ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3647/2005

Asupra recursului se rețin

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Suceava sub nr. 9557/2002, C.F.R. Iași a solicitat instanței ca prin

sentința ce o va da în contradictoriu cu SC D. SRL Suceava, să oblige pârâta la

plata sumei de 357.412.703 lei, reprezentând utilități, penalități și daune

interese, să fie evacuată pârâta de pe terenul închiriat situat în stația C.F.R.

– Burdujeni, cu cheltuieli de judecată.

Prin cerere reconvențională pârâta a

solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 361.293.773 lei, reprezentând

contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului închiriat, sumă majorată

ulterior la 519.270.306 lei.

Tribunalul Suceava, prin sentința

civilă nr. 341 din 25 februarie 2004, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă

la plata sumei de 30.487.483 lei penalități pentru plata cu întârziere a

chiriei, 10.184.677 lei penalități, utilități, la 488.737.723 lei daune

interese cu 27.993.011 lei cheltuieli de judecată.

S-a dispus evacuarea și a fost

respinsă cererea reconvențională.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut din probele dosarului și recunoașterile pârâtei că, pentru plata cu

întârziere a sumelor datorate cu titlu de chirie și utilități datorează sumele

pretinse de reclamantă, iar pentru ocuparea abuzivă a terenului, după expirarea

contractului a fost de acord cu plata daunelor.

Cu privire la reconvențională s-a

reținut edificarea construcțiilor fără acordul reclamantei, contrar

obligațiilor asumate prin contract.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 134 din 8 iulie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate.

SC D. SRL a declarat recurs

împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 pct. 5 C. proc.

civ.

Se critică decizia arătând că s-a

soluționat apelul fără a se intra în fondul pricinii.

Cererea reconvențională în raport de

dispozițiile art. 9 lit. h) din contractul și de dispozițiile art. 494 alin. (3)

C. civ., trebuia admisă.

Evacuarea sa de pe teren lasă fără

rezolvare problema titularului dreptului de proprietate asupra bugetului în

suprafață de 64,54 mp, art. 9 lit. j) din contract se referă la transferări din

interiorul clădirilor preexistente.

Recursul a fost respins ca nefondat

pentru următoarele motive:

Între părți, la data de 1 august

1998 s-a încheiat contractul de închiriere, pentru suprafața de 60 mp. – poz.1

obiect B.

La capitolul „Obligațiile

locatorului” în art. 9 lit. j) se prevede că „sunt interzise fără aprobarea

scrisă a locatorului, transformările de orice natură în interiorul și

exteriorul clădirii, construcția de noi clădiri sau adaosuri la cele existente.

În cazul nerespectării acestei condiții construcțiile și adaosurile vor putea

fi înlăturate de locator pe cheltuiala locatarului sau vor putea fi reținute de

locator fără despăgubiri”.

Prevederile respective sunt în

concordanță cu dispozițiile art. 494 C. civ. Construcțiile edificate de pârâtă

fără acordul scris al „locatorului”, potrivit înțelegerii pot fi înlăturate de

acesta pe cheltuiala locatarului sau pot fi reținute de locator „fără

despăgubiri”. Dispozițiile art. 9 pct. 1 nu se referă la construcțiile edificate

de locatar ci la cele existente în momentul încheierii contractului care

trebuiesc predate în „stare bună, pe bază de proces verbal încheiat cu

locatorul”.

În raport de obligațiile asumate

prin contract de către locatar, instanțele dispunând evacuarea acestuia nu

aveau a se preocupa de titularul dreptului de „proprietate” cu privire la

construcții. În cauză nu este vorba de reparații ce cad în sarcina locatarului

pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 1447 – 1449 C. civ. ci de

„construcții”.

Prin cererea reconvențională pârâta

a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 599.270.306 lei,

reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea

acesteia.

În mod corect, instanțele așa cum

s-a arătat, în raport de obligațiile asumate de pârâtă prin dispozițiile art. 9

lit. j) din contract de a construi numai cu „acordul scris al locatorului” a

respins cererea reconvențională, fiind lipsită de temei afirmație făcută de

recurentă prin motivele de recurs, în sensul „necercetării fondului” pricinii.

Pentru motivele arătate, reținând

legalitatea deciziei recurate s-a respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC D. SRL Suceava, împotriva deciziei nr. 134 din 8 iulie 2004 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 15 iunie 2005.