ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3486/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3486/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 21 noiembrie 2005, la Curtea de Apel Galați, reclamanta SC A.P. SRL
a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale - U.M. nr.
02494 Târgoviște, obligarea acesteia din urmă la achitarea contravalorii
lucrărilor de amenajări efectuate cu ocazia derulării contractului de prestări
servicii dintre cele două părți, precum și actualizarea sumei respective cu
rata inflației până la data formulării acțiunii.
La termenul de judecată din
20 decembrie 2005, pârâtul a invocat excepția de necompetentă materială și
teritorială a instanței.
Curtea de Apel Galați,
secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3 din 10
ianuarie 2006, a admis excepțiile invocate și a declinat competența de
soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel
instanța de fond a reținut, sub aspectul competenței materiale, că obiectul
acțiunii îl constituie cererea de despăgubire, în valoare de peste 330.900 RON
formulată de reclamantă, fie în temeiul îmbogățirii fără justă cauză a pârâtei,
fie ca urmare a rezilierii contractului dintre ele, motiv pentru care, aplicabile
sunt dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., potrivit cărora
competența de soluționare aparține tribunalelor, în speță Tribunalului
Dâmbovița.
Sub aspectul competenței
teritoriale, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin.
(1) C. proc. civ., potrivit cărora „Cererile împotriva unei persoane juridice
de drept privat se fac la instanța sediului ei principal”; în consecință,
competența aparține Tribunalului Târgoviște în a cărui rază teritorială se află
pârâta U.M. nr. 02494.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal, a declarat recurs, reclamanta SC A.P. SRL.
Recurenta-reclamantă a
invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, întrucât contractul de prestări servicii dintre
părți s-a încheiat în baza O.U.G. nr. 60/2001, în urma unei licitații, iar în
condițiile în care parte în contract este un organ al administrației publice
centrale, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, aparține
curții de apel.
Sub aspectul competenței
teritoriale s-a susținut că aceasta aparține Curții de Apel București în a
cărei rază teritorială se află sediul Ministerului Apărării Naționale, și nu
curții de apel în a cărei rază se află U.M. nr. 02494 Târgoviște, întrucât
aceasta, deși parte în contract, nu are personalitate juridică.
Recursul este nefondat și
urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Împrejurarea că
recurenta-reclamantă SC A.P. SRL a reziliat în mod unilateral, astfel cum
rezultă din notificarea nr. 120 din 29 iunie 2004, contractul administrativ de
prestări servicii încheiat cu intimata-pârâtă U.M. nr. 02494 Târgoviște, a
deplasat litigiul părților din sfera contenciosului administrativ, în cea a
dreptului comercial, aplicabile în speță fiind, nu dispozițiile art. 8 alin.
(2) din Legea nr. 554/2004, cum susține recurenta, ci dispozițiile art. 2 pct.
1 lit. a) C. proc. civ., potrivit căruia competența de soluționare a litigiilor
în materie comercială, al căror obiect este mai mare de 1 miliard, aparține
tribunalelor.
Sub aspectul competenței
teritoriale se reține că atât regula generală din art. 5 C. proc. civ.,
potrivit căreia „Cererea se face la instanța domiciliului pârâtului”, cât și
cea alternativă din art. 10 alin. (4), potrivit căreia cererile privind
obligații comerciale se soluționează de către instanța locului unde obligația a
luat naștere sau aceea a locului plății, impun competența tribunalului în a
cărui rază teritorială își are sediul intimata U.M. nr. 02494 Târgoviște,
respectiv Tribunalul Dâmbovița.
În consecință, constatând că
nu există potrivit art. 304 și 304
1
C. proc. civ., motive de casare
sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge,
ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC A.P. SRL Brăila împotriva sentinței civile nr. 3 din 10 ianuarie 2006,
pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 octombrie 2006.