ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3512/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 2505 din 13 septembrie 2006 (pronunțată în primă instanță, după desființare cu trimitere spre rejudecare), a anulat ca netimbrată acțiunea în pretenții formulată de reclamantul S.M. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei Finanțelor și Administrația Națională „Apele Române” - Direcția Apelor Banat. Tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă despăgubiri în valoare de 100 miliarde lei sau 260.000 Euro, cu titlu de daune materiale și morale pentru pagubele suferite ca urmare a inundării, în două rânduri, în primăvara anului 2005 a gospodăriei sale din localitatea Bodo, județul Timiș, sumă în raport de care s-a stabilit taxa judiciară de timbru de 13.006 lei, neachitată de reclamant, deși a fost legal citat cu această mențiune [art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997].

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 526/A din 29 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a adopta această soluție, curtea de apel a apreciat că tribunalul a încălcat dispozițiile art. 75 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impunând reclamantului o sarcină excesivă de natură a-l determina să nu mai poată avea acces la justiție, în condițiile în care, prin încheierea de ședință din 13 februarie 2006 pronunțată în aceiași cauză de Curtea de Apel Timișoara, s-a admis cererea de asistență judiciară a reclamantului S.M.

și i s-a acordat beneficiul scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru pentru acest litigiu, în baza art. 75 pct. 1 C. proc. civ. Împotriva deciziei instanței de apel, în numele și reprezentarea pârâtului a declarat recurs D.G.F.P. Timiș. În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că în speță nu se pune problema aplicării dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, care are un caracter general, neputând fi aplicat peste Legea nr. 146/1997 de care instanța avea obligația să țină cont și care nu prevede la art. 15 faptul că acțiuni de genul celei introduse de S.M. ar fi scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.

Se mai afirmă că între aspectele reținute de instanța de apel în considerentele deciziei există o contradicție evidentă, în sensul că se reține că la termenul de 31 mai 2006 reclamantul a formulat o cerere de asistență judiciară, respinsă de tribunal, după ce, prin încheierea din 13 februarie 2006, Curtea de Apel admisese cererea de asistență judiciară; „nu se înscrie în logica lucrurilor ca la o dată ulterioară, în 31 mai 2006 să se formuleze de către reclamant o altă cerere în acest sens care ar fi lipsită de obiect, î condițiile în care cererea de scutire de la plata taxelor judiciare a fost deja admisă”. Recursul nu este fondat. Afirmația reclamantului, în sensul că art. 6 din Convenția Europeană nu ar putea fi aplicat peste Legea nr. 146/1997, care la art. 15 nu prevede exceptarea de la plata taxei de timbru a acțiunii deduse judecății, este neîntemeiată.

Tocmai datorită faptului că în cauză cererea de despăgubiri nu este scutită de la plata taxei de timbru prin legea națională, se pune problema incidenței textului general cuprins în art. 6 din Convenție care garantează dreptul la un proces echitabil. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea prin legislația națională a avansării unei sume (taxă de timbru), statuând însă necesitatea existenței „unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”, în lipsa căruia, în condițiile în care suma impusă pentru exercitarea acțiunii este în cuantum, excesiv față de resursele financiare ale titularului acțiunii, a concluziona că „această restricție a fost disproporționată, aducând astfel atingere însăși esenței dreptului de acces la justiție (C.D.D.O., 24 mai 2006, Weissman și alții contra României).

Din acest punct de vedere, argumentația prezentată de instanța de apel este corectă, însă nu este utilă în cauza dedusă judecății, pentru următoarele considerente care vor suplinii parțial motivarea hotărârii recurate. Atât instanța de apel cât și tribunalul au ignorat faptul că, în aplicarea art. 74 și art. 75 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., la cererea reclamantului, scutirea de la plata taxei de timbru a fost dispusă chiar în primă instanță. Astfel, în primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 2873 din 5 decembrie 2005, Tribunalul Timiș a respins acțiunea ca neîntemeiată. În practicaua acestei sentințe se consemnează cererea reclamantului privind acordarea asistenței judiciare, precum și dispoziția instanței în sensul admiterii cererii și scutirii de plata taxei de timbru.

Sentința menționată a fost desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit deciziei civile nr. 81/A din 6 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, care a apreciat că instanța de fond nu a manifestat rol activ în administrarea probatoriului ce se impunea pentru o justă soluționare pe fond a cauzei. Or, odată dispusă în primă instanță, măsura privind scutirea de la plata taxei de timbru a rămas câștigată în favoarea reclamantului pentru această fază procesuală (judecata în primă instanță), tribunalul nemaiputând reveni asupra acesteia decât, eventual în condițiile art. 78 C. proc. civ. la cererea părții adverse. Cum art. 78 C. proc. civ.

nu a fost invocat și aplicat în cauza dedusă judecății, scutirea de la plata taxei de timbru dispusă de tribunal la data de 5 decembrie 2005 continuă să-și producă efectele, încheierea ulterioară a aceleiași instanțe, deci 1 august 2006, prin care a fost respinsă o nouă cerere de asistență judiciară formulată din neștiință de reclamant, a fost pronunțată contrar prevederilor art. 75-78 C. proc. civ. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei Finanțelor împotriva deciziei nr. 526/A din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2007.