ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3876/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 ianuarie 2006, la Tribunalul Galați, reclamanta C.E. a chemat în judecată Prefectul județului Galați și primarul municipiului Tecuci solicitând anularea actului administrativ nr. 46079 din 5 ianuarie 2006 emis de primarul municipiului Tecuci, act prin care nu a fost recunoscut reclamantului dreptul de proprietate asupra unui teren de 268, 60 mp situat în Tecuci. Reclamantul și-a întemeiat cererea adresată tribunalului pe dispozițiile art. 7 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Tribunalul Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din 20 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 74/CA/2006, a considerat că, prin acțiunea sa, reclamantul a cerut să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui teren în baza Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 și în consecință a disjuns acest capăt de cerere și l-a înaintat la secția civilă a aceluiași tribunal. Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 770 din 12 iunie 2006, a admis acțiunea și a obligat primarul municipiului Tecuci să emită dispoziție motivată privitor la restituirea în natură a suprafeței de 268,60 mp teren situat în Tecuci. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit Legii nr. 18/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, „notificările se depun până la data de 31 decembrie 2005 și se răspund în termen maxim de 60 de zile”.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 420/A din 22 noiembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Tecuci, cu motivarea că pârâta nu s-a conformat obligației impuse prin art. 25 din Legea nr. 10/2001 de a emite dispoziție motivată cu privire la notificarea adresată de reclamantă. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Primăria Tecuci care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a susținut, în esență, că: - există autoritate de lucru judecat în raport cu decizia nr. 208 din 25 mai 2006 a Curții de Apel Galați; - cererea reclamantei a fost adresată primăriei la data de 1 septembrie 2005, după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor.

Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare. Nici prima instanță, nici instanța de apel nu au stabilit pe deplin situația de fapt. Cererea de chemare în judecată nu este lămuritoare cu privire la intenția reclamantei. Astfel, s-a arătat că cererea este întemeiată pe Legea contenciosului administrativ, dar, în cuprinsul cererii, reclamanta face referire și la „legile proprietății” și la Legea nr. 247/2005. La Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, reclamanta s-a referit, pentru prima oară, abia prin concluziile depuse la termenul la care pricina a fost soluționată în primă instanță.

Pe parcursul procesului, părțile nu au depus la dosar înscrisuri din care să rezulte dacă a fost urmată procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001. În atare situație, instanța era datoare, în exercitarea rolului activ, pentru aflarea adevărului, să solicite unității deținătoare să depună, în copie, dosarul întocmit în urma cererilor reclamantei. De asemenea, reclamantei trebuia să i se ceară să depună o copie a notificării, dacă o asemenea notificare a fost comunicată. Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 (art. 22 în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005) persoana îndreptățită va notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, notificare comunicată prin executorul judecătoresc.

Rezultă, din examinarea acestei dispoziții legale, că cererea de restituire a unui imobil, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, expediată prin poștă și nu prin intermediul unui executor judecătoresc, este asimilată notificării în cazul în care este însoțită de actele necesare, cu condiția ca, din cuprinsul ei și actele anexate să rezulte elemente de identificare a persoanei îndreptățite, a imobilului a cărei restituire se cere și valoarea aproximativă a acestuia. Aplicarea corectă a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 va putea fi făcută doar după completarea probelor necesare stabilirii adevărului.

Administrarea unor probe suplimentare era necesară și pentru verificarea apărărilor Primăriei Tecuci, care a invocat autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul civil nr. 2130/44/2006 al Curții de Apel Galați, dar nu a depus la dosar hotărârea, ci doar o copie a unui recurs declarat de o altă persoană, împotriva sentinței nr. 238/2006 a Tribunalului Galați (fila 7 din dosarul instanței de apel). Numai după ce, prin completarea probelor cu înscrisuri, în sensul menționat mai sus, instanța va fi în măsură să stabilească deplin împrejurările de fapt ale pricinii și apoi, în deplină cunoștință de cauză, să hotărască asupra dispozițiilor legale aplicabile. În raport cu considerentele expuse, urmează să fie admis recursul declarat de pârâtă, să fie casată decizia atacată și să fie trimisă cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Tecuci împotriva deciziei nr. 420 A din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 mai 2007.