ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 156/2014

Deliberând asupra recursului de față,

reține următoarele:

Prin

sentința nr. 829 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul lași s-a admis

excepția prescripției dreptului la acțiune aferent perioadei 05 septembrie 2005-05

septembrie 2008 și, în consecință:

S-a respins ca prescrisă acțiunea

reclamantei SC C.E.T. Iași SA în contradictoriu cu Asociația de Proprietari P.

P.T. C.U.G., având ca obiect pretenții și penalități aferente perioadei 05

septembrie 2005-05 septembrie 2008.

S-a respins ca nefondată acțiunea

vizând pretenții aferente perioadei 05 septembrie 2008-dec 2008 și penalitățile

de întârziere aferente perioadei 05 septembrie 2008-01 ianuarie 2009.

S-a respins cererea privind plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța sentința tribunalul

a reținut următoarele:

Instanța a reținut ca cererea

reclamantului SC C.E.T. Iași SA privind plata penalităților de întârziere

calculate pe perioada 05 septembrie 2005-05 septembrie 2008 este prescrisă,

aceasta fiind introdusă peste termenul de trei ani prevăzut de legiuitor la art.

1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție nefiind întrerupt

prin angajamentul de plata din 07 ianuarie 2009, intitulat Anexa II la procesul

verbal de conciliere directă.

Astfel, în acest proces verbal de

conciliere directa se face referire la o sumă de 223.641, 72 lei din care 142.758,31

lei contravaloare energie termică și 80.883,41 lei penalități calculate conform

actului intitulat anexa componenta sold din aceeași dată, fără a se face

referire expresă la perioada de referință.

Nu se poate stabili cu precizie cărei

perioade corespund sumele recunoscute la plată și penalitățile aferente atât

timp cât sumele indicate inițial sunt înlocuite cu altele scrise de mână, iar

suma indicată în procesul verbal de conciliere nu corespunde cu nici una din

cele inserate în acest act și nici cu cea solicitată prin acțiunea introductivă

de instanță.

În dispozițiile art. 16 din Decretul nr.

167/1958 privitor la prescripția extinctiva legiuitorul a precizat ca

prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se

prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

Neputând fi făcută corespondența între

cele două sume, având în vedere neconcordanțele existente și imposibilitatea

obiectivă a instanței de a verifica cele invocate în condițiile refuzului

expres al reclamantei de efectuare a unei expertize contabile, tribunalul a

apreciat că suma ce se solicită aferentă perioadei 05 septembrie 2005-05

septembrie 2008 este prescrisă, urmând să respingă cererea de restituire a

sumelor corespunzătoare - pretenții și penalități.

În ceea ce privește sumele ramase,

solicitate cu titlu de pretenții și penalități s-a subliniat, în primul rând că

se invocă ca temei legal al calculării lor un contract de furnizare de servicii

din 03 martie 2009 în condițiile în care atât energia termică furnizată cât și

penalitățile sunt calculate anterior, probabil în baza altor raporturi

contractuale.

Și raportat la aceste sume tribunalul

a subliniat lipsa caracterului cert, din actele anexate instanța neputând

identifica suma datorată, aceasta cu atât mai mult cu cât facturile vizează o

perioada ulterioară celei solicitate 31 decembrie 2008-31 octombrie 2010,

instanța neputându-se substitui unui expert contabil care putea, raportat la

actele existente, să stabilească concret sumele de bani datorate perioadei

solicitate atât cu titlu de preț cat si de penalități (calculate conform

probabil conform unui alt algoritm și nu conform art. 18 din contractul

încheiat ulterior perioadei solicitate, în 2009)

Reclamanta SC C.E.T. Iași SA a

declarat recurs, calificat apel de către Curtea de Apel (față de valoarea

pretențiilor).

În motivare, s-a susținut că în mod

greșit instanța de fond a reținut excepția prescripției deoarece acțiunea este

întemeiată și dovedită cu documentația depusă la fond: contractul încheiat

între părți, componența soldului cu sumele datorate, procesul-verbal de

conciliere și facturile fiscale.

Prin Decizia nr. 215 din 26 noiembrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă s-a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanta SC C.E.T. Iași SA și continuat prin administrator

Judiciar M.R.L. lași Sprl împotriva sentinței nr. 729 din 20 aprilie 2012 a

Tribunalului lași, secția a ll-a civilă.

În motivarea deciziei, s-a reținut că

pentru perioada 05 septembrie 2055 -05 septembrie 2008 în mod corect tribunalul

a reținut că a intervenit prescripția dreptului la acțiune, aceasta fiind

introdusă cu depășirea termenului general de 3 ani prevăzut de art. 1 din

Decretul nr. 167/1958.

