ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.05.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5070/2006

HOTĂRÂRE
25.05.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5070/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe cale de notificare formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001, R.S., moștenitor al defunctei R.L., a solicitat

A.V.A.S. restituirea în natură sau prin echivalent a societății I.M. Bucova,

care a constituit proprietatea bunicilor materni D.I. și D.A., a fost

naționalizată în luna februarie 1949 conform Ordinului nr. 1157 din 17 mai 1949

al Ministerului Minelor și Petrolului, Direcția Carierelor și face parte din

actuala SC M. SA Simeria, județul Hunedoara.

A.V.A.S., succesoare a instituției

notificate, a emis decizia nr. 279 din 7 decembrie 2004, prin care a respins

cererea obiect al notificării cu motivarea că nu au fost depuse actele

doveditoare referitoare la calitatea de asociat, la momentul naționalizării, a

autorului petentului conform art. 22 coroborat cu art. 32 din Legea nr.

10/2001.

R.S.

s-a adresat Tribunalului București, secția civilă, la data de 30 decembrie 2004

solicitând anularea deciziei de mai sus, acordarea de despăgubiri în

echivalentul sumei de 34 milioane lei de la nivelul anului 1949, reprezentând

cota deținută de bunicul său la I.M. Bucova, actualizate potrivit art. 32 alin.

(5), (6) și (7) din Legea nr. 10/2001, precum și daune materiale în cuantum

neprecizat, conform art. 48 alin. (1) din Constituție, pentru nesoluționarea

notificării în termenul de 60 zile prevăzut de art. 32 alin. (6) din Legea nr.

10/2001.

Motivând cele cerute, contestatorul

a susținut că a făcut dovada dreptului pretins prin documentele anexate

contestației.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 170 din 7 martie 2005, prin care a

respins contestația ca neîntemeiată cu motivarea că nu s-au făcut dovezi că

patrimoniul I.M. Bucova a fost preluat de o societate comercială în a cărei

privatizare a fost implicată A.V.A.S., privind calitatea autorului

contestatorului de asociat al întreprinderii naționalizate și nici privind

activul net al acelei întreprinderi, nefiind depus ultimul bilanț contabil

publicat în monitorul oficial ori înregistrat în registrul comerțului înaintea

naționalizării.

R.S. a declarat apel.

Curtea de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia

civilă nr. 331/A din 29 septembrie 2005, a admis apelul și a schimbat în parte

hotărârea primei instanțe în sensul că a admis în parte contestația, a anulat

decizia obiect al acesteia și a obligat A.V.A.S. să soluționeze notificarea

conform art. 31 din Legea nr. 10/2001, păstrând celelalte dispoziții din

sentința tribunalului.

Instanța de apel, analizând probele

administrate, a constatat că R.S. a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită în calitate de moștenitor al mamei sale R.L., la rându-i

succesoare a defunctului D.I.

Cu privire la D.I., aceeași instanță

a stabilit că acesta a solicitat înregistrarea societății I.M. Bucova, în

cuprinsul cererii menționându-se calitatea sa de asociat, iar din actul de

asociație datat 10 octombrie 1945 rezultă, de asemenea, calitatea sa de

asociat.

A.V.A.S. a declarat recurs,

susținând că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea flagrantă a

legii speciale, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

deoarece:

- nu a fost respectat principiul

neretroactivității legii civile prin obligarea recurentei să soluționeze

notificarea potrivit art. 31 din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece

notificarea a fost rezolvată, prin emiterea deciziei contestate, în

conformitate cu legea în vigoare la acea dată;

- neîntemeiat s-a reținut că dovada

calității de acționar a autorului contestatorului rezultă din cererea de

înmatriculare datată 29 februarie 1939, întrucât înscrisul în cauză nu are

forța probantă instituită de legea specială și este anterior perioadei de

aplicabilitate a Legii nr. 10/2001.

-probatoriul administrat nu face

dovada că patrimoniul I.M. Bucova, a fost preluat de o societate comercială în

a cărei privatizare a fost implicată recurenta;

- potrivit art. 10 din Legea nr.

119/1948, la data naționalizării s-au întocmit procese verbale de

predare-primire însoțite de copii ale inventarului și bilanțului, astfel că, în

ipoteza că autorul contestatorului ar fi fost acționar și societatea ar fi fost

naționalizată în temeiul legii de mai sus, contestatorul ar trebui să fie în

posesia acestor dovezi și să le fi depus în copii certificate sau legalizate

(art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001) în

termenul prescris prin art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Recursul nu este întemeiat.

Stabilind în sarcina recurentei

obligația de a se conforma prevederilor art. 31 din Legea nr. 10/2001, instanța

de apel a aplicat legea în vigoare atât la data emiterii deciziei de către

recurentă, cât și la data soluționării apelului.

Textul legal invocat nu a fost

aplicat retroactiv, cum greșit se susține în recurs, deoarece conținutul său

este același de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 în sensul că,

în cazul în care nu s-a convenit asupra valorii corespunzătoare și asupra

modalităților de acordare a măsurilor reparatorii, se va încheia un

proces-verbal de divergență, care poate fi atacat în justiție.

Critica referitoare la modul în care

instanța de apel a stabilit calitatea de acționar și implicarea recurentei în

procesul de privatizare vizează stări de fapt, imputându-se instanței de apel

erori de interpretare a probelor administrate.

Asemenea susțineri nu mai constituie

motiv de recurs după abrogarea punctului 11 din art. 304 C. proc. civ. prin

O.U.G. nr. 138/2000 și nu se încadrează în nici unul din cazurile de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel încât nu pot fi cercetate pe calea

recursului.

Ca urmare, recursul este nefondat și

va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 331/A din 29 septembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția a IX-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-01
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4671/2011
ar avea dreptul, că acesta a optat pentru despăgubiri bănești. Valoarea de piață a imobilului a fost stabilită prin expertiză la suma de 637.162 lei și, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a fost admisă contestația, a fost a
ÎCCJ 2007-05-31
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4428/2007
(1) din Legea nr. 10/2001, modificată, iar reclamanta nu este îndreptățită să primească despăgubiri bănești de la SC A. SA, ci trebuie să se adreseze Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Min
ÎCCJ 2006-05-25
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5076/2006
ul la notificarea reclamantei satisface obligația stabilită prin dispoziția prevăzută de art. 23 al Legii nr. 10/2001. A mai susținut că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, societatea fiind
ÎCCJ 2010-01-21
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 247/2010
ntă, nefiind instituția implicată în procesul de privatizare a SC F. SA Bacău. La data de 23 ianuarie 2009, A.D.S. a formulat cerere de aderare la apelul A.V.A. S. și la apelul reclamantei, susținând că reclamanta nu a solicitat în subsidia
ÎCCJ 2008-11-12
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6904/2008
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Brașov sub nr. 97/2006, reclamanții W.E.W., W.R.M., P.F.G., P.K.W., D.M.F., G.D.C.M. și D.W.W. au chemat în judecată pe intimata SC B. SA, prin lichidator judiciar SC C. SA Bacău, co
Sursă