ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1436/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de A.I. împotriva sentinței civile

nr.570/CA/2002-P din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal au lipsit recurentul-reclamant A.I., precum și

intimata-pârâtă Direcția de Muncă și Solidaritate

Socială Bihor.

Procedura

completă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 13 septembrie 2002 reclamantul A.I. a

solicitat anularea deciziei nr.400/1999 emisă de Direcția

Generală de Muncă și Protecție Socială Bihor, prin

care s-a respins contestația petentului împotriva deciziei nr.297/1999

emisă de Comisia pentru aplicarea Decretului-Lege nr.118/1990

reținându-se că nu a făcut dovada motivului politic al

condamnării.

Prin

sentința civilă nr.570/2002 a Curții de Apel Oradea, Secția

contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă.

Instanța

a reținut că prin sentința nr.1629 din 27.10.1949 reclamantul a

fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională, 4000 lei amendă

corecțională și confiscarea averii, iar prin Ordonanța de

scoatere de sub urmărire penală din 20 septembrie 1977 a Procuraturii

locale Lugoj i s-a aplicat o amendă administrativă de 1000 lei,

ambele sancțiuni fiind aplicate pentru infracțiunea de trecere

frauduloasă a frontierei, infracțiune care nu era încadrată ca

delict politic.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului s-a arătat că pentru infracțiunea de

trecere frauduloasă a frontierei a fost condamnat de o instanță

militară, i s-a confiscat averea, pedeapsa a executat-o împreună cu

deținuții politici, după executarea pedepsei, la fel cu

deținuții politici, a fost reținut în „detenție

administrativă” încă 7 luni și ulterior el și familia sa au

fost prigoniți și politic. În acest sens, precizează

reclamantul, după executarea sancțiunii nu i s-a acordat dreptul de a

se instrui, de a urma o școală superioară nici lui și nici

copiilor săi, iar în tot acest timp a dorit să părăsească

țara datorită celor arătate.

Verificând

cauza în funcție de motivele de recurs formulate în baza art.304 pct.9 Cod

procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat.

Prin

sentința penală nr.1629/ 27.10.1949 a Tribunalului Militar

Timișoara, recurentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare

corecțională, 4000 lei amendă corecțională și

confiscarea averii; pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a

frontierei în Iugoslavia prin punctul Teremia Mare, împreună cu L.M.

Pentru incidența D.L. nr.118/1990 trebuie avute în vedere

împrejurările concrete și contextul politic în care a fost

săvârșită infracțiunea. La data la care recurentul a comis

fapta, regimul politic era de dictatură, multe drepturi și

libertăți fundamentale cetățenești nefiind respectate.

Infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei a fost judecată

de o instanță militară, s-a dispus și confiscarea averii

petentului, iar executarea pedepsei a fost efectuată împreună cu

alți deținuți politici.

Față de

toate aceste elemente, Curtea constată că recurentului îi sunt

aplicabile dispozițiile D.L. nr.118/1990. Ca urmare, se va admite

recursul, sentința va fi casată și în fond se va admite

acțiunea ca întemeiată. Actele atacate se vor anula iar pârâta va fi

obligată să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al

D.L. nr.118/1990 modificat, prin emiterea unei decizii în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de A.I. împotriva sentinței nr.570/CA/2002-P din 4

noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Casează

sentința atacată și în fond admite acțiunea formulată

de reclamantul A.I.. Anulează deciziile nr.400/ 16 iulie 1999 și

nr.297 din 30 aprilie 1999 emise de D.G.M.P.S. Bihor – Comisia pentru Aplicarea

Decretului Lege nr.118/1990 și obligă pe pârâtă să

recunoască reclamantului drepturile prevăzute de art.1 alin.1 lit.a

din D.L. nr.118/1990 republicat, emițând o decizie în acest sens.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.