ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2496/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1236/ E din 6

iulie 2007 a Tribunalului Iași, secția comercială, s-a admis excepția invocată din

oficiu de instanță privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei cu

privire la suma de 49,82 lei reprezentând facturi restante utilități pentru

perioada ianuarie 2001 – septembrie 2002.

S-a respins ca fiind prescrisă acțiunea

formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala R.C.F. Iași în

contradictoriu cu pârâtul C.I.M. dr. C.M. cu privire la suma de 49,82 lei.

A fost admisă în parte acțiunea

reclamantei și s-a dispus rezilierea contractelor de închiriere nr. 3954 din 1

februarie 2003 și nr. 3953 din 1 februarie 2003, a contractului de furnizare utilități

nr. 2278 din 1 octombrie 2001 și a contractului cadru de prestări servicii nr. 12/2/2286/2000

și evacuarea pârâtului din spațiile ce fac obiectul contractelor de închiriere,

respectiv spațiul în suprafață de 39,10 mp situat în stația C.F. Dorohoi și cel

în suprafață de 45,90 mp situat în Stația C.F. Botoșani.

Pârâtul a fost obligat la plata sumei

de 95.249,43 lei reprezentând 4.338,21 facturi chirie restantă, 1.180,16

facturi restante utilități și penalități la 3.466 lei cheltuieli de judecată și

s-a respins cererea reclamantei privind reactualizarea sumelor solicitate în

raport cu rata inflației până la data plății efective.

Apelurile declarate de reclamantă și

pârât împotriva acestei sentințe au fost respinse prin decizia nr. 113 din 19

noiembrie 2007 a Curții de Apel, secția comercială.

S-a reținut în considerentele deciziei

că dreptul la acțiune al reclamantei pentru suma de 49,82 lei reprezentând facturi

restante la utilități din perioada ianuarie 2001 – septembrie 2002 este

prescris conform art. 3 din decretul nr. 167/1958.

Referitor la excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului Iași invocată de pârâtă în apelul său, s-a reținut

că nu este fondată cât timp nu a fost invocată în fața primei instanțe și

pârâtul a acceptat ca litigiul să fie soluționat de această instanță.

Împotriva acestei decizii reclamanta

și pârâtul au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala

R.C.F. Iași a susținut în recursul său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., că instanța nu a avut în vedere poziția procesuală a pârâtului

care a recunoscut și a precizat că este de acord cu achitarea debitului din

procesul verbal de conciliere încheiat la 6 septembrie 2005.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Potrivit art. 16 lit. a) din Decretul nr.

167/1958 privitor la prescripția extinctivă prescripția se întrerupe prin recunoașterea

dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge

prescripția .

În speță, pârâtul a recunoscut prin procesul

verbal de conciliere din 6 septembrie 2005 numai debitul în sumă de 14.788,02,

aspect ce a fost avut în vedere de instanța de apel atunci când a stabilit că

pentru suma de 49,82 lei reprezentând facturi restante la utilități pe perioada

ianuarie 2001 – septembrie 2002 a intervenit prescripția dreptului la acțiune conform

art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Având în vedere că pentru a produce

efecte juridice recunoașterea trebuie să fie făcută înainte de împlinirea

termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din actul normativ

sus menționat rezultă că aceasta nu are relevanță asupra pretențiilor formulate

de reclamantă în afara termenului de prescripție.

Referitor la recursul declarat de

pârâtul C.I.M. Dr. C.M., Înalta Curte reține următoarele:

Pârâtul a înregistrat cererea de

recurs la Curtea de Apel Iași în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 301

C. proc. civ., dar a anexat la aceasta copia motivelor de apel pe care le-a formulat

împotriva sentinței nr. 1236 din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, ca

instanță de fond.

La termenul de azi,

recurenta-reclamantă prin apărător a solicitat să se constate nulitatea recursului

conform dispozițiilor art. 306 (1) C. proc. civ., deoarece motivele de apel nu pot

fi admise ca motive de recurs întrucât nu se încadrează în prevederile art. 304

C. proc. civ.

Potrivit art. 299 (1

2

) „sunt

supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum

și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională”.

Recursul este o cale extraordinară de

atac care poate fi exercitată numai pentru motivele prevăzute expres de

dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Cum, în speță, recurenta nu a indicat

aceste motive și mai mult a anexat la cererea de recurs o copie a motivelor

invocate în apel împotriva sentinței instanței de fond, urmează ca în raport de

dispozițiile art. 302

1

lit. c) coroborat cu art. 306 alin. (1) C.

proc. civ., să constate nul recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREȘTI, sucursala R.C.F IAȘI împotriva deciziei nr. 113

din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca

nefondat.

Constată nul recursul declarat de pârâtul C.I.M.

DR. C.M., împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

septembrie 2008.