ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5406/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

10 mai 2004, reclamanta T.L. a contestat legalitatea dispoziției nr. 89 emisă

la 22 martie 2004 de Primăria comunei Ștefăneștii de Jos, solicitând anularea

acesteia și recunoașterea dreptului la despăgubiri cu privire la imobilul situat

în județul Ilfov ce a fost demolat abuziv în perioada anilor 1970.

Prin

sentința nr. 703 pronunțată la 21 iunie 2005, Tribunalul București, secția a

III-a civilă, a admis contestația, a anulat dispoziția și a obligat Primăria

comunei Ștefăneștii de Jos, prin Primar la plata despăgubirilor bănești în

cuantum de 510.001.000 lei pentru construcție demolată și la cheltuielile de

judecată ocazionate de proces.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta și-a

dovedit dreptul de proprietate asupra terenului mai sus individualizat, conform

titlului nr. 61314 emis la 20 august 2004 de Comisia județeană pentru stabilirea

dreptului de proprietate Ilfov, precum și asupra construcției edificată, ce

ulterior a fost preluată abuziv și demolată și că este îndreptățită la măsuri

reparatorii prin echivalent, corespunzătoare valorii construcției, potrivit

prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ce a fost stabilită prin

expertiza tehnică de specialitate.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanta și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

La termenul din 9 noiembrie 2005

reclamanta și-a retras apelul, arătând că stăruie însă în petitul privind

reactualizarea sumei solicitată cu titlul de despăgubiri.

Apelul pârâtei Primăria comunei

Ștefăneștii de Jos a promovat critici ce vizează încălcarea prevederilor art. 22

din Legea nr. 10/2001 de către instanța de fond, care a făcut o aplicare

greșită a Legii nr. 10/2001, în forma anterioară intrării în vigoare a

modificărilor aduse acesteia prin Legea nr. 247/2005 în condițiile abrogării

art. 36-40.

Prin decizia nr. 1530/A din 16

noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și familie, a respins excepția tardivității depunerii motivelor de

apel de către pârâtă a luat act de renunțarea reclamantei la judecata apelului,

a respins cererea privind reactualizarea sumei de 510.001.000 lei.

A admis apelul pârâtei Primăria

comunei Ștefăneștii de Jos, a schimbat în parte sentința Tribunalului

București, în sensul că a obligat pârâta la plata despăgubirilor bănești în

cuantum de 510.001.000 lei, pentru preluarea abuzivă a construcției situată pe

terenul din comuna Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov, ce a fost demolată. Au

fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide ca atare, instanța

de control judiciar a considerat că în lipsa unor reglementări speciale privind

modalitatea acordării despăgubirilor, instanța de fond a procedat corect la

evaluarea imobilului demolat și că nu pot fi aplicate dispozițiilor legii noi,

deoarece s-ar încălca principiul

tempus regit actum

.

Decizia pronunțată în apel a făcut

obiectul criticilor promovate de reclamantă, prin intermediul recursului. Aceasta

a arătat că în realitate nu a renunțat la judecata apelului, decât cu privire

la erorile materiale strecurate în sentința nr. 730 a Tribunalului București și

că instanța a respins în mod greșit excepția tardivității depunerii motivelor

de apel de către pârâta Primăria comunei Ștefăneștii de Jos; că despăgubirile

solicitate de aceasta trebuiau acordate potrivit Legii nr. 247/2005, în vigoare

la data pronunțării deciziei din apel.

Pârâta Primăria comunei Ștefăneștii

de Jos și-a întemeiat în drept motivele de nelegalitate a hotărârii atacate,

potrivit art. 304 pct. 5 și 9 din C. proc. civ.

Astfel, a susținut că aceasta nu a

fost citată la judecata fondului și nu a luat cunoștință de concluziile

raportului de expertiză, așa încât prin hotărârea dată, instanța a încălcat

normele de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ. și că aceasta este lipsită de temei legal, întrucât Primăria

Ștefăneștii de Jos nu poate fi obligată la acordarea despăgubirilor pentru un

imobil cu privire la care nu s-a dovedit că a intrat în patrimoniul său.

Recursurile vor fi admise pentru

considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea

atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au

fost pe deplin stabilite.

În cazul concret dedus judecății

este de precizat că împrejurările de fapt nu au fost stabilite.

Instanțele nu au lămurit situația

juridică a imobilului sub aspectul indicării persoanei deținătoare și a

probării modalității în care a fost preluat imobilul construcție.

Fără stabilirea exactă a situației

de fapt nu se poate stabili cu cine se leagă raportul juridic procesual pe

tărâmul Legii nr. 10/2001.

De altfel, Curtea de Apel București

trebuia să ia act de manifestarea de voință a reclamantei în sensul respectării

principiului disponibilității numai cu privire la petitul din apel ce viza

„corectarea erorilor materiale existente în sentința civilă nr. 703 din 21

iunie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pronunțată în

dosarul nr. 534/2004.

Deși în dispozitivul deciziei nr. 1530

A din 16 noiembrie, instanța a luat act de renunțarea la judecata apelului

declarat de reclamantă s-a pronunțat totuși și cu privire la respingerea

cererii privind actualizarea sumei de 510.001.000 lei, cerere ce formează un al

doilea petit al apelului declarat de această parte, ceea ce contravine

principiului disponibilității.

Instanța de trimitere care va

soluționa apelurile, va avea de clarificat situația de fapt și va stabili

situația juridică a imobilului, în ce măsură terenul era destinat construirii

de locuințe, dacă acesta a fost preluat abuziv, cine este deținătorul și după

elucidarea împrejurărilor de fapt, va analiza modalitatea de reparație conform

modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, ale căror

dispoziții sunt de imediată aplicare.

În consecință, Curtea va admite

recursurile, va casa decizia Curții de Apel București și în temeiul art. 312

alin. (4) și art. 313 C. proc. civ. va trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 703 din 21

iunie 2005 a Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamanta T.L. și pârâta Primăria comunei Ștefăneștii de Jos, prin primar

împotriva deciziei nr. 1530/A din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2006.