractuale a reținut instanța că obligația asumată de SC T.C. SA ar fi o obligație de rezultat și nu una de mijloace. Prin urmare, dată fiind existența unui contract, în speță erau aplicabile dispozițiile art. 969 – art. 970 C. civ. și nu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, reținute de instanța de apel, ca temei pentru soluția pronunțată. 2. Interpretând eronat dispozițiile art. 5 alin. (1) din contractul în litigiu, apreciind că obligația asumată de recurentă este de rezultat în raport de cei nouă indicatori din anexă curtea de apel a ignorat faptul că înscrisul numit „anexă”, nu este însușit de părți, nu face parte din contract, și prin urmare a pronunțat o hotărâre nelegală și sub acest aspect.

În acest context, nici concluziile raportului de expertiză contabilă nu trebuiau luate în considerare deoarece analizează activitatea societății pe baza unor criterii care nu au fost stabilite de părți, de comun acord, prin contract, ci doar printr-o anexă, care nu face parte din convenția lor. Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, art. 969 – art. 970 C. civ., art. 304 pct. 9, art. 312 C. proc. civ., Curtea constată că acesta este nefondat respingându-l ca atare. 1. Astfel, primul motiv de recurs referitor la greșita calificare a obligației asumate ca fiind de rezultat și nu de diligență este nefondat.

În mod justificat și corect argumentat a reținut instanța de apel că potrivit art. 5 al.1 din contract, obligația administratorului, de a „aduce la îndeplinire obiectivele și criteriile de performanță ale societății comerciale, care fac parte integrantă din prezentul contract”, are caracterul unei obligații de rezultat și nu a unei obligații de mijloace, de diligență. Faptul că pentru atingerea acestui scop, administratorul este obligat, conform art. 8 din contract, să-și folosească întreaga capacitate de muncă în interesul societății, nu poate determina schimbarea naturii obligației asumate. 2. De asemenea, critica formulată cu privire la aprecierea greșită a faptului că anexa prin care s-au stabilit criteriile de performanță nu este întemeiată.

Potrivit art. 5 din contract, administratorul este dator să aducă la îndeplinire obiectivele și criteriile de performanță ale societății, în conformitate cu indicatorii de referință care sunt stabiliți conform anexei, după cum rezultă din clauza stabilită la art. 7 din convenția părților. Prin urmare, în mod corect a apreciat și instanța de apel, că aceste criterii fiind stabilite, prin anexa, care face parte din contract, nu prezintă relevanță faptul că acest înscris nu este semnat de părți, nefiind un act distinct, ci făcând parte integrantă din contract. Din această perspectivă, curtea de apel, stabilind că obligațiile asumate de reclamantă sunt de rezultat, că acestea nu au fost îndeplinite, astfel cum a reieșit și din expertiza contabilă a pronunțat o hotărâre legală, ce urmează a fi menținută, ca efect al respingerii recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.C. SA București împotriva deciziei nr. 838 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.