ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2675/2008

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 1815/E din 30 mai 2006 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E.O.N.M. SA Sucursala Iași în contradictoriu cu pârâtele SC C.E.T. SA Iași și S.C T.S. SA Iași. A respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale pasive a SC T.S. SA Iași ca nefondate. A obligat pârâta S.C. CET S.A. Iași la plata către reclamantă a sumei de 3.080.039.306 lei cu titlu de penalizări și majorări de întârziere. A obligat pârâta SC T.S. SA la plata către reclamantă a sumei de 30.990.00 lei cu titlu de majorări și penalizări de întârziere. A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 6.554 lei cheltuieli judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în urma expertizei efectuate în cauză a rezultat faptul că SC T.S. SA a preluat obligațiile de plată ale locatarilor în sumă de 303.738.224 lei; că suma datorată reclamantei de către pârâta SC C.E.T. SA Iași este de 3.080.039.306 lei ca urmare a plății prețului cu întârziere; că diferența până la suma totală solicitată prin acțiune este de 30.990.000 lei și este datorată de pârâta SC T.S. SA Iași. Împotriva sentinței au formulat apel pârâtele SC C.E.T. SA Iași și SC T.S. SA Iași și prin Decizia nr. 21 din 5 martie 2007 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelurile. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în baza contractului din 3 august 2000 reclamanta a furnizat energie electrică către RA T. SA, la data de 14 mai 2005 aceasta schimbându-și denumirea în R.A.D.E.T.

Iași, iar în baza H.C.L. Iași nr. 145/2001 aceasta se divide în patru unități: SC T.S. SA Iași ce a preluat obligațiile de plată (debite și penalizări) ale locatarilor, SC T.G. SA, SC A.S. SA și R.A.D.E.T. În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă, din concluziile căreia rezultă că, SC T.S. SA a preluat obligațiile de plată ale locatarilor, aceasta având calitate procesuală pasivă, conferită de preluarea debitelor restante de la R.A.D.E.T. Apelanta - pârâtă SC T.S. SA a formulat obiecțiuni la protocol de divizare a RA T. SA Iași, însă acestea nu au vizat cuantumul debitului, ci faptul că nu s-au menționat blocurile care îi reveneau în administrare și că instanța de fond a reținut corect că pârâta SC C.E.T.

SA Iași nu a contestat preluarea debitului de la R.A.D.E.T. și a apreciat că, în aceste condiții, debitele nu sunt prescrise. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC C.E.T. SA Iași și SC T.S. SA. Pârâta SC C.E.T. SA Iași a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului pârâtei și pe fond respingerea pretențiilor reclamantei față de societatea pârâtă. În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susținut că în mod netemeinic și nelegal a fost obligată să achite reclamantei suma de 3.080.039.306 lei penalizări și majorări de întârziere, că greșit i-au fost respinse apărările formulate printre care și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma de 158.444,98 lei, că instanța de apel greșit menține concluziile instanței de fond și în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 37/2004 pentru suma de 149.558,96 lei, că în condițiile acestui act normativ a îndeplinit la data de 30 iunie 2004, deci în termenul legal singura obligație care-i revenea potrivit O.U.G. nr. 37/2004, respectiv achitarea obligațiilor curente și restante pentru energia electrică consumată în scopul de a beneficia de scutirea la plată a penalităților de întârziere pentru care a fost acționată în judecată. Pârâta SC T.S. SA a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta - pârâtă a susținut că a luat ființă prin H.C.L.

nr. 145/2001 însă nu a preluat obligațiile de plată ale locatarilor ci doar ceea ce ține de Administrația de Clădiri, obiectul său de activitate fiind administrarea de imobile pe bază de tarife sau contract, că a preluat doar activitatea de administrator a asociațiilor de locatari și de intermediar între furnizorii de utilități care emit facturi și consumatorii finali sau beneficiarii utilităților care achită aceste facturi, societatea efectuând activitatea de calcul și repartizare a cheltuielilor pe fiecare apartament și persoană din condominiul administrat și că reclamanta nu a făcut dovada că are exercițiul drepturilor civile. Pârâta SC T.S. SA a formulat precizări prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei pentru sumele calculate anterior datei de 24 martie 2001. Reclamanta - intimată SC E.O.N.M.

SA Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâte și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursurile declarate de pârâte. Recurentele pârâte nu și-au motivat în drept recursul, dar din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel a făcut o interpretare și aplicare legală a dispozițiilor art. 969 C. civ., O.U.G. nr. 37/2004, Decretului nr. 167/1958 și Legii nr. 143/1999. Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune instanțele au reținut în mod corect că prin recunoașterea debitului termenul de prescripție a fost întrerupt, fiind incidente dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

Respectând echitatea în raporturile juridice legiuitorul a prevăzut că în cazul în care debitorul a recunoscut datoria, prescripția să se întrerupă, iar de la acel moment să curgă un nou termen sancționator, de stingere a dreptului la acțiune. În cauză nu se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2004 deoarece potrivit art. 13 facilitățile de natura ajutorului de stat se acordă cu respectarea legislației din domeniul ajutorului de stat, respectiv Legea nr. 143/1999 după autorizarea de către Consiliul Concurenței. Pârâta S.C. CET nu a dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de Legea nr. 143/1999. SC T.S. SA Iași a luat ființă prin reorganizarea RA T. SA Iași și a preluat obligațiile de plată ale asociațiilor de locatari existente în evidența RA T. SA la data divizării.

Excepția lipsei capacității de exercițiu a reclamantei invocată de recurenta SC T.S. SA Iași nu poate fi primită având în vedere că S.N. SC E. SA București a delegat o parte din atribuțiile sale sucursalelor. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursurile pârâtelor ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele SC C.E.T.I. SA Iași și SC T.S. SA Iași împotriva Deciziei nr. 21 din 5 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008.