ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4749/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ.

asupra recursului de față, constată următoarele:

Adresându-se Tribunalului Iași, la 29 aprilie 2006,

reclamanta C.(fostă V.)F.S. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

dispoziția nr. 691 din 22 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Iași, prin

care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a imobilului (teren și

clădire) situat în Iași. Notificarea a fost respinsă cu motivarea că a fost

tardiv formulată.

În cuprinsul acțiunii s-a arătat că imobilul de la

adresa menționată a fost proprietatea E.G.V. (mama reclamantei), de la care a

fost preluat în mod abuziv, prin naționalizare, în temeiul Decretului nr.

92/1950.

Reclamanta a

solicitat, prin acțiune, anularea dispoziției administrative emise de primar și

restituirea în natură a imobilului.

Soluționând litigiul

în primă instanță, Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1947 din 6

septembrie 2006, a respins acțiunea (contestația) ca nefondată, cu motivarea că

notificarea, prin care s-a cerut restituirea imobilului, a fost formulată după

expirarea termenului stabilit prin Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Iași,

secția civilă, prin decizia nr. 4 din 12 ianuarie 2007, a admis apelul declarat

de reclamantă, a desființat sentința Tribunalului Iași și a trimis cauza spre

rejudecare aceluiași tribunal. în considerentele deciziei, curtea de apel a

motivat că notificarea nu a fost formulată tardiv, deoarece reclamanta a intrat

în categoria persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor naționalizate

prin Decretul nr. 92/1950 abia prin Legea nr. 247/2005.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs Primarul Municipiului Iași susținând

că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece reclamanta a cerut

restituirea imobilului aflat în litigiu după expirarea termenului prevăzut în

Legea nr. 10/2001.

Recursul declarat este

întemeiat.

Prin Legea

nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. în sensul acestei legi,

prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege, conform art. 2 alin. (1) pct.

h, orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor

legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal

prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației

de stat. Această prevedere legală a fost menținută și după modificările aduse

Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul

proprietății și justiției și unele măsuri adiacente.

Examinând

dispoziția legală enunțată se constată că prin imobile preluate în mod abuziv

se înțeleg și cele preluate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea

unor imobile, decret care, neîndoielnic, a fost emis și apoi aplicat fără

respectarea dispozițiilor legale în vigoare la aceea dată. Așa fiind,

persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură

sau, după caz, prin echivalent aveau dreptul să ceară aplicarea Legii nr.

10/2001 de îndată după intrarea acesteia în vigoare.

Împrejurarea

că prin Legea nr. 247/2005 a fost modificat art. 2 pct. 1 lit. a) al Legii nr.

10/2001 în sensul că prin imobil preluat în mod abuziv se înțeleg și imobilele

naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 demonstrează doar voința legiuitorului

ca prevederile legale să aibă o exprimare clară, ușor de înțeles de către orice

persoană care solicită aplicarea unei legi. Prin această redactare a

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 nu a fost creată o

nouă categorie a persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, cum a hotărât,

fără temei legal, instanța de apel.

Potrivit art.

21 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 12

luni, de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare,

solicitând restituirea în natură a imobilului; nerespectarea acestui termen

pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în

justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Conținutul acestei

prevederi legale a rămas același după adoptarea Legii nr. 247/2005 (art. 22 din

Legea nr. 10/2001).

Nesocotind

dispozițiile legale, reclamanta a trimis notificarea abia la data de 19

septembrie 2005, mult după termenul legal, care expirase la 14 februarie 2002.

Întrucât reclamanta

nu a respectat termenul prevăzut de lege pentru trimiterea notificării, a

pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii, așa cum a hotărât

corect, prima instanță. în consecință, instanța de apel, hotărând că reclamanta

a respectat termenul legal pentru depunerea notificării, a pronunțat o hotărâre

cu încălcarea Legii nr. 10/2001.

Recursul declarat de pârâtă fiind întemeiat

urmează să fie admis și să fie casată hotărârea atacată. Rejudecând procesul,

Înalta Curte va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iași împotriva deciziei nr. 4 din 12

ianuarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pe care o casează.

Respinge ca

nefondat apelul declarat de contestatoarea C.(V.)F.S. împotriva sentinței

civile nr. 1947 din 6 septembrie 2006 a Tribunalului Iași, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 iunie 2007.