ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4599/2007

Asupra recursului civil de față: Deliberând, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 271 din 6 martie 2006, Tribunalul Botoșani a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul V.M., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Dorohoi, prin primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a parcurs etapa administrativă prealabilă care are caracter obligatoriu în sensul că nu a formulat notificare în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, față de persoana juridică deținătoare a imobilului în litigiu. Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 197 din 8 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul V.M., împotriva sentinței civile nr. 271 din 6 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată este obligatorie, lucru de care nu a ținut seama reclamantul V.M. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs V.M., criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 7,9 C. proc. civ., deoarece: - Instanțele în mod greșit au reținut că nu m-am conformat obligației instituite de art. 23 din Legea nr. 10/2001. - De asemenea, o dată cu formularea acțiunii, am formulat și Notificarea către Primăria Dorohoi, în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001. Recursul este fondat.

Mecanismul de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 este alcătuit din două etape succesive, din care prima este obligatorie iar a doua este facultativă întrucât privește controlul judecătoresc al actelor emise în temeiul acestei legi în cadrul procedurii administrative prealabile de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv. Prima etapă, procedura prealabilă are caracter obligatoriu, art. 21 devenit art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată,- ceea ce înseamnă că de la intrarea în vigoare a legii, cererile de restituire în natură sau prin echivalent, inclusiv acțiunile în revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil formulate împotriva persoanelor juridice deținătoare [art. 21 alin. (1)] direct la instanțele judecătorești competente sunt inadmisibile, art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. În speță, reclamantul V.M. a respectat procedura administrativă obligatorie prevăzută de art. 21 (devenit art. 22) din Legea nr. 10/2001 republicată în sensul că a notificat Primăria Municipiului Botoșani cu privire la restituirea în natură a imobilului din Municipiul Dorohoi jud. Botoșani, notificare fila 3 dosar fond. Instanțele în mod greșit au reținut că reclamantul nu a formulat notificare în condițiile art. 21 (art. 22) din Legea nr. 10/2001, respingând acțiunea reclamantului ca inadmisibilă. Procedând astfel, instanțele nu au analizat fondul cauzei, pronunțând o sentință netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii. Instanța de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc.

civ. numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Toate acestea impun admiterea recursului declarat de reclamant, casarea deciziei civile nr. 197 din 8 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava precum și a sentinței civile nr. 271 din 6 martie 2006 a Tribunalului Botoșani și trimiterea cauzei spre judecare acestei din urmă instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul V.M. împotriva deciziei nr. 197 din 8 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 271 din 6 martie 2006 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, și trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2007.