ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4433/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 6 iunie 2006, la Judecătoria Târgoviște, reclamanta SC E.S. SA Târgoviște a chemat în judecată pe pârâta A.P. Târgoviște, solicitând obligarea acesteia la 1.970,64 lei contravaloarea facturilor neachitate și majorări de întârziere, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă în perioada 29 martie 2002 - 31 ianuarie 2005. Ulterior, reclamanta a precizat acțiunea solicitând și obligarea președintelui A.P. să constituie un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor cu datorii în favoarea reclamantei și intabularea acestui privilegiu în cartea funciară iar în situația în care pârâta refuză instanța să o autorizeze pe reclamantă să îndeplinească această obligație pe cheltuiala pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 214/2007 a Judecătoriei Târgoviște s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, iar această instanță, prin sentința civilă nr. 867/2007 a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște și a sesizat Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Prin regulatorul de competență sentința civilă nr. 10 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște reținându-se că principalul capăt de acțiune este cel prin care se solicită despăgubiri pentru neachitarea serviciilor prestate de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta susținând că aparține Tribunalului Dâmbovița, secția contencios administrativ și fiscal, competenta de soluționare a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2007. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat. Cererea principală din cadrul acțiunii formulate de reclamantă se referă la obligarea pârâtei de a-i achita contravaloarea facturilor neonorate pentru serviciile de salubritate prestate. Valoarea solicitată este de 1.970,64 lei, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

cu referire la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența materială de soluționare aparține judecătoriei. Judecătoria va soluționa și cererea accesorie, precizată de reclamantă la fila 42 din Dosarul nr. 3403/2006 al Judecătoriei Târgoviște. Cât privește susținerea recurentei în sensul că este competentă secția contencios administrativ și fiscal a tribunalului să soluționeze pricina în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2006, Curtea constată că solicitarea nu este legală. Într-adevăr, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, publicată la data de 8 mai 2006, prevede că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de executarea contractelor și izvorâte din neplata serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ.

Legea nr. 101/2006, conform art. 33, a intrat însă în vigoare la un an de la data publicării în M. Of. al României, respectiv la data de 8 mai 2007. Cum la data formulării acțiunii 6 iunie 2006, Legea nr. 101/2006 nu era în vigoare, competența de soluționare aparține Judecătoriei Târgoviște, în conformitate cu dispozițiile C. proc. civ., astfel cum s-a arătat mai sus. Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de

SC E.S. SA

Târgoviște împotriva sentinței nr. 10/ CC din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2007.