ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9506/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 692/2001, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantele C.M. și C.V.O. având ca obiect, obligarea pârâților Consiliul General al Municipiului București, Municipiul București prin Primar General, SC H.N. SA și intervenientul S.C. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în sector 1. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut în esență că, imobilul a cărui retrocedare se solicită, a fost cumpărat de către antecesorul reclamantelor iar în anul 1933, după decesul acestuia, l-a lăsat ca moștenire, familiei acelorași reclamante după care, a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950.

Deoarece la data cumpărării imobilul era grevat de o datorie substanțială la creditul urban, așa după cum rezultă din chiar conținutul contractului de vânzare-cumpărare, datorie a cărei achitare nu a fost făcută, s-a apreciat că nu s-au făcut dovezi în privința dobândirii efective a dreptului de proprietate asupra acestuia. Totodată, s-a considerat că nu s-a dovedit cu probe concludente și, suficiente, identitatea imobilului cumpărat de către antecesorul părților, cu cel ulterior transmis acestora și cu cel revendicat în prezent. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele C.M. și C.V.O., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. În soluționarea apelului, Curtea de Apel București a pronunțat încheierea din 13 iunie 2003 prin care a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, față de cererea reclamanților de a se da prioritate procedurii administrative în redobândirea bunului obiect al litigiului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenientul S.C. prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună continuarea judecării cauzei. În motivarea recursului a fost criticată încheierea pentru faptul de a se fi pronunțat în condițiile în care, la data de 13 iunie 2003 a fost lipsă de procedură cu R.A. A.P.P.S. și cu Primăria municipiului București; s-a pronunțat înainte de a se fi dispus asupra cererii de admitere în principiu a cererii de intervenție introdusă de recurent și în condițiile inexistenței unei împuterniciri valabile pentru mandatarul reclamantelor. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate se constată că acesta este fondat.

Astfel, deși recurentul S.C. a invocat în repetate rânduri în fața instanței lipsa împuternicirilor legale pentru introducerea acțiunii principale cât și pentru reprezentarea reclamantelor în proces (f.15, 58) această cerere nu a fost analizată. Mai