ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2111/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2111/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1314 din 29
iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 10914/2003, Tribunalul Timiș a admis în
parte cererea precizată, formulată de reclamanții S.A.I., T.M. și S.G.P. în
contradictoriu cu pârâții SC D.F.E.E.E. SA a cărei poziție procesuală a fost
continuată de pârâta SC F.I.S.E.E.S. SA și Ministerul Finanțelor Publice
reprezentat de D.G.F.P. Timiș.
S-a dispus anularea deciziei de
respingere nr. 690/2003 emisă de SC E. SA.
S-a constatat că reclamanții au
calitatea de moștenitori legali ai proprietarilor inițiali ai imobilului
înscris în C.F. nr. 2252 Timișoara nr.top 6883.
A fost obligată pârâta SC E.S. SA să
statueze asupra notificării reclamanților în limita nr.top 6883/2, înscris în
C.F. Timișoara (...) cu privire la imobilul compus din teren în suprafață de
467 mp, care încorporează clădirea de locuit ce a făcut obiectul preluării de
către Statul Român, clădirile sală de ședințe și dispensar (edificate de
antecesoarea persoanei juridice notificate), în sensul de a formula o ofertă de
despăgubire în echivalent conform art. 24 din Legea nr. 10/2001.
A respins acțiunea față de Primăria
municipiului Timișoara, Consiliul Local al municipiului Timișoara și C.M. T.,
pentru lipsa de legitimare procesual pasivă.
A respins acțiunea față de SCE.B. SA
ca fiind declanșată împotriva unei persoane ce nu are calitate de persoană
juridică notificată.
Curtea de Apel Timișoara, secția
civilă, prin decizia nr. 24 din 26 ianuarie 2006 a admis apelul declarat de
reclamanți și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pe pârâta SC
E.S. SA să statueze și cu privire la suprafața de 116 mp înscrisă în parcela
nr.top 6883/4 din C.F. 2252 Timișoara.
Apelul declarat de D.G.F.P.
Timișoara în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, care viza lipsa
calității procesuale pasive în cauză, a fost respins cu motivarea că, întrucât
reclamanții au optat în condițiile art. 30 pct. 7 din Legea nr. 10/2001 pentru
acordarea de măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală
folosite exclusiv în procesul de privatizare, pentru o parte din imobil, în mod
corect a fost împrocesat și Ministerul Finanțelor, pentru ca hotărârea să-i fie
opozabilă.
Ministerul Finanțelor Publice și
S.C. E. S.A., al cărei apel a fost, de asemenea respins, au fost obligați să
plătească reclamanților suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în
apel.
Împotriva deciziei instanței de apel a
declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Timiș, reiterând
excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport cu cazurile de
modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea
cărora a formulat următoarele motive:
- Așa cum rezultă din „completarea
cererii de chemare în judecată”, reclamanții au cerut în principal obligarea
pârâților la restituirea în natură a imobilului, iar în subsidiar obligarea la
emiterea unor decizii care să conțină oferte de măsuri reparatorii în natură
sau în echivalent prin despăgubiri bănești și nu acordarea de titluri de
valoare nominală folosite în procesul de privatizare.
- Luând în considerare soluția de
anulare a deciziei emise de SC E. SA și de obligare a continuatoarei să
statueze asupra notificării în sensul de a formula o ofertă de despăgubire în
echivalent, nu se justifică prezența în proces a Ministerului Finanțelor
Publice.
Unitatea deținătoare este competentă
în soluționarea notificării, iar procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr.
10/2001 este obligatorie.
Recursul este fondat.
Prin notificarea nr. 97/1214/2001
înregistrată la S.C. E. S.A. antecesoarea pârâtei SC E.S. SA reclamanții au
solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, (casă și
curte în suprafață de 1422 mp), preluat abuziv prin naționalizare din
patrimoniul autorilor lor, S.R. și S.F., cu mențiunea că imobilul avea
destinație de locuință.
Împotriva deciziei de respingere
emisă de persoana juridică notificată (unitate deținătoare ) reclamanții au
formulat contestație precizată și completată în mai multe rânduri, prin care au
solicitat anularea deciziei, restituirea în natură a imobilului și, în
subsidiar obligarea pârâtelor S.C. E. S.A. Timișoara, Primăria municipiului
Timișoara și CM T. SA la emiterea unei decizii motivate, car să conțină oferte
de despăgubire (...).
La data de 14 decembrie 2004,
reclamanții au cerut instanței să ia act de faptul că înțeleg să cheme în
judecată în calitate de pârât Ministerul Finanțelor Publice: „pentru a-i fi
opozabilă hotărârea cu privire la eventuala acordare a unor despăgubiri și cu
privire la cuantumul acestora”.
Contestația a fost întemeiată pe
dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 iar în cursul procesului nu s-a
invocat de vreuna din părți că emiterea deciziei de respingere, singura
persoană juridică notificată, nu ar avea calitate de unitate deținătoare în
înțelesul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 (forma inițială).
Or, în acest cadru procesual, au
calitate procesuală exclusiv titularii cererii de chemare în judecată (calitate
procesuală activă) și emitentul dispoziției /deciziei contestate sau
contestatorul acestuia (calitate procesuală pasivă) care, unitate deținătoare
fiind, este și titularul obligației de restituire în natură sau prin echivalent
măsura dispusă în primă instanță, menținută de instanța de apel, de introducere
în cauză a Ministerului Finanțelor Publice „pentru opozabilitate” este lipsită
de temei legal.
Conform Legii nr. 10/2001, în forma
în vigoare la data promovării cererii de chemare și a pronunțării sentinței,
Ministerul Finanțelor Publice avea calitate procesuală pasivă în faza judiciară
a procedurilor reglementate prin actul normativ analizat doar în două situații,
expres și limitativ prevăzute de art. 26 alin. (3) și art. 31 alin. (4) și (7),
nici una dintre acestea nefiind incidentă în cauza dedusă judecății.
De altfel, soluțiile adoptate de
instanțele anterioare, în sensul anulării deciziei contestate și a obligării
unității deținătoare la emiterea unei noi decizii prin care să „formuleze o
ofertă de despăgubire în echivalent, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001”,
confirmă lipsa legitimității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor
Publice în prezenta cauză, în sarcina căruia nu a fost reținută vreuna din
obligațiile reglementate de legea specială de reparație.
Cu toate acestea, excepția lipsei de
interes a recurentului în promovarea și susținerea căii de atac, invocată de
reclamanți prin întâmpinare, nu poate fi reținută, în condițiile în care în
faza procesuală a apelului Ministerului Finanțelor Publice a fost obligat la
plata cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele prezentate, în
baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să
admită recursul, să modifice în parte decizia curții de apel, în sensul
admiterii apelului declarat de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva
sentinței pronunțate în primă instanță, cu consecința respingerii acțiunii față
de această parte, pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice
împotriva deciziei civile nr.24 din 26 ianuarie 2006 a Curții de Apel
Timișoara.
Modifică în parte decizia atacată în
sensul că admite și apelul declarat de D.G.F.P. Timiș în reprezentarea
Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1314/PI din 29
iunie 2005 a Tribunalului Timiș.
Respinge acțiunea precizată față de
pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale
deciziei și sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 7 martie 2007.