ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2300/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2300/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Deliberând asupra recursului de față: Reclamanta SC R.R. SA Constanța a solicitat obligarea pârâtei C.F.R. M. SA Constanța la plata sumei de 1.234.098.811 lei contravaloare produse petroliere lipsă la transport și cheltuieli de judecată de 36.497.176 lei. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a expediat pe calea ferată produse petroliere în mai multe transporturi și la destinație s-au descoperit lipsuri cantitative între 0,6 t și 4,85 t benzină, în valoare totală de 1.234.098.811 lei. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1807 din 9 iunie 2005, a admis acțiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.234.098.811 lei contravaloare produse petroliere lipsă. S-a apreciat că, potrivit art. 83.3 din Regulamentul de transport pe calea ferată, aprobat prin O.G.
nr. 41/1997 dacă mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare se prezumă culpa transportatorului. Cum din procesele verbale de constatare a stării tehnice a vagoanelor rezultă că lipseau unele dintre sigiliile legale, se prezumă răspunderea transportatorului. În apelul pârâtei, Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 292 din 24 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul reținând că s-au dovedit lipsurile și violarea vagoanelor așa încât, în mod corect a fost apreciat că există culpa transportatorului aplicându-se dispozițiile art. 83.3 din Regulamentul de transport. S-a mai considerat că proba cu expertiză tehnică era imposibil de administrat deoarece vagoanele au continuat să circule și starea lor se putea modifica între timp iar concluziile unei astfel de expertize ar putea fi eronate.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motive ce se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că a fost aplicat greșit art. 83.3 din Regulamentul de transport, că, în mod greșit nu a fost admisă proba cu expertiză și că despăgubirea a fost stabilită eronat incluzând în preț și taxele precum accize, TVA și taxa de drum deși nu s-a făcut dovada achitării acestora. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanțele au aplicat corect dispozițiile art. 83.3 din Regulamentul de transport care prevede că este prezumată culpa transportatorului dacă vagoanele prezintă urme de violare. În cauză, vagoanele la care s-au constatat lipsurile cantitative erau și cele la care lipseau unele dintre sigiliile legale.
Pârâta nu a răsturnat această prezumție așa încât, în mod legal trebuie să suporte prejudiciile produse prin lipsurile constatate. În ceea ce privește proba cu expertiză, aceasta a fost respinsă pe bună dreptate având în vedere că, de la data constatării vagoanele au circulat starea lor tehnică putându-se schimba. Și art. 85.2 din Regulament a fost aplicat corect, pârâta fiind obligată la plata prețului curent al mărfii care include și toate taxele contestate de pârâtă, respectiv TVA, taxa de drum și accizele. Faptul că reclamanta nu a vândut efectiv această marfă este culpa pârâtei din cauza căreia s-a pierdut această marfă. Dacă o vindea reclamanta obținea prețul cerut ca despăgubire. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs invocate de pârâtă urmează a fi respins ca nefondat recursul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Constanța F.B. Constanța împotriva deciziei nr. 292/ COM din 24 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscală, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.