ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.09.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5969/2007

HOTĂRÂRE
21.09.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5969/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor, la 13

noiembrie

2005, P.C. a acționat în judecată Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce

o va pronunța să oblige Statul Român la plata sumei de un

miliard

lei daune morale, urmare a condamnării suferite prin sentința nr. 643 din 14

martie 1949, pronunțată de Tribunalul Militar, secția a I-a, precum și la

echivalentul valoric al bunurilor confiscate.

În dezvoltarea motivelor de fapt, reclamantul arată

că notar fiind în zona Bratca, din motive politice a stat ascuns în perioada

anului 1949 într-o groapă săpată în șura de fân din gospodăria socrilor săi din

localitatea Nojorid și apoi în același an aflând că pe numele său a fost emis

un mandat de arestare, urmând a fi pus în executare a doua zi, a fost nevoit să

treacă clandestin frontiera de stat împreună cu soția sa, în Iugoslavia iar din

Italia a emigrat în Australia.

Reclamantul a învederat că prin sentința 643 din 14

martie 1949 a Tribunalului Militar Cluj, a fost condamnat la 10 ani de

închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea

infracțiuni de uneltire împotriva ordinii sociale și că părăsind țara doar cu

ceea ce era el și soția sa îmbrăcați, a lăsat în urmă o casă complet mobilată

cu toate efectele și bunurile personale(pe care le-a descris în acțiune) care

au fost ridicate și confiscate și pe care le solicită a-i fi restituite prin

echivalent.

Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 829/C din

23 noiembrie 2006 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.C. și a

obligat Statul Român la plata sumei de 25.800 lei cu titlul de despăgubire.

Instanța a reținut în baza actelor din dosar și a

concluziilor scrise depuse de însăși reclamant prin reprezentantul acestuia, că

în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 504 C. proc. pen., pe care și-a

fondat acțiunea, deoarece nu a fost pronunțată o hotărâre de anulare a

sentinței penale nr. 643/1949 a Tribunalului Militar Cluj.

Comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă i-a conferit reclamantului în temeiul art. 1 art. 6

raportat la art. 2 lit. a) și c) O.U.G. 214/1999 calitatea de luptător în

rezistența anticomunistă, așa cum rezultă din adresa 3135/2000. De asemenea în

temeiul art.7 lit. b) din O.U.G. 214/1999, Tribunalul Bihor, Direcția pentru

Dialog, Familie și Solidaritate Bihor, a fost obligată să recunoască

reclamantului P.C., calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzut de

Decretul-lege 118/1990.          Conform art. 7 alin. (1) din O.U.G. 214/1999

persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă,

beneficiază în condițiile legii, de restituirea în natură sau prin echivalent a

bunurilor confiscate.

În temeiul textului de lege mai sus arătat și a

probelor cu acte, martori și expertiză s-a reținut că reclamantul este

îndreptățit la restituirea valorică a bunurilor din gospodăria sa, lăsate cu

ocazia plecării din țară, datorită prigoanei comuniste.

Pentru aceleași considerente reținute de Tribunalul

Bihor, prin sentința nr. 829 din 23 noiembrie 2006, Curtea de Apel Oradea prin

decizia nr. 35/2007-A a respins ca nefondat apelul Ministerului Finanțelor

Publice pentru Statul Român împotriva susmenționatei sentințe.

Împotriva deciziei nr. 35 A din 13 martie 2007 a

Curții de Apel Oradea a declarat recurs D.G.F.P. Bihor, susținând în esență că

probele trebuiau analizate în condițiile în care chiar instanța recunoaște că

Statul Român a încercat să repare suferințele reclamantului, acordându-i

acestuia calitatea de luptător în rezistența anticomunistă conform O.U.G. nr.

214/1999 cu toate avantajele conferite de lege. Că reclamantul avea obligația

dovedirii bunurilor preluate de către Statul Român și nu să beneficieze de

prevederile art. 1203 C. civ. care nu erau incidente, în condițiile în care la

dosar exista o probațiune care contrazice aceste prevederii.

Recursul este nefondat.

Prin adresa nr. 3135/2000 emisă de Comisia pentru

Constatarea Calității de Luptător în rezistența anticomunistă i s-a recunoscut

acestuia calitatea de luptător anticomunist, drept care îi conferă beneficiul

prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 214/1999. Potrivit acestui text de lege pe

care reclamantul și-a fondat acțiunea, „persoanele care au calitatea de

luptător în rezistența anticomunistă, beneficiază de restituirea în condițiile

legii în natură sau dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent a bunurilor

confiscate".

În speță, corect s-a reținut, în temeiul prezumției

prevăzută de art. 1203 C. civ., că bunurile care au rămas în țară la plecarea

reclamantului împreună cu soția, urmărit penal și de securitate, au fost

însușite de statul represiv.

Reclamantul a probat existența bunurilor a căror

restituire a solicitat-o, prezumția operând în privința însușiri acestora de

către stat, însoțită de procesul verbal de confiscare, chiar dacă acesta este

necompletat.

Oricum, răspunderea statului pentru prejudiciul

cauzat reclamantului este angajată, cât timp abandonarea bunurilor s-a datorat

acțiunii represive a statului și acesta nu a înlăturat prezumția probând că bunurile

ce au fost însușite de altcineva.

Este lipsită de suport legal susținerea recurentei

potrivit căreia prejudiciile de orice natură suportate de reclamant au fost

compensate prin recunoașterea calității sale de luptător anticomunist, deoarece

tocmai această calitate îi conferă acestuia legitimarea de a solicita ca în

temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 214/1999 restituirea în natură sau prin

echivalent a bunurilor confiscate. întrucât decizia pronunțată în cauză este

legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de

D.G.F.P. Bihor va fi respins ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei nr. 35 din 13 martie 2007 a Curții de

Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-09-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6380/2011
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă, reclamanții B.A. și E.C. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor
ÎCCJ 2012-02-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 670/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 836/D din data de 27 mai 2010, pronunțată în dosar nr. 1604/83/2010, Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea reclamanților A.A., A.Z. și A.N. în contradictoriul cu Statul R
ÎCCJ 2011-07-27
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4691/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caras-Sever in sub nr. 1078/115/2010 la data de 17 martie 2010, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Fi
ÎCCJ 2012-05-14
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3290/2012
plan fizic și psihic, de importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute, s-a admis acțiunea în sensul că a fost obligat Statul Român să plătească 100.000 euro reclam
ÎCCJ 2003-04-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1436/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de A.I. împotriva sentinței civile nr.570/CA/2002-P din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal au lipsit recurentul-reclamant A.I., precum și intimata-pârâtă Direcția de Muncă și
Sursă