ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3209/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 4 ianuarie 2006 a Tribunalului Tulcea, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A. , la pedeapsa de 22 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 2311 din 12 octombrie 2004 a Judecătoriei Tulcea, care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa rezultantă, de 24 de ani. S-a făcut aplicarea art. 71, cu referire, la art. 64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), coroborat cu art. 176 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada reținerii și arestului preventiv de la 20 februarie 2005, la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a brichetei folosite la săvârșirea infracțiunii. A fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., la plata sumei de 101.491.526 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la 1.000.000.000 lei daune morale către părțile civile M.M.

și M.P. S-a făcut aplicațiunea art. 189 și art. 191 C. proc. pen., cu privire la cheltuielile judiciare. În fapt, s-a reținut că, la 18 februarie 2005, inculpatul l-a lovit pe minorul M.D.A. cu capul de pereți și cu picioarele la nivelul capului și corpului, după care a incendiat corpul victimei, producându-i decesul. La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și, în raport de pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, de modalitatea de săvârșire a faptei penale, de urmarea produsă, de persoana inculpatului, pedeapsa a fost stabilită la 22 ani și 6 luni închisoare. Întrucât prin fapta comisă inculpatul a produs părților civile un prejudiciu, acesta a fost obligat la despăgubiri materiale și morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea cât și inculpatul, invocând netemeinicia pedepsei aplicate, Parchetul susținând că aceasta este prea mică iar inculpatul, că aceasta este mult prea mare. Curtea de Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia penală nr. 13/ MP din 17 martie 2006, a admis, ca fondate, cele două apeluri, desființând, în parte, sentința penală nr. 6 din 4 ianuarie 2006 a Tribunalului Tulcea și înlăturând pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen. S-a motivat că hotărârea primei instanțe este greșită în ce privește interzicerea exercițiului drepturilor părintești prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., deoarece din probele administrate nu rezultă că se impune aplicarea acestei pedepse, atâta timp cât apelantul-inculpat nu are copii și nici nu s-a motivat în vreun fel necesitatea aplicării acesteia.

În rest, instanța de control judiciar a menținut restul dispozițiilor sentinței penale. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele indicate în apel, respectiv că pedeapsa aplicată este prea mare, față de faptul că nu a fost conștient în momentul în care a dat foc corpului victimei, fiind sub influența diazepamului luat datorită bolii de care suferă și este tânăr, cu grave probleme psihice, ce impun reducerea pedepsei aplicate. Recursul inculpatului este nefondat. Inculpatul a încercat, la 18 februarie 2005, să întrețină un raport sexual oral cu minorul M.D.A. și în urma refuzului acestuia, l-a lovit cu capul de pereți, cu picioarele pe corp și în cap, dându-i foc și producându-i, astfel decesul.

La dozarea și proporționalizarea pedepsei, instanța a trebuit să țină seama de gravitatea deosebită a acestei fapte, dar și de faptul că, inculpatul, așa cum rezultă din expertiza făcută, prezintă tulburări de personalitate, de tip impulsiv exploziv, pe fond microsechelar, intelect liminar, dar păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având, astfel discernământul păstrat. Ea a ținut seama, prin urmare și de boala de care suferă inculpatul, de faptul că este tânăr, de problemele psihice, pe care le are, numai aceasta explicând faptul că instanța s-a oprit la pedeapsa de 22 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce nu este deloc, excesivă, cum crede inculpatul, ci, dimpotrivă, corespunzătoare, criteriilor art. 72 C. pen.

În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2005, la 19 mai 2006. Văzând și reglementarea privind cheltuielile judiciare către stat, inclusiv, onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 13/ MP din 17 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2005 la 19 mai 2006. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2006.