ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2559/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 860 din 24

septembrie 2004 pronunțată în dosar nr. 3625/2003 al Tribunalului Buzău, secția

comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC T.C. SA București împotriva pârâtei SC C. SA Buzău, cu consecința

obligării acesteia la plata echivalentului în lei la data efectuării plății a

sumei de 310.000 dolari S.U.A., reprezentând penalități contractuale,

681.981.452 lei cu titlu de dobândă legală precum și dobânda legală calculată de

la data introducerii acțiunii și până la efectuarea plății, cu 149.026.915 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că între părți s-a încheiat un

contract de administrare în temeiul căruia reclamanta a devenit administratorul

pârâtei pentru o perioadă de 4 ani, în schimbul unei indemnizații lunare de

10.000 dolari S.U.A.

Conform clauzelor

contractuale în situația revocării administratorului din motive neimputabile

sau în ipoteza schimbării acționarului majoritar iar noul acționar nu mai

dorește continuarea contractului de administrare, reclamanta are dreptul la

plata indemnizației pe durata cuprinsă între momentul revocării mandatului și

expirarea contractului de administrare. Dat fiind faptul că prin hotărârea A.G.A.

din 28 iunie 2002 reclamantei i-a fost revocat mandatul acesta este îndreptățit

la plata despăgubirilor în sumă de 310.000 dolari S.U.A. aferente celor 31 luni

care ar mai fi rămas până la expirarea contractului, la data de 11 februarie

2006.

În consecință, apărările

pârâtei, în sensul că reclamanta prin contractul de administrare și-a asumat o

obligație de rezultat și nu una de mijloace, că nu a îndeplinit criteriile de

performanță stabilite prin anexa la contract sunt neîntemeiate, în condițiile

în care reclamanta avea obligația de a depune diligențe pentru asigurarea

bunului mers al activității societății, asumându-și prin urmare o obligație de

mijloace.

De asemenea, anexa la

contract care include criteriile de performanță nu este semnată de părți și

datată și prin urmare nu face parte din contract.

Apelul declarat de pârâta SC

C. SA Buzău a fost admis prin decizia nr. 838 din 13 decembrie 2004 pronunțată

în dosar nr. 9914/2004 al Curții de Apel Ploiești, cu consecința modificării sentinței

apelate în sensul respingerii acțiunii.

Instanța de control judiciar

a reținut că tribunalul interpretând greșit natura contractului de administrare

a ajuns la concluzia că reclamanta și-a asumat o obligație de mijloace, de

diligență și nu una de rezultat, constând în îndeplinirea obiectivelor și

criteriilor de performanță, conform art. 5 alin. (1) din contract. Aceste

criterii au fost prevăzute în anexa la contract, dar nu au fost îndeplinite,

motiv pentru care prin hotărârea adunării generale a acționarilor din 28 iunie

2003 s-a dispus revocarea consiliului de administrație și a mandatului

administratorilor. De altfel, faptul că toți indicatorii economici ai

societății au fost negativi pe durata existenței contractului de administrare,

este dovedit și prin expertiza contabilă efectuată în cauză, ale cărei

concluzii în mod greșit au fost însă înlăturate de instanța de fond.

Prin urmare, întrucât anexa

la contract, doar detaliază criteriile de performanță din art. 5 alin. (1) al

contractului, nu prezintă relevanță lipsa semnăturii și a datei, reclamanta

fiind obligată la executarea acestor obligații pe care însă nu le-a îndeplinit.

De asemenea, contrar concluziilor primei instanțe, revocarea mandatului

administratorului s-a produs din motive imputabile acestuia devenind incidente

dispozițiile art. 16 alin. (1), situație în care plata indemnizației lunare nu

se poate solicita.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs reclamanta prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie

2004, criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În mod concret, recurenta

critică decizia instanței de apel sub două aspecte:

clauzelor contractuale a reținut instanța că obligația asumată de SC T.C. SA ar

fi o obligație de rezultat și nu una de mijloace.

Prin urmare, dată fiind

existența unui contract, în speță erau aplicabile dispozițiile art. 969 – art. 970

C. civ. și nu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală,

reținute de instanța de apel, ca temei pentru soluția pronunțată.

dispozițiile art. 5 alin. (1) din contractul în litigiu, apreciind că obligația

asumată de recurentă este de rezultat în raport de cei nouă indicatori din

anexă curtea de apel a ignorat faptul că înscrisul numit „anexă”, nu este

însușit de părți, nu face parte din contract, și prin urmare a pronunțat o

hotărâre nelegală și sub acest aspect.

În acest context, nici

concluziile raportului de expertiză contabilă nu trebuiau luate în considerare

deoarece analizează activitatea societății pe baza unor criterii care nu au

fost stabilite de părți, de comun acord, prin contract, ci doar printr-o anexă,

care nu face parte din convenția lor.

Examinând recursul formulat,

prin prisma motivelor invocate, art. 969 – art. 970 C. civ., art. 304 pct. 9, art.

312 C. proc. civ., Curtea constată că acesta este nefondat respingându-l ca

atare.

recurs referitor la greșita calificare a obligației asumate ca fiind de

rezultat și nu de diligență este nefondat. În mod justificat și corect

argumentat a reținut instanța de apel că potrivit art. 5 al.1 din contract,

obligația administratorului, de a „aduce la îndeplinire obiectivele și

criteriile de performanță ale societății comerciale, care fac parte integrantă

din prezentul contract”, are caracterul unei obligații de rezultat și nu a unei

obligații de mijloace, de diligență. Faptul că pentru atingerea acestui scop,

administratorul este obligat, conform art. 8 din contract, să-și folosească

întreaga capacitate de muncă în interesul societății, nu poate determina

schimbarea naturii obligației asumate.

formulată cu privire la aprecierea greșită a faptului că anexa prin care s-au

stabilit criteriile de performanță nu este întemeiată.

Potrivit art. 5 din

contract, administratorul este dator să aducă la îndeplinire obiectivele și

criteriile de performanță ale societății, în conformitate cu indicatorii de

referință care sunt stabiliți conform anexei, după cum rezultă din clauza stabilită

la art. 7 din convenția părților.

Prin urmare, în mod corect a

apreciat și instanța de apel, că aceste criterii fiind stabilite, prin anexa,

care face parte din contract, nu prezintă relevanță faptul că acest înscris nu

este semnat de părți, nefiind un act distinct, ci făcând parte integrantă din

contract.

Din această perspectivă,

curtea de apel, stabilind că obligațiile asumate de reclamantă sunt de

rezultat, că acestea nu au fost îndeplinite, astfel cum a reieșit și din

expertiza contabilă a pronunțat o hotărâre legală, ce urmează a fi menținută,

ca efect al respingerii recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC T.C. SA București împotriva deciziei nr. 838 din 13 decembrie

2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2006.