ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 410/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 13

februarie 2003, C.D. a solicitat punerea sub interdicție a bolnavului B.A.,

motivat de afecțiunile psihice ale acestuia și de lipsa discernământului.

Investit cu soluționarea acestei

cauze, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 831 din 17

octombrie 2003, a respins cererea ca neîntemeiată reținând în esență că

examinarea medico-legală a stabilit că bolnavul, deși suferă de schizofrenie

paranoidă, stadiu rezidual, are capacitatea de apreciere asupra conținutului și

consecințelor faptelor sale și poate fi tratat lunar prin Serviciul de

Psihiatrie Teritorial, neimpunându-se punerea sa sub interdicție.

Prin decizia nr. 94/A din 22

ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca

nefondat recursul reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că bolnavul este orientat

temporo-spațial, bucurându-se de sprijinul și îngrijirea familiei, iar

interesul reclamantului care este străin de familia bolnavului, este de a fi

numit curatorul acestuia, serviciu pentru care urmează a fi și retribuit.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen legal C.D. care, invocând temeiul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență că era necesar a fi efectuată o

contraexpertiză de către Comisia Superioară de medicină legală, întrucât din

tot comportamentul bolnavului a rezultat că acesta nu-și poate apăra

interesele, având discernământul mult diminuat.

Pe de altă parte, se mai arată, mama

bolnavului nu manifestă un interes real pentru fiul său având o vârstă

înaintată și domiciliul în străinătate.

Recursul se privește ca nefondat, în

considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 142 alin.

(1) C. fam., cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele

sale, din cauza alienației mintale ori debilității mintale, va fi pus sub

interdicție.

Din ansamblul probelor administrate

în cauză nu rezultă îndeplinirea cerințelor legii, pentru ca cel în cauză să

fie lipsit de exercițiul drepturilor sale.

Astfel, din raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină-Legală prof. dr.

Mina Minovici din București, rezultă că deși bolnavul B.A. suferă de

schizofrenie, forma reziduală și psihoză discordantă, acesta nu are tulburări

perceptive, fiind coerent, cu un bagaj noțional și lexical conservat, neavând

idei delirante în conținutul gândirii.

Reținând că bolnavul are un

randament util conservat, iar sub supraveghere și tratament este apt de auto

îngrijire, având capacitatea de apreciere asupra conținutului și consecințelor

faptelor sale, comisia recomandă doar continuarea tratamentului lunar și nu

punerea sub interdicție.

Este de reținut, de asemenea, din

actele cauzei, că reclamantul C.D. a fost instituit la 1 aprilie 1996,

curatorul lui B.A., curatelă ridicată însă prin dispoziția nr. 411 din 12 iunie

1998 a Primăriei sectorului 2, cu motivarea că menținerea acestei măsuri nu

este în interesul bolnavului, scopul în care a fost instituită, nefiind

respectat, aceasta rămânând de altfel și fără obiect întrucât bolnavul

beneficiază de sprijin din partea familiei sale (fila 16 dos. 798/2003 al

Tribunalul București, secția a IV-a civilă).

De altfel, reclamantul nu este rudă

cu bolnavul, interesul său constând în obținerea remunerației ca urmare a

instituirii curatelei și eventual a redobândirii calității de curator.

Așa fiind, cum toate organele

abilitate de lege au concluzionat că nu este cazul luării acestei măsuri de

ocrotire, întrucât bolnavul are capacitatea de a se îngriji singur de

interesele sale, fiind de altfel și sub stricta supraveghere a familiei recursul

urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul C.D. împotriva deciziei civile nr. 94 A din 22 ianuarie 2004 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.