ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2675/2008

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Iași prin

sentința civilă nr. 1815/E din 30 mai 2006 a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta SC E.O.N.M. SA Sucursala Iași în contradictoriu cu pârâtele SC

C.E.T. SA Iași și S.C T.S. SA Iași.

A

respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității

procesuale pasive a SC T.S. SA Iași ca nefondate.

A obligat pârâta S.C. CET S.A. Iași la

plata către reclamantă a sumei de 3.080.039.306 lei cu titlu de penalizări și

majorări de întârziere.

A

obligat pârâta SC T.S. SA la plata către reclamantă a sumei de 30.990.00 lei cu

titlu de majorări și penalizări de întârziere.

A

obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 6.554 lei cheltuieli judecată.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că în urma expertizei efectuate în cauză a rezultat

faptul că SC

T.S.

SA a preluat obligațiile de plată ale locatarilor în sumă de 303.738.224 lei;

că suma datorată reclamantei de către pârâta

SC C.E.T. SA Iași este de

3.080.039.306 lei ca urmare a plății prețului cu întârziere; că diferența până

la suma totală solicitată prin acțiune

este de 30.990.000 lei și este datorată de

pârâta

SC

T.S. SA Iași.

Împotriva sentinței

au formulat apel pârâtele

SC C.E.T. SA Iași și

SC T.S. SA Iași și prin Decizia nr. 21 din 5

martie 2007 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelurile.

Pentru

a se pronunța astfel instanța a reținut că în baza contractului

din 3 august 2000

reclamanta a furnizat energie electrică către RA T. SA, la data de 14 mai 2005

aceasta schimbându-și denumirea în R.A.D.E.T. Iași, iar în baza H.C.L. Iași nr.

145/2001 aceasta se divide în patru unități: SC T.S. SA Iași ce a preluat

obligațiile de plată (debite și penalizări) ale locatarilor, SC T.G. SA, SC

A.S. SA și R.A.D.E.T.

În

cauză s-a efectuat o expertiză contabilă, din concluziile căreia rezultă că, SC

T.S. SA a preluat obligațiile de plată ale locatarilor, aceasta având calitate

procesuală pasivă, conferită de preluarea debitelor restante de la R.A.D.E.T.

Apelanta

- pârâtă SC T.S. SA a formulat obiecțiuni la protocol de divizare a RA

T. SA Iași,

însă acestea nu au

vizat cuantumul debitului, ci faptul că nu s-au menționat blocurile care îi

reveneau în administrare și că instanța de fond a reținut corect că pârâta SC C.E.T.

SA Iași nu a contestat preluarea debitului de la R.A.D.E.T. și a apreciat că,

în aceste condiții, debitele nu sunt prescrise.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs

pârâtele

SC C.E.T. SA Iași și

SC T.S. SA.

Pârâta

SC C.E.T. SA Iași a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului

pârâtei și pe fond respingerea pretențiilor reclamantei față de societatea

pârâtă.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, s-a susținut că în mod netemeinic și nelegal a fost obligată

să achite reclamantei suma de 3.080.039.306 lei penalizări și majorări de

întârziere, că greșit i-au fost respinse apărările formulate printre care și

excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma de 158.444,98 lei, că

instanța de apel greșit menține concluziile instanței de fond și în ceea ce

privește neaplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2004 pentru suma de 149.558,96

lei, că în condițiile acestui act normativ a îndeplinit la data de 30 iunie

2004, deci în termenul legal singura obligație care-i revenea potrivit O.U.G. nr.

37/2004, respectiv achitarea obligațiilor curente și restante pentru energia

electrică consumată în scopul de a beneficia de scutirea la plată a

penalităților de întârziere pentru care a fost acționată în judecată.

Pârâta

SC T.S. SA a

solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii

apelului declarat de pârâtă.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenta - pârâtă a susținut că a luat ființă prin H.C.L. nr.

145/2001 însă nu a preluat obligațiile de plată ale locatarilor ci doar ceea ce

ține de Administrația de Clădiri, obiectul său de activitate fiind

administrarea de imobile pe bază de tarife sau contract, că a preluat doar

activitatea de administrator a asociațiilor de locatari și de intermediar între

furnizorii de utilități care emit facturi și consumatorii finali sau

beneficiarii utilităților care achită aceste facturi, societatea efectuând

activitatea de calcul și repartizare a cheltuielilor pe fiecare apartament și

persoană din condominiul administrat și că reclamanta nu a făcut dovada că are

exercițiul drepturilor civile.

Pârâta SC T.S. SA a

formulat precizări prin care a invocat excepția prescripției dreptului la

acțiune a reclamantei pentru sumele calculate anterior datei de 24 martie 2001.

Reclamanta - intimată

SC E.O.N.M. SA Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursurilor ca nefondate.

Din examinarea

actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâte și a

dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursurile declarate de pârâte.

Recurentele pârâte nu

și-au motivat în drept recursul, dar din dezvoltarea acestuia rezultă că se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel a

făcut o interpretare și aplicare legală a dispozițiilor art. 969 C. civ.,

O.U.G. nr. 37/2004,

Decretului nr. 167/1958 și Legii nr. 143/1999.

Cât privește excepția

prescripției dreptului la acțiune instanțele au reținut în mod corect că prin

recunoașterea debitului termenul de prescripție a fost întrerupt, fiind

incidente dispozițiile art. 16 din

Decretul nr. 167/1958.

Respectând echitatea

în raporturile juridice legiuitorul a prevăzut că în cazul în care debitorul a

recunoscut datoria, prescripția să se întrerupă, iar de la acel moment să curgă

un nou termen sancționator, de stingere a dreptului la acțiune.

În cauză nu se poate

reține aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2004 deoarece potrivit art. 13

facilitățile de natura ajutorului de stat se acordă cu respectarea legislației

din domeniul ajutorului de stat, respectiv Legea nr. 143/1999 după autorizarea

de către Consiliul Concurenței. Pârâta

S.C. CET nu a dovedit îndeplinirea

condițiilor impuse de

Legea

nr. 143/1999.

SC T.S. SA Iași a

luat ființă prin reorganizarea RA T. SA Iași și a preluat obligațiile de plată

ale asociațiilor de locatari existente în evidența RA T. SA la data divizării.

Excepția lipsei

capacității de exercițiu a reclamantei invocată de recurenta SC T.S. SA Iași nu

poate fi primită având în vedere că S.N. SC E. SA București a delegat o parte

din atribuțiile sale sucursalelor.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a

respinge recursurile pârâtelor ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate

de pârâtele SC C.E.T.I. SA Iași și SC T.S. SA Iași împotriva Deciziei nr. 21

din 5 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

1

octombrie

2008.