ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2026/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2026/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 207 din 20
februarie 2006 Tribunalul Galați a respins ca nefondată acțiunea formulată de
reclamanții B.I., B.I.I. și B.D. în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Tecuci prin care au solicitat anularea dispoziției nr. 4798 din 7 decembrie
2005 emisă de pârât și restituirea imobilului situat în Tecuci, compus din
construcție și teren aferent.
Pentru a se pronunța astfel prima
instanță a reținut că potrivit art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001, modificată
prin Legea 247/2005, persoana îndreptățită va notifica, în termen de 6 luni de
la intrarea în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare a imobilului.
Termenul de depunere a notificării a fost prelungit succesiv prin O.U.G.
109/2001 și O.U.G. 145/2001, dar nu și prin Legea 247/2005 și s-a împlinit la
data de 12 februarie 2002. Cum reclamanții au depus notificarea la data de 2
noiembrie 2005, în mod corect pârâtul a respins cererea de restituire ca tardiv
formulată.
Împotriva sentinței a declarat apel
reclamantul B.I. în nume propriu și în numele fiului său minor B.I.I. susținând
nulitatea acesteia în condițiile în care reclamantul minor nu a avut un tutore
sau curator desemnat de instanță. Apelantul a arătat că deși B.I.I. este fiul
său, interesele lor sunt contrare, motiv pentru care nu îl poate reprezenta în
instanță.
În motivarea apelului s-a mai
solicitat a se constata că instanța de fond nu a verificat calitatea procesuală
a Primăriei Tecuci și că nu s-a făcut distincția dintre imobilul ca teren și
imobilul construit, numai construcția fiind supusă dispozițiilor Legii 10/2001.
Curtea de Apel Galați, prin decizia
civilă nr. 154 A din 16 mai 2006 a respins apelul ca nefondat reținând că, în
mod corect a fost menținută dispoziția atacată prin care s-a respins
notificarea reclamanților ca tardiv formulată.
Instanța de apel a apreciat că, atât
B.I. cât și B.I.I. au calitatea de reclamanți în cauză, au formulat aceleași
pretenții, astfel încât nu se poate pune problema existenței unor interese
contrare ale celor doi, B.I. reprezentându-l în mod legal pe fiul său minor în
proces.
În ceea ce privește calitatea
procesuală a pârâtului Primarul Municipiului Tecuci aceasta a fost corect
reținută, câtă vreme actul a cărui anulare se solicită, respectiv dispoziția
nr. 4798/2005 emană de la acesta.
A fost respinsă și susținerea
potrivit căreia instanța de fond ar fi trebuit să facă distincție între
imobilul teren și imobilul construcție, întrucât noțiunea de imobil, în sensul
Legii 10/2001 include atât construcția, cât și terenul pe care aceasta este
amplasată.
Împotriva deciziei instanței de apel
a formulat recurs reclamantul B.I. în nume propriu și în numele fiului său
minor B.I.I., în temeiul art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., reiterând
motivele de apel.
Recursul este nefondat pentru
considerentele ce succed.
Analizând probatoriile administrate
în cauză s-a constatat că notificarea formulată de reclamanți a fost depusă la
data de 4 noiembrie 2005, cu mult peste termenul legal ce a expirat la 14
februarie 2002. De precizat este că acest termen de depunere a notificării este
un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariției Legii nr.
247/2005.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea
10/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea
termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai
solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menționat a fost
declarat a fi în concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21
din 27 ianuarie 2004 a Curții Constituționale.
În raport de data depunerii
notificării, 4 noiembrie 2005 și de dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea
10/2001 reclamanții recurenți sunt decăzuți din dreptul de a solicita în
justiție restituirea în natură a imobilului și, ca atare, criticile inserate în
motivarea recursului nu pot fi reținute.
Chiar și în situația în care
notificarea ar fi fost depusă în termen nu s-ar fi putut reține existența unor
interese contrare între cei doi recurenți, întrucât prin cererea formulată
ambii tind la restituirea în natură a cotelor legale ce li se cuvin în calitate
de moștenitori ai foștilor proprietari ai imobilului.
Primăria Municipiului Tecuci prin
Primar are calitate procesuală pasivă fiind unitatea deținătoare a imobilului
care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001 a emis
dispoziția contestată în cauză.
În fine, nu este necesar a se face
distincția între imobilele teren și construcție, întrucât sfera de aplicare a
Legii 10/2001 le include pe amândouă.
În consecință, hotărârea pronunțată
în cauză este legală, iar recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanții B.I. și B.I.I. împotriva deciziei nr. 154 A din 16 mai
2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 5 martie 2007.