ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1258/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 115/ P din 4 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 149/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 8556/2001. S-a reținut că petentul condamnat a solicitat revizuirea sentinței penale sus menționate, prin care a fost condamnat, la 16 ani închisoare, cu motivarea că declarațiile celor 3 martori în baza cărora s-a dispus condamnarea sa conțin aspecte contradictorii care se impun a fi lămurite inclusiv prin administrarea de noi probe. Din verificarea actelor dosarului și după întocmirea referatului de către procuror, instanța de fond a reținut că cererea formulată nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) – e) C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul revizuient, solicitând admiterea cererii și rejudecarea cauzei prin administrarea de noi probatorii. Prin decizia nr. 171/ A din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient, apreciindu-se că cele invocate de revizuient nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă și apel. Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare indicat, cel prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, susținerea condamnatului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, scop în care solicită reanalizarea declarațiilor contradictorii a trei martori audiați în cauză precum și audierea altora, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele invocate nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul formulând aceste apărări atât la judecata în fond cât și în căile ordinare de atac. De menționat că anterior petentul condamnat a formulat mai multe cereri de revizuire, cu aceeași motivare, toate fiind respinse ca nefondate.

Așadar, cum aspectele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prevăzută art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient F.Z. împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 60 lei, reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2007.