Cum apelanta nu a dovedit întreruperea

ori suspendarea cursului prescripției, în mod legal tribunalul a admis excepția

prescripției dreptului la acțiune pentru perioada respectivă.

Instanța de apel a constatat, cu

privire la contravaloarea pretențiilor aferente perioadei 05 septembrie 2008 -

01 ianuarie 2009, că în mod corect tribunalul a reținut necesitatea efectuării

unei expertize contabile în cauză pentru lămurirea situației de fapt.

În petitul acțiunii, reclamanta invocă

contractul din 02 martie 2009, iar înscrisuri depuse, respectiv componență sold

clienți cu menționarea facturilor, este anterioară acestui an (filele 8-19

dosar fond).

Instanța de apel a mai reținut că la

fila 98 dosar fond se găsește mențiunea expresă a reclamantei că nu este de

acord cu efectuarea expertizei contabile și că pretențiile sunt dovedite cu

înscrisurile depuse la dosar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

de reclamanta SC C.E.T. Iași SA prin administrator Judiciar M.R.L. lași Sprl,

neîncadrat în drept.

În motivarea cererii de recurs

recurenta a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că sumele

pretinse prin acțiune sunt prescrise.

Instanța de apel în mod greșit a

reținut faptul că procesul verbal de conciliere directă încheiat în data de 07

ianuarie 2009 nu întrerupe prescripția întrucât nu este menționată perioada

pentru care s-a făcut concilierea. Aceasta se face la sediul societății recurente,

în urma discuțiilor purtate cu reprezentantul asociației în baza componenței

sold care este anexă la procesul verbal de conciliere și în care se regăsește

clar perioada pentru care s-a făcut eșalonarea.

Sumele reprezentând preț cât și cele

reprezentând penalități de întârziere au fost recunoscute de către pârâtă ca

fiind datorate prin acceptarea la plată a facturilor. Ca efect al acestor

recunoașteri este întrerupt cursul prescripției în conformitate cu dispozițiile

art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, urmând ca de la data acestor

recunoașteri să curgă un nou termen de prescripție.

În ceea ce privește penalitatea de

întârziere, aceasta are caracterul unei obligații accesorii față de obligația

principală care este plata prețului și urmează regimul juridic al obligației

principale, validitatea acesteia din urmă constituind o condiție esențială

pentru obligația accesorie.

Pentru aceste considerente solicită

admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 215 din 26 noiembrie 2012 a Curții

de Apel lași și admiterea acțiunii ca fiind întemeiată.

La termenul de azi, Înalta Curte din

oficiu, a invocat excepția nulității recursului, date fiind dispozițiile art. 306

alin. (3) C. proc. civ., întrucât motivele susținute de recurent nu sunt

susceptibile de încadrare în vreuna dintre ipotezele de la art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ.

Prevederile art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., stipulează faptul că, cererea de recurs va cuprinde,

sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul

și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele de casare sau

modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Per a contrarie-, dacă dezvoltarea

motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unui dintre

cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speță, recurenta SC C.E.T. Iași SA

prin administrator Judiciar M.R.L. lași Sprl nu a invocat vreunul dintre

motivele de recurs prevăzute procedural de art. 304 C. proc. civ., iar

dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă

încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale

textului de Lege anterior menționat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C.

proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural

prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul

legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac,

verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și

dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior

menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de

atac promovate.

Criticile formulate prin motivele de

recurs referitoare la faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt pe de

o parte de procesul verbal de conciliere directă din data de 07 ianuarie 2009

și, pe de altă parte de recunoașterea de către pârâtă prin acceptarea la plată

a facturilor a sumelor reprezentând preț și penalități de întârziere (operând

întreruperea cursului prescripției conform dispozițiilor art. 16 lit. a) din Decretul

nr. 167/1958) nu vor fi analizate întrucât au fost invocate omisso medio,

direct în recurs, fără a constitui obiectul motivelor de apel îndreptate

împotriva sentinței primei instanțe.

Astfel, respectarea principiului

ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune nu numai ca părțile să le

exercite în ordinea instituită de legiuitor, partea care nu a declarat apel

neputând declara recurs, dar și faptul că partea care a declarat apel dar nu a

formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva

sentinței primei instanțe, nu o poate formula pentru prima oară în recurs.

În acest context juridic, constatând

că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementată de

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit

cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de

recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor

de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va

constata nul recursul declarat de reclamanta SC C.E.T. Iași SA prin

administrator Judiciar M.R.L. Iași Sprl împotriva Deciziei nr. 215 din 26

noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta SC C.E.T. Iași SA prin administrator Judiciar M.R.L. Iași Sprl

împotriva Deciziei nr. 215 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

lași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 ianuarie 2014.