ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4599/2007

Asupra recursului civil de față:

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 271 din 6

martie 2006, Tribunalul Botoșani a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată

de reclamantul V.M., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Dorohoi, prin

primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul nu a parcurs etapa administrativă prealabilă care

are caracter obligatoriu în sensul că nu a formulat notificare în condițiile

art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, față de persoana juridică

deținătoare a imobilului în litigiu.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 197 din 8 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantul V.M., împotriva sentinței civile nr. 271 din 6 martie 2006

pronunțată de Tribunalul Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 22 din

Legea nr. 10/2001 republicată este obligatorie, lucru de care nu a ținut seama

reclamantul V.M.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs V.M., criticând-o ca fiind nelegală, invocând art.

304 pct. 7,9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanțele în mod greșit au

reținut că nu m-am conformat obligației instituite de art. 23 din Legea nr.

10/2001.

- De asemenea, o dată cu formularea

acțiunii, am formulat și Notificarea către Primăria Dorohoi, în condițiile art.

21 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat.

Mecanismul de punere în aplicare a

Legii nr. 10/2001 este alcătuit din două etape succesive, din care prima este

obligatorie iar a doua este facultativă întrucât privește controlul

judecătoresc al actelor emise în temeiul acestei legi în cadrul procedurii

administrative prealabile de restituire în natură sau prin echivalent a

imobilelor preluate abuziv.

Prima etapă, procedura prealabilă

are caracter obligatoriu, art. 21 devenit art. 22 din Legea nr. 10/2001

republicată,- ceea ce înseamnă că de la intrarea în vigoare a legii, cererile

de restituire în natură sau prin echivalent, inclusiv acțiunile în revendicare

a imobilelor preluate fără titlu valabil formulate împotriva persoanelor

juridice deținătoare [art. 21 alin. (1)] direct la instanțele judecătorești

competente sunt inadmisibile, art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, reclamantul V.M. a

respectat procedura administrativă obligatorie prevăzută de art. 21 (devenit

art. 22) din Legea nr. 10/2001 republicată în sensul că a notificat Primăria

Municipiului Botoșani cu privire la restituirea în natură a imobilului din

Municipiul Dorohoi jud. Botoșani, notificare fila 3 dosar fond.

Instanțele în mod greșit au reținut

că reclamantul nu a formulat notificare în condițiile art. 21 (art. 22) din

Legea nr. 10/2001, respingând acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.

Procedând astfel, instanțele nu au

analizat fondul cauzei, pronunțând o sentință netemeinică și dată cu aplicarea

greșită a legii.

Instanța de recurs nu poate însă

hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc.

civ. numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite

pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Toate acestea impun admiterea

recursului declarat de reclamant, casarea deciziei civile nr. 197 din 8

septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava precum și a sentinței civile nr. 271

din 6 martie 2006 a Tribunalului Botoșani și trimiterea cauzei spre judecare

acestei din urmă instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul V.M. împotriva deciziei nr. 197 din 8 septembrie 2006 a Curții de

Apel Suceava, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 271 din 6 martie 2006 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, și

trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 iunie 2007.