ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 156/2014

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele: Prin sentința nr. 829 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul lași s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune aferent perioadei 05 septembrie 2005-05 septembrie 2008 și, în consecință: S-a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei SC C.E.T. Iași SA în contradictoriu cu Asociația de Proprietari P. P.T. C.U.G., având ca obiect pretenții și penalități aferente perioadei 05 septembrie 2005-05 septembrie 2008. S-a respins ca nefondată acțiunea vizând pretenții aferente perioadei 05 septembrie 2008-dec 2008 și penalitățile de întârziere aferente perioadei 05 septembrie 2008-01 ianuarie 2009. S-a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța sentința tribunalul a reținut următoarele: Instanța a reținut ca cererea reclamantului SC C.E.T. Iași SA privind plata penalităților de întârziere calculate pe perioada 05 septembrie 2005-05 septembrie 2008 este prescrisă, aceasta fiind introdusă peste termenul de trei ani prevăzut de legiuitor la art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție nefiind întrerupt prin angajamentul de plata din 07 ianuarie 2009, intitulat Anexa II la procesul verbal de conciliere directă. Astfel, în acest proces verbal de conciliere directa se face referire la o sumă de 223.641, 72 lei din care 142.758,31 lei contravaloare energie termică și 80.883,41 lei penalități calculate conform actului intitulat anexa componenta sold din aceeași dată, fără a se face referire expresă la perioada de referință.

Nu se poate stabili cu precizie cărei perioade corespund sumele recunoscute la plată și penalitățile aferente atât timp cât sumele indicate inițial sunt înlocuite cu altele scrise de mână, iar suma indicată în procesul verbal de conciliere nu corespunde cu nici una din cele inserate în acest act și nici cu cea solicitată prin acțiunea introductivă de instanță. În dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva legiuitorul a precizat ca prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

Neputând fi făcută corespondența între cele două sume, având în vedere neconcordanțele existente și imposibilitatea obiectivă a instanței de a verifica cele invocate în condițiile refuzului expres al reclamantei de efectuare a unei expertize contabile, tribunalul a apreciat că suma ce se solicită aferentă perioadei 05 septembrie 2005-05 septembrie 2008 este prescrisă, urmând să respingă cererea de restituire a sumelor corespunzătoare - pretenții și penalități. În ceea ce privește sumele ramase, solicitate cu titlu de pretenții și penalități s-a subliniat, în primul rând că se invocă ca temei legal al calculării lor un contract de furnizare de servicii din 03 martie 2009 în condițiile în care atât energia termică furnizată cât și penalitățile sunt calculate anterior, probabil în baza altor raporturi contractuale.

Și raportat la aceste sume tribunalul a subliniat lipsa caracterului cert, din actele anexate instanța neputând identifica suma datorată, aceasta cu atât mai mult cu cât facturile vizează o perioada ulterioară celei solicitate 31 decembrie 2008-31 octombrie 2010, instanța neputându-se substitui unui expert contabil care putea, raportat la actele existente, să stabilească concret sumele de bani datorate perioadei solicitate atât cu titlu de preț cat si de penalități (calculate conform probabil conform unui alt algoritm și nu conform art. 18 din contractul încheiat ulterior perioadei solicitate, în 2009) Reclamanta SC C.E.T. Iași SA a declarat recurs, calificat apel de către Curtea de Apel (față de valoarea pretențiilor).

