ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 514/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 7 octombrie 2005 reclamanta SC R.R. SA a chemat în

judecată pârâta S.N.T.F.M.C.F.R.M. SA, sucursala F.B., solicitând ca în baza

sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 222.943,12 Ron

reprezentând contravaloarea produselor petroliere constatate lipsă la

destinație precum și plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Constanța,

prin sentința nr. 2505 din 4 mai 2007 a admis acțiunea astfel cum a fost

formulată.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond a reținut că la cele 24 vagoane cisternă s-au constatat

sigilii lipsă la ventilele vagoanelor, sau la punctele stabilite a fi sigilate,

conform dispozițiilor 373 din 25 ianuarie 2000 și a adresei nr. 1.3a 48 din 19

iulie 2000.

A mai reținut că mijloacele de

transport au sosit la destinație cu urme de violare, sustragere, scurgere și

alte cauze similare, iar din conținutul înscrisurilor nu rezultă că organele de

poliție care au semnat procesele verbale de constatare în care sunt menționate

lipsurile au efectuat cercetări conform procedurilor legale.

Instanța de fond, a avut în

vedere dispozițiile art. 61.2 , art. 82,1 și art. 93.1 din Regulamentul de

transport aprobat prin Ordonanța nr. 7/2005.

Împotriva acestei soluții a

promovat apel pârâta, invocând încălcarea Regulamentului de transport, și

faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare pentru că nu i s-a admis proba cu

expertiză pentru a se lămuri situația de fapt.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 83 din 8 mai 2008 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea soluției

instanța de control judiciar a reținut că au fost respectate dispozițiile O.G.

nr. 41/2007 care reglementează atragerea răspunderii juridice a cărăușului pentru

prejudiciul cauzat proprietarului mărfii, în situația în care vagoanele

încărcate cu marfa poartă semne vizibile de violare.

Totodată, instanța de apel a

înlăturat raportul de expertiză efectuat în cauză motivat de faptul că instanța

nu este legată de concluziile și părerile experților, aprecierea raportului de

expertiză ca și celelalte mijloace de probă este lăsată la aprecierea

instanței.

Cu petiția înregistrată la data

de 10 iunie 2008 pârâta a declarat recurs criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

Se susține că nelegal i-au fost

respinse apărările, fiind înlăturate analizele raportului de expertiză

administrat în apel, apreciind că situația reținută de expert nu este dovedită.

Așa cum a stabilit raportul de

expertiză nu este posibilă sustragerea de marfa în timpul transportului din

conținutul vagoanelor în condițiile în care lipsesc un singur sigiliu la doma

de încărcare.

Recursul este nefondat.

Prin Regulamentul de transport

intenția legiuitorului a fost aceea de a legifera o prezumție de vinovăție în

sarcina cărăușului în condițiile în care vagoanele ajung la destinație fără

sigiliile aplicate la momentul expedierii.

Prezumția prevăzută

în norma legală aplicabilă și reținută de instanță a fost esențială în

aprecierea responsabilității juridice a recurentei care a avut calitatea de

cărăuș.

Din momentul preluării

vagoanelor încărcate pentru a fi transportate la destinație cărăușul are

detenția precară a mărfii pe care trebuie să o transporte, având obligația să

asigure poza juridică a mărfii încredințate spre transport.

Referitor la proba cu expertiză

tehnică, justificat instanța de apel a reținut că potrivit art. 201 C. proc.

civ., instanța de judecată poate dispune administrarea unei asemenea probe când

pentru stabilirea adevărului este nevoie de lămurirea unor împrejurări pentru

care se cer cunoștințe de specialitate, expertul având posibilitatea să-și

exprime părerea, să dea lămuriri ca om de specialitate.

Concluzia personală a expertului

potrivit căruia vagoanele nu sunt încărcate la cantitatea consemnată în actele

de însoțire, iar deteriorarea sigiliilor este un act de diversiune cu

premeditare ce se face din stația de încărcare sau pe traseul vagoanelor, a

fost înlăturat justificat de instanța de apel, atâta timp cât situația reținută

nu a fost dovedită în cauză.

S-a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor legale în materie, având în vedere că în cauză

operează prezumția instituită de art. 83.3 din Regulamentul de transport aprobat

prin O.G. nr. 41/1997 „în cazul în care coletul sau mijlocul de transport a

fost violat pe parcurs, sau poartă urme de violare, se presupune, până la proba

contrară că mărfurile au fost avariate din vina căii ferate".

In aceste condiții, văzând dispozițiile art. 312

C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala

Constanța, împotriva deciziei civile nr. 83/COM din 8 mai 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 februarie 2009.