ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2111/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1314 din 29 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 10914/2003, Tribunalul Timiș a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanții S.A.I., T.M. și S.G.P. în contradictoriu cu pârâții SC D.F.E.E.E. SA a cărei poziție procesuală a fost continuată de pârâta SC F.I.S.E.E.S. SA și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Timiș. S-a dispus anularea deciziei de respingere nr. 690/2003 emisă de SC E. SA. S-a constatat că reclamanții au calitatea de moștenitori legali ai proprietarilor inițiali ai imobilului înscris în C.F. nr. 2252 Timișoara nr.top 6883. A fost obligată pârâta SC E.S.

SA să statueze asupra notificării reclamanților în limita nr.top 6883/2, înscris în C.F. Timișoara (...) cu privire la imobilul compus din teren în suprafață de 467 mp, care încorporează clădirea de locuit ce a făcut obiectul preluării de către Statul Român, clădirile sală de ședințe și dispensar (edificate de antecesoarea persoanei juridice notificate), în sensul de a formula o ofertă de despăgubire în echivalent conform art. 24 din Legea nr. 10/2001. A respins acțiunea față de Primăria municipiului Timișoara, Consiliul Local al municipiului Timișoara și C.M. T., pentru lipsa de legitimare procesual pasivă. A respins acțiunea față de SCE.B. SA ca fiind declanșată împotriva unei persoane ce nu are calitate de persoană juridică notificată.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 24 din 26 ianuarie 2006 a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pe pârâta SC E.S. SA să statueze și cu privire la suprafața de 116 mp înscrisă în parcela nr.top 6883/4 din C.F. 2252 Timișoara. Apelul declarat de D.G.F.P. Timișoara în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, care viza lipsa calității procesuale pasive în cauză, a fost respins cu motivarea că, întrucât reclamanții au optat în condițiile art. 30 pct. 7 din Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, pentru o parte din imobil, în mod corect a fost împrocesat și Ministerul Finanțelor, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.

Ministerul Finanțelor Publice și S.C. E. S.A., al cărei apel a fost, de asemenea respins, au fost obligați să plătească reclamanților suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Timiș, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport cu cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a formulat următoarele motive: - Așa cum rezultă din „completarea cererii de chemare în judecată”, reclamanții au cerut în principal obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului, iar în subsidiar obligarea la emiterea unor decizii care să conțină oferte de măsuri reparatorii în natură sau în echivalent prin despăgubiri bănești și nu acordarea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare.

- Luând în considerare soluția de anulare a deciziei emise de SC E. SA și de obligare a continuatoarei să statueze asupra notificării în sensul de a formula o ofertă de despăgubire în echivalent, nu se justifică prezența în proces a Ministerului Finanțelor Publice. Unitatea deținătoare este competentă în soluționarea notificării, iar procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 este obligatorie. Recursul este fondat. Prin notificarea nr. 97/1214/2001 înregistrată la S.C. E. S.A. antecesoarea pârâtei SC E.S. SA reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, (casă și curte în suprafață de 1422 mp), preluat abuziv prin naționalizare din patrimoniul autorilor lor, S.R.

și S.F., cu mențiunea că imobilul avea destinație de locuință. Împotriva deciziei de respingere emisă de persoana juridică notificată (unitate deținătoare ) reclamanții au formulat contestație precizată și completată în mai multe rânduri, prin care au solicitat anularea deciziei, restituirea în natură a imobilului și, în subsidiar obligarea pârâtelor S.C. E. S.A. Timișoara, Primăria municipiului Timișoara și CM T. SA la emiterea unei decizii motivate, car să conțină oferte de despăgubire (...). La data de 14 decembrie 2004, reclamanții au cerut instanței să ia act de faptul că înțeleg să cheme în judecată în calitate de pârât Ministerul Finanțelor Publice: „pentru a-i fi opozabilă hotărârea cu privire la eventuala acordare a unor despăgubiri și cu privire la cuantumul acestora”.

Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 iar în cursul procesului nu s-a invocat de vreuna din părți că emiterea deciziei de respingere, singura persoană juridică notificată, nu ar avea calitate de unitate deținătoare în înțelesul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 (forma inițială). Or, în acest cadru procesual, au calitate procesuală exclusiv titularii cererii de chemare în judecată (calitate procesuală activă) și emitentul dispoziției /deciziei contestate sau contestatorul acestuia (calitate procesuală pasivă) care, unitate deținătoare fiind, este și titularul obligației de restituire în natură sau prin echivalent măsura dispusă în primă instanță, menținută de instanța de apel, de introducere în cauză a Ministerului Finanțelor Publice „pentru opozabilitate” este lipsită de temei legal.

Conform Legii nr. 10/2001, în forma în vigoare la data promovării cererii de chemare și a pronunțării sentinței, Ministerul Finanțelor Publice avea calitate procesuală pasivă în faza judiciară a procedurilor reglementate prin actul normativ analizat doar în două situații, expres și limitativ prevăzute de art. 26 alin. (3) și art. 31 alin. (4) și (7), nici una dintre acestea nefiind incidentă în cauza dedusă judecății. De altfel, soluțiile adoptate de instanțele anterioare, în sensul anulării deciziei contestate și a obligării unității deținătoare la emiterea unei noi decizii prin care să „formuleze o ofertă de despăgubire în echivalent, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001”, confirmă lipsa legitimității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice în prezenta cauză, în sarcina căruia nu a fost reținută vreuna din obligațiile reglementate de legea specială de reparație.

Cu toate acestea, excepția lipsei de interes a recurentului în promovarea și susținerea căii de atac, invocată de reclamanți prin întâmpinare, nu poate fi reținută, în condițiile în care în faza procesuală a apelului Ministerului Finanțelor Publice a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice în parte decizia curții de apel, în sensul admiterii apelului declarat de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței pronunțate în primă instanță, cu consecința respingerii acțiunii față de această parte, pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr.24 din 26 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Modifică în parte decizia atacată în sensul că admite și apelul declarat de D.G.F.P. Timiș în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1314/PI din 29 iunie 2005 a Tribunalului Timiș. Respinge acțiunea precizată față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 martie 2007.