ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1342/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta M.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 16589 din 29 august 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu, în data de 16 februarie 1944. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că în mod neîntemeiat, pârâta i-a respins cererea, întrucât a făcut dovada cu martori și cu înscrisuri, că a fost obligată să se refugieze în afara granițelor României, pe motive de persecuție etnică.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii, pe considerentul că reclamanta nu era născută la momentul refugiului părinților săi, iar refugiul a avut loc în localitatea Budaörs, Ungaria. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 680 din 24 octombrie 2005, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză nu s-a dovedit în concret persecuția etnică materializată în una din variantele enumerate în art. 1 din O.G. nr. 105/1999 și nici că această persecuție a provenit de la guvernul român. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut, în esență, că s-a născut în timpul refugiului părinților săi într-o localitate din Ungaria, întrucât tatăl său, lucrător C.F.R., a fost obligat de autoritățile maghiare să se mute cu serviciul. Verificând sentința recurată, în raport cu probele administrate și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit O.G. nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul din motive etnice. Reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi în localitatea Budaörs din Ungaria, unde tatăl său, care era angajat M.A.V., a fost obligat, împreună cu familia, să se mute cu serviciul în Ungaria.

Această măsură a fost un abuz, iar nu o schimbare a locului de muncă a tatălui său, fiind nevoit să plece, pentru că, altfel, nu ar fi putut asigura întreținerea familiei în lipsa unei alte surse de venit. Este evident că măsura schimbării locului de muncă al acestuia a fost un act impus, o măsură de persecuție din motive etnice care trebuie interpretată în raport cu conjunctura istorică a momentului, fiind cunoscute tendințele de deznaționalizare forțată a populației române din teritoriile ocupate. Potrivit Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, cetățeanul român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.

În perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945, tatăl reclamantei a fost strămutat, împreună cu familia, din localitatea Bonțida, județul Cluj, în Ungaria. Așa fiind, Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă atacată și în fond, va admite acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I. împotriva sentinței civile nr. 680 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 18589 din 29 august 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligă pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 16 februarie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2005. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2006.