ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 708/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința nr.

509 din 24 mai 2004, a admis în parte acțiunea reclamantei CN C.F.R. Iași a

dispus evacuarea pârâtei SC R. SRL Pașcani din spațiul comercial situat în

stația C.F.R. Pașcani și a obligat-o la plata chiriei în sumă de 109.590.332

lei, la 34.399.726 lei penalități de întârziere precum și la 442.200.862 lei

daune interese, cu cheltuieli de judecată aferente. Prin aceeași sentință a

fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta SC R. SRL Pașcani, iar

reclamanta CN C.F.R. Iași a fost obligată să-i restituie suma de 21.187.812 lei,

reprezentând garanție de asigurare și 19.061.243 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a ajunge la această soluție

prima instanță a stabilit că durata locațiunii a expirat la data de 30

noiembrie 2001, că potrivit expertizei pârâta datorează chirie pe perioada 1

iulie 2001 – 30 noiembrie 2001, și că potrivit clauzei penale stipulată în art.

7 din contract sunt întemeiate pretențiile pentru plata penalităților de

întârziere aferente chiriei neachitată pe aceeași perioadă. De asemenea s-au

apreciat ca întemeiate și pretențiile pentru plata daunelor-interese calculate

pe întreaga perioadă cât spațiul a fost ocupat, după expirarea contractului.

În ce privește cererea

reconvențională s-a stabilit că potrivit contractului de locațiune și actelor

adiționale ulterioare, reclamantei îi revine obligația să restituie cu titlu de

chirie suma plătită în plus cât și garanția în sumă de 1140,96 dolari S.U.A.

Constatându-se îndeplinite condițiile compensării legale între obligațiile

reciproce ale părților, după compensare, s-a stabilit obligația pârâtei de a-i

plăti reclamantei suma de 530.553.550 lei și 3.600.056 lei cheltuieli de

judecată.

Sentința a fost apelată de pârâta SC

R. SRL Pașcani, care a susținut că prin admiterea daunelor-interese, instanța

de fond a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât reclamanta nu și-a majorat

pretențiile, iar chiria s-a calculat greșit pornind de la un alt cuantum decât

cel stabilit de părți.

Pentru a răspunde criticilor care

vizau netemeinicia sentinței pe aspectele care priveau determinarea sumelor

reale de plată, instanța de apel a dispus completarea raportului de expertiză.

Reanalizând probele dosarului în raport de criticile formulate de apelantă,

instanța de apel a stabilit că chiria, sub aspectul cuantumului, a fost corect

stabilită de prima instanță, iar în ce privește daunele-interese, că instanța

de fond a dat eficiență clauzelor contractuale stipulate în art. 18 precum și

dispozițiilor art. 969 și 970 C. civ. Și critica referitoare la cuantumul

penalităților de întârziere acordate de prima instanță a fost înlăturată cu

motivarea că prin raportul suplimentar de expertiză a fost determinat un

cuantum mai mare decât cel acordat de prima instanță și că apelantei nu i se

poate face o situație mai grea în propria cale de atac. Asupra

daunelor-interese, instanța de apel a apreciat că diferența de sumă la care se

referă apelanta provine din perioada luată în calcul, daunele fiind acordate nu

doar până la momentul introducerii acțiunii ci până la momentul pronunțării

hotărârii apelate.

Împotriva deciziei nr. 63 din 6

iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, a declarat recurs pârâta SC R.

SRL Pașcani, prin care a invocat prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 10 C.

proc. civ., fără să le argumenteze în fapt și în drept astfel cum prevede art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

În esență, recurenta a susținut că

soluția este greșită întrucât: a) instanța a acordat mai mult decât s-a cerut,

câtă vreme nu a redus cuantumul daunelor interese în raport de suprafața

efectiv ocupată; b) hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii pentru

că nu explică de ce se datorează acea sumă determinată de expertiză și cum s-a

făcut calculul; c) hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii

întrucât instanța s-a substituit reclamantei atunci când a făcut aplicarea art.

18 din contract; d) instanța nu s-a pronunțat asupra expertizei din apel ci o

interpretează fragmentat în sensul că nu reține suma determinată de expert.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc.

civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situațiile

prevăzute de pct. 1 – 9, numai pentru motive de nelegalitate. Observând

conținutul motivelor de recurs, expuse mai sus, se poate constata că recurenta

pârâtă nu a invocat nici un motiv de nelegalitate. Toate criticile evocă în

realitate aspecte care vizează netemeinicia dar care nu-și găsesc fundament în

nelegalitate așa încât în condițiile în care recurenta a avut la îndemână o

cale de atac devolutivă în care a repus în discuție fondul nu poate solicita în

aceleași condiții, într-o cale de atac extraordinară, să se reanalizeze fondul

pricinii.

Dacă s-ar trece la analiza criticii

prin care se susține că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, care poate fi

încadrată în art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se poate constata că ipoteza plus

petita nu se regăsește în soluția pronunțată de instanța de apel întrucât

determinarea sumei datorate cu titlu de daune-interese a avut în vedere

situația reală rezultând din prevederile art. 18 din contract care nu este dată

de nivelul chiriei ci de perioada luată în calcul. Problema suprafeței ocupată

este o susținere de fond care nu poate fi invocată în această cale de atac. De

altfel se poate observa că nu au fost făcute obiecțiuni la raportul de

expertiză pe aceste aspecte care vizau strict suprafața și nu perioada luată în

calcul.

Prin critica de la pct. b, recurenta

afirmă că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv care se

regăsește la pct. (7) art. 304 C. proc. civ. Critica este însă nefondată

întrucât soluția își găsește fundamentul în probele administrate respectiv

expertiza care avea ca obiectiv să determine cuantumul sumelor care au

constituit obiectul acțiunii principale.

Decizia instanței de apel a avut în

vedere expertiza contabilă care a confirmat realitatea calculului care s-a

analizat în conformitate cu clauzele contractului. După cum rezultă din

considerente, instanța de apel a prezentat motivele care au dus la concluzia sa

în legătură cu daunele interese în opoziție cu susținerea apelantei, recurenta

din acest dosar. De altfel decizia nu trebuie să constituie un act contabil cum

încearcă să acrediteze ideea recurenta ci, un act de judecată, care se bazează

pe probele administrate.

Critica de la pct. c) prin care se

afirmă aplicarea greșită a legii nu a fost motivată, recurenta nu a arătat care

dispoziții legale au fost încălcate, iar referirea la aplicarea art. 18 din

contract nu satisface cerințele art. 304 alin. (9) C. proc. civ., prin care se

dispune că hotărârea este nelegală atunci când a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

În fine susținerea de la pct. d), nu

vizează nelegalitatea ci sunt aprecieri proprii și contradictorii ale

recurentei care pe de o parte susține că nu s-a pronunțat instanța pe expertiza

efectuată în apel, susținere inexactă față de considerentele deciziei, iar de

pe altă parte că a interpretat-o fragmentat.

În concluzie, Înalta Curte constată

că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea sau casarea

deciziei din apel, așa încât potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC R. SRL Pașcani, împotriva deciziei nr. 63 din 6 iunie 2005 pronunțată de

Curtea de Apel Iași, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi

17 februarie 2006.