ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.10.2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3210/2007

HOTĂRÂRE
18.10.2007
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3210/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 4072/ COM din 29 iulie 2006, a admis

cererea formulată de reclamanta SC R.R. SA cu sediul social în municipiul

Constanța județul Constanța în contradictoriu cu S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala

Constanța cu sediul social în municipiul Constanța județul Constanța, în sensul

că a obligat pârâta, în favoarea reclamantei, la plata sumei de 251.308,69 lei

reprezentând contravaloare produse petroliere, precum și a sumei de 5.524,28

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut în principal că, reclamanta a expediat la

două din punctele sale de lucru diferite cantități de produse petroliere, iar

la destinație, potrivit celor consemnate în procesele verbale s-a constat fie

lipsa sigiliilor, fie urme de scurgere din conținut, precum și minusuri

cantitative de marfă.

Potrivit art. 8.3.1 din

Regulamentul de transport pe căile ferate se instituie în sarcina cărăușului o

prezumție relativă de culpă, prin aceea că atâta timp cât cărăușul a preluat

transportul fără obiecțiuni se consideră că expediția corespundea din punct de

vedere al normelor de asigurare a mărfii.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia civilă nr. 284/ COM din 17 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M., sucursala de Marfă Constanța

împotriva sentinței civile nr. 4072/COM/2006 a Tribunalului Constanța în

dosarul nr. 1188/COM/2005.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a apreciat că transportatorul, ca și detentor precar al

produselor transportate, are responsabilitatea asigurării pazei juridice a

acestora, de la preluarea lor și până la destinație. Potrivit mențiunilor de pe

scrisoarea de trăsură, la preluarea la transport vagoanele au corespuns din

punct de vedere tehnic și comercial, determinarea cantității fiind făcută prin

cântărire și calibrare pe cântar electronic.

Atât din reglementările

noului act normativ O.G. nr. 7/2005, dar și a celui anterior O.G. nr. 41/1997,

calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală

sau parțială a mărfii, pierderea survenită din momentul încheierii contractului

de transport și până la destinație.

Împotriva deciziei civile nr.

284/ COM din 17 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs

pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M., sucursala de marfă Constanța, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot

a hotărârii atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii principale.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat că nu poate fi reținută culpa cărăușului întrucât nu este

posibilă sustragerea combustibilului în timpul transportului, în condițiile în

care lipseau doar câte un sigiliu de la vagoanele menționate, restul sigiliilor

fiind intacte.

Intimata-reclamantă SC R.R. SA

Constanța, a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care a cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în

cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge

recursul pârâtei pentru următoarele considerente.

Din verificarea

documentației existente la dosar, este de necontestat că între reclamanta SC R.R.

SA Constanța, în calitatea de client și pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala

Constanța, în calitatea de transportator au fost încheiate contracte de

transport pe calea ferată a produselor petroliere.

Conform Regulamentului de

Transport pe Căile Ferate, așa cum rezultă din dispozițiile cuprinse în art. 82

și următoarele, se instituie răspunderea căii ferate în situații limitative,

care se regăsesc și în prezenta cauză. Astfel, calea ferată care a primit la

transport marfa cu scrisoare de trăsură este răspunzătoare de executarea

transportului și de integritatea mărfii pe întreg parcursul, până la eliberare.

Mai mult, când calea ferată a cântărit mărfurile, ea răspunde de cantitatea

constată pe cântarul său.

Privitor la întinderea

răspunderii calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din

pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii, survenită din momentul

primirii la transport și până la eliberare, precum și pentru paguba care

rezultă din depășirea termenului contractului de transport.

Din concluziile raportului

de expertiză tehnică judiciară, a reieșit că la cele 25 vagoane cisternă s-au

constatat sigilii lipsă la ventilele vagoanelor sau la punctele stabilite a fi

sigilate, conform dispozițiilor 373 din 25 ianuarie 2000 și a adresei nr. 1.3 a

– 48 din 19 iulie 2000, anexele 7 și 8 ale S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA. Potrivit NUT

1 al art. 83.4 calea ferată este scutită de răspundere, cu condiția ca mijlocul

de transport și expediția să fie eliberate, fără urme de violare, sustragere,

scurgere ori alte cauze similare.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, a fost stabilită, atât de instanța de fond cât

și de cea de apel, o corectă situație de fapt și de drept, care conduce la

respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M.,

sucursala Marfă Constanța împotriva deciziei civile nr. 284/ COM din 17

noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială

de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință din

cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M., sucursala Marfă Constanța

împotriva deciziei nr. 284/ COM din 17 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 octombrie 2007.

Sursă