ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5969/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor, la 13 noiembrie 2005, P.C. a acționat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige Statul Român la plata sumei de un miliard lei daune morale, urmare a condamnării suferite prin sentința nr. 643 din 14 martie 1949, pronunțată de Tribunalul Militar, secția a I-a, precum și la echivalentul valoric al bunurilor confiscate.

În dezvoltarea motivelor de fapt, reclamantul arată că notar fiind în zona Bratca, din motive politice a stat ascuns în perioada anului 1949 într-o groapă săpată în șura de fân din gospodăria socrilor săi din localitatea Nojorid și apoi în același an aflând că pe numele său a fost emis un mandat de arestare, urmând a fi pus în executare a doua zi, a fost nevoit să treacă clandestin frontiera de stat împreună cu soția sa, în Iugoslavia iar din Italia a emigrat în Australia.

Reclamantul a învederat că prin sentința 643 din 14 martie 1949 a Tribunalului Militar Cluj, a fost condamnat la 10 ani de închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiuni de uneltire împotriva ordinii sociale și că părăsind țara doar cu ceea ce era el și soția sa îmbrăcați, a lăsat în urmă o casă complet mobilată cu toate efectele și bunurile personale(pe care le-a descris în acțiune) care au fost ridicate și confiscate și pe care le solicită a-i fi restituite prin echivalent. Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 829/C din 23 noiembrie 2006 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.C. și a obligat Statul Român la plata sumei de 25.800 lei cu titlul de despăgubire.

Instanța a reținut în baza actelor din dosar și a concluziilor scrise depuse de însăși reclamant prin reprezentantul acestuia, că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 504 C. proc. pen., pe care și-a fondat acțiunea, deoarece nu a fost pronunțată o hotărâre de anulare a sentinței penale nr. 643/1949 a Tribunalului Militar Cluj. Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă i-a conferit reclamantului în temeiul art. 1 art. 6 raportat la art. 2 lit. a) și c) O.U.G. 214/1999 calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, așa cum rezultă din adresa 3135/2000. De asemenea în temeiul art.7 lit. b) din O.U.G. 214/1999, Tribunalul Bihor, Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Bihor, a fost obligată să recunoască reclamantului P.C., calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzut de Decretul-lege 118/1990.

Conform art. 7 alin. (1) din O.U.G. 214/1999 persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, beneficiază în condițiile legii, de restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor confiscate. În temeiul textului de lege mai sus arătat și a probelor cu acte, martori și expertiză s-a reținut că reclamantul este îndreptățit la restituirea valorică a bunurilor din gospodăria sa, lăsate cu ocazia plecării din țară, datorită prigoanei comuniste. Pentru aceleași considerente reținute de Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 829 din 23 noiembrie 2006, Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 35/2007-A a respins ca nefondat apelul Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român împotriva susmenționatei sentințe.

Împotriva deciziei nr. 35 A din 13 martie 2007 a Curții de Apel Oradea a declarat recurs D.G.F.P. Bihor, susținând în esență că probele trebuiau analizate în condițiile în care chiar instanța recunoaște că Statul Român a încercat să repare suferințele reclamantului, acordându-i acestuia calitatea de luptător în rezistența anticomunistă conform O.U.G. nr. 214/1999 cu toate avantajele conferite de lege. Că reclamantul avea obligația dovedirii bunurilor preluate de către Statul Român și nu să beneficieze de prevederile art. 1203 C. civ. care nu erau incidente, în condițiile în care la dosar exista o probațiune care contrazice aceste prevederii. Recursul este nefondat. Prin adresa nr. 3135/2000 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în rezistența anticomunistă i s-a recunoscut acestuia calitatea de luptător anticomunist, drept care îi conferă beneficiul prevederilor art. 7 din O.U.G.

nr. 214/1999. Potrivit acestui text de lege pe care reclamantul și-a fondat acțiunea, „persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, beneficiază de restituirea în condițiile legii în natură sau dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent a bunurilor confiscate". În speță, corect s-a reținut, în temeiul prezumției prevăzută de art. 1203 C. civ., că bunurile care au rămas în țară la plecarea reclamantului împreună cu soția, urmărit penal și de securitate, au fost însușite de statul represiv. Reclamantul a probat existența bunurilor a căror restituire a solicitat-o, prezumția operând în privința însușiri acestora de către stat, însoțită de procesul verbal de confiscare, chiar dacă acesta este necompletat.

Oricum, răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat reclamantului este angajată, cât timp abandonarea bunurilor s-a datorat acțiunii represive a statului și acesta nu a înlăturat prezumția probând că bunurile ce au fost însușite de altcineva. Este lipsită de suport legal susținerea recurentei potrivit căreia prejudiciile de orice natură suportate de reclamant au fost compensate prin recunoașterea calității sale de luptător anticomunist, deoarece tocmai această calitate îi conferă acestuia legitimarea de a solicita ca în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 214/1999 restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor confiscate. întrucât decizia pronunțată în cauză este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat de D.G.F.P. Bihor va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei nr. 35 din 13 martie 2007 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2007.