ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 796/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 796/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, prin încheierea dată în Camera de consiliu la 2

februarie 2007, a constatat, în baza art. 300

1

alin. (3) C. proc.

pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpaților B.R. și B.B.I. și a menținut starea de arest a

acestora.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a constatat că nu s-au schimbat cu nimic

temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive.

Materialul probator

administrat în cauză demonstrează implicarea celor doi inculpați

în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în

judecată.

Natura și gravitatea

faptelor reținute în sarcina inculpaților, împrejurările

concrete în care au fost comise faptele, precum și persoana și

conduita inculpaților (unul procuror, celălalt polițist, ambii

negând comiterea faptelor) conduc la concluzia că punerea acestora în

libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Faptele reținute în

sarcina inculpaților și conduita acestora au adus o atingere

gravă ideii de justiție, inducând, în comunitatea în care au

acționat, impresia greșită că magistrații și

polițiștii sunt corupți și că se pot obține

soluții favorabile în cauze penale dacă se dă mită.

În consecință,

constatând că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților

impun în continuare privarea de libertate a acestora, Curtea va menține

arestarea preventivă.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal au declarat recursuri inculpații, criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală.

S-a arătat că

instanța a menținut arestarea preventivă motivând pe

nerecunoașterea faptelor de către inculpați, prin aceasta

încălcându-le prezumția de nevinovăție și sugerându-se

că ar fi vinovați de săvârșirea infracțiunilor ce li

se impută.

S-a mai arătat și

faptul că în prezent, fiind deja trimiși în judecată, probele

s-au administrat și inculpații n-ar mai avea cum să

influențeze probele.

Recursurile sunt nefondate.

Contrar susținerilor

inculpaților făcute prin apărători și personal, cu

ocazia ultimului cuvânt, actele și probele dosarului arată că,

într-adevăr nu s-au schimbat cu nimic temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive, că pentru a se asigura buna

desfășurare a procesului penal se impune, în raport și de natura

infracțiunilor de care inculpații sunt învinuiți,

menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru menținerea

acestei măsuri.

În raport cu cele

arătate, Curtea va trebui să privească recursurile de

față, ca nefondate, și să le respingă, ca atare, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții inculpați B.R. și B.B.I. împotriva

încheierii de ședință din 2 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 692/2/2007 (nr. vechi 301/2007).

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 13 februarie 2007.