În motivare, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut excepția prescripției deoarece acțiunea este întemeiată și dovedită cu documentația depusă la fond: contractul încheiat între părți, componența soldului cu sumele datorate, procesul-verbal de conciliere și facturile fiscale. Prin Decizia nr. 215 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.E.T. Iași SA și continuat prin administrator Judiciar M.R.L. lași Sprl împotriva sentinței nr. 729 din 20 aprilie 2012 a Tribunalului lași, secția a ll-a civilă. În motivarea deciziei, s-a reținut că pentru perioada 05 septembrie 2055 -05 septembrie 2008 în mod corect tribunalul a reținut că a intervenit prescripția dreptului la acțiune, aceasta fiind introdusă cu depășirea termenului general de 3 ani prevăzut de art. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Cum apelanta nu a dovedit întreruperea ori suspendarea cursului prescripției, în mod legal tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada respectivă. Instanța de apel a constatat, cu privire la contravaloarea pretențiilor aferente perioadei 05 septembrie 2008 - 01 ianuarie 2009, că în mod corect tribunalul a reținut necesitatea efectuării unei expertize contabile în cauză pentru lămurirea situației de fapt. În petitul acțiunii, reclamanta invocă contractul din 02 martie 2009, iar înscrisuri depuse, respectiv componență sold clienți cu menționarea facturilor, este anterioară acestui an (filele 8-19 dosar fond). Instanța de apel a mai reținut că la fila 98 dosar fond se găsește mențiunea expresă a reclamantei că nu este de acord cu efectuarea expertizei contabile și că pretențiile sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs de reclamanta SC C.E.T. Iași SA prin administrator Judiciar M.R.L. lași Sprl, neîncadrat în drept. În motivarea cererii de recurs recurenta a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că sumele pretinse prin acțiune sunt prescrise. Instanța de apel în mod greșit a reținut faptul că procesul verbal de conciliere directă încheiat în data de 07 ianuarie 2009 nu întrerupe prescripția întrucât nu este menționată perioada pentru care s-a făcut concilierea. Aceasta se face la sediul societății recurente, în urma discuțiilor purtate cu reprezentantul asociației în baza componenței sold care este anexă la procesul verbal de conciliere și în care se regăsește clar perioada pentru care s-a făcut eșalonarea.

Sumele reprezentând preț cât și cele reprezentând penalități de întârziere au fost recunoscute de către pârâtă ca fiind datorate prin acceptarea la plată a facturilor. Ca efect al acestor recunoașteri este întrerupt cursul prescripției în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, urmând ca de la data acestor recunoașteri să curgă un nou termen de prescripție. În ceea ce privește penalitatea de întârziere, aceasta are caracterul unei obligații accesorii față de obligația principală care este plata prețului și urmează regimul juridic al obligației principale, validitatea acesteia din urmă constituind o condiție esențială pentru obligația accesorie. Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 215 din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel lași și admiterea acțiunii ca fiind întemeiată.

La termenul de azi, Înalta Curte din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, date fiind dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., întrucât motivele susținute de recurent nu sunt susceptibile de încadrare în vreuna dintre ipotezele de la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., stipulează faptul că, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Per a contrarie-, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unui dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În speță, recurenta SC C.E.T. Iași SA prin administrator Judiciar M.R.L. lași Sprl nu a invocat vreunul dintre motivele de recurs prevăzute procedural de art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale textului de Lege anterior menționat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Criticile formulate prin motivele de recurs referitoare la faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt pe de o parte de procesul verbal de conciliere directă din data de 07 ianuarie 2009 și, pe de altă parte de recunoașterea de către pârâtă prin acceptarea la plată a facturilor a sumelor reprezentând preț și penalități de întârziere (operând întreruperea cursului prescripției conform dispozițiilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958) nu vor fi analizate întrucât au fost invocate omisso medio, direct în recurs, fără a constitui obiectul motivelor de apel îndreptate împotriva sentinței primei instanțe.

Astfel, respectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune nu numai ca părțile să le exercite în ordinea instituită de legiuitor, partea care nu a declarat apel neputând declara recurs, dar și faptul că partea care a declarat apel dar nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinței primei instanțe, nu o poate formula pentru prima oară în recurs. În acest context juridic, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., va constata nul recursul declarat de reclamanta SC C.E.T. Iași SA prin administrator Judiciar M.R.L. Iași Sprl împotriva Deciziei nr. 215 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta SC C.E.T. Iași SA prin administrator Judiciar M.R.L. Iași Sprl împotriva Deciziei nr. 215 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.