ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2496/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1236/ E din 6 iulie 2007 a Tribunalului Iași, secția comercială, s-a admis excepția invocată din oficiu de instanță privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei cu privire la suma de 49,82 lei reprezentând facturi restante utilități pentru perioada ianuarie 2001 – septembrie 2002. S-a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala R.C.F. Iași în contradictoriu cu pârâtul C.I.M. dr. C.M. cu privire la suma de 49,82 lei.

A fost admisă în parte acțiunea reclamantei și s-a dispus rezilierea contractelor de închiriere nr. 3954 din 1 februarie 2003 și nr. 3953 din 1 februarie 2003, a contractului de furnizare utilități nr. 2278 din 1 octombrie 2001 și a contractului cadru de prestări servicii nr. 12/2/2286/2000 și evacuarea pârâtului din spațiile ce fac obiectul contractelor de închiriere, respectiv spațiul în suprafață de 39,10 mp situat în stația C.F. Dorohoi și cel în suprafață de 45,90 mp situat în Stația C.F. Botoșani. Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 95.249,43 lei reprezentând 4.338,21 facturi chirie restantă, 1.180,16 facturi restante utilități și penalități la 3.466 lei cheltuieli de judecată și s-a respins cererea reclamantei privind reactualizarea sumelor solicitate în raport cu rata inflației până la data plății efective.

Apelurile declarate de reclamantă și pârât împotriva acestei sentințe au fost respinse prin decizia nr. 113 din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel, secția comercială. S-a reținut în considerentele deciziei că dreptul la acțiune al reclamantei pentru suma de 49,82 lei reprezentând facturi restante la utilități din perioada ianuarie 2001 – septembrie 2002 este prescris conform art. 3 din decretul nr. 167/1958. Referitor la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași invocată de pârâtă în apelul său, s-a reținut că nu este fondată cât timp nu a fost invocată în fața primei instanțe și pârâtul a acceptat ca litigiul să fie soluționat de această instanță. Împotriva acestei decizii reclamanta și pârâtul au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala R.C.F. Iași a susținut în recursul său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanța nu a avut în vedere poziția procesuală a pârâtului care a recunoscut și a precizat că este de acord cu achitarea debitului din procesul verbal de conciliere încheiat la 6 septembrie 2005. Recursul reclamantei nu este fondat.

Potrivit art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția . În speță, pârâtul a recunoscut prin procesul verbal de conciliere din 6 septembrie 2005 numai debitul în sumă de 14.788,02, aspect ce a fost avut în vedere de instanța de apel atunci când a stabilit că pentru suma de 49,82 lei reprezentând facturi restante la utilități pe perioada ianuarie 2001 – septembrie 2002 a intervenit prescripția dreptului la acțiune conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Având în vedere că pentru a produce efecte juridice recunoașterea trebuie să fie făcută înainte de împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din actul normativ sus menționat rezultă că aceasta nu are relevanță asupra pretențiilor formulate de reclamantă în afara termenului de prescripție.

Referitor la recursul declarat de pârâtul C.I.M. Dr. C.M., Înalta Curte reține următoarele: Pârâtul a înregistrat cererea de recurs la Curtea de Apel Iași în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., dar a anexat la aceasta copia motivelor de apel pe care le-a formulat împotriva sentinței nr. 1236 din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, ca instanță de fond. La termenul de azi, recurenta-reclamantă prin apărător a solicitat să se constate nulitatea recursului conform dispozițiilor art. 306 (1) C. proc. civ., deoarece motivele de apel nu pot fi admise ca motive de recurs întrucât nu se încadrează în prevederile art. 304 C. proc. civ. Potrivit art. 299 (1 2 ) „sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele prevăzute expres de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Cum, în speță, recurenta nu a indicat aceste motive și mai mult a anexat la cererea de recurs o copie a motivelor invocate în apel împotriva sentinței instanței de fond, urmează ca în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să constate nul recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREȘTI, sucursala R.C.F IAȘI împotriva deciziei nr. 113 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Constată nul recursul declarat de pârâtul C.I.M. DR. C.M., împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2008.