ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4603/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29/

F din 8 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 878/2005 al Tribunalului Vâlcea

s-a dispus, în temeiul art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), combinat cu art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C.

pen., condamnarea inculpatului P.G.L. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

S-a aplicat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive,

începând cu data de 18 aprilie 2005.

Inculpatul a fost obligat la

plata despăgubirilor civile către părțile civile C.A.S. Vâlcea și A.A.E.

Totodată, inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 17 aprilie

2005, inculpatul s-a deplasat din Pitești la Râmnicu Vâlcea, pentru a discuta

cu prietena sa, partea civilă A.A.E., care era cazată la pensiunea SC R.,

despre viitorul relațiilor dintre ei.

Ajuns în cameră, inculpatul

s-a luat la ceartă cu partea civilă, motiv pentru care aceasta i-a spus să

părăsească încăperea, întrucât nu-l mai iubește.

Discuția contradictorie

dintre cei doi a continuat pe holul de la etajul al III-lea al pensiunii, și la

un moment dat, inculpatul a devenit agitat, scoțând din buzunar un cutter cu

care a amenințat-o pe partea civilă. Întrucât aceasta a început să țipe,

inculpatul a tăiat-o mai întâi pe față, pe gât, pe spate și apoi pe ambele

brațe.

În urma agresiunii partea

civilă a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare

30 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, fără ca ele să

creeze infirmități sau invalidități post-traumatice permanente.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat apel partea civilă, solicitând majorarea daunelor

morale la suma de 5.000 Euro.

De asemenea, sentința penală

a fost atacată de inculpat care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., reținerea în favoarea sa a

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și pe cale de consecință,

reindividualizarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 16/A/MF/2006

din 31 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 1667/46/2006 al Curții de Apel

Pitești, secția mixtă pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul

declarat de inculpat și în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată

încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

alin. (1), combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

182 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., text de lege

în baza căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 9 luni

închisoare.

A fost interzis exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de

la 18 aprilie 2005 până la zi.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii apelate.

Totodată, s-a respins, ca

nefondat, apelul părții civile A..A.E.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

În recursul său, inculpatul

a solicitat reținerea în favoarea sa a scuzei provocării și reindividualizarea

pedepsei, pe care o consideră prea aspră.

Verificând hotărârile

atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi

dezvoltate în continuare.

Critica parchetului privind

greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor

în infracțiunea de vătămare corporală gravă nu are fundament juridic și nu

poate fi primită.

Astfel, așa cum rezultă din

probele administrate în cauză, chiar dacă prin activitatea sa materială

inculpatul, folosind un obiect vulnerant (cuțit tip cutter) apt de a produce

moartea, a pus în pericol viața victimei, subiectiv, acesta nu a acționat cu intenția

de a ucide.

Modalitatea în care a

conceput și a săvârșit infracțiunea exprimă fidel intenția inculpatului de a-i

aplica o corecție prietenei sale, cauzându-i vătămări corporale.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că în mod justificat, instanța de apel a reținut în sarcina

inculpatului infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de

art. 182 alin. (2) și (3) C. pen.

Nejustificată este și

critica parchetului privind greșita reținere în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 385

1

alin. ultim C. proc. pen., procurorul poate

declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu a folosit

apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din

sentință și numai cu privire la această modificare.

Cum circumstanțele atenuante

au fost reținute de instanța de fond și menținute în apel, solicitarea

parchetului de a fi înlăturate este lipsită de substanță, în condițiile în care

nu a formulat apel în cauză.

Nefondată este și

solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa a stării de provocare,

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Pentru existența provocării

este necesară îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi

fost determinată de o provocare din partea victimei sau a altei persoane;

provocarea să se fi produs prin violență ori prin atingerea gravă a demnității

persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În speță nu s-a putut

stabili ca în momentul săvârșirii faptei inculpatul se afla sub imperiul unei

stări de tulburare sau emoție puternică provocată de victimă care să justifice

reacția violentă față de aceasta.

Nici cel de-al doilea motiv

de recurs invocat de inculpat nu poate fi primit.

Astfel, potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Instanța de apel a făcut o

justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul

naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind

respectate criteriile generale de mai sus.

Inculpatul a acționat destul

de violent împotriva prietenei sale cu scopul de a rezolva un conflict minor

apărut între ei.

În atare condiții, nu se

poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea

criteriilor de individualizare cu care a operat instanța de apel.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpatul P.G.L.

În temeiul art. 385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 18 aprilie 2005 până la 19

iulie 2006.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpatul P.G.L.

împotriva deciziei penale nr. 16/ A/MF din 31 mai 2006 a Curții de Apel

Pitești, secția mixtă pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 aprilie 2005 la 19 iulie

2006.

Obligă recurentul intimat inculpat la

plata sumei de 120 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 iulie 2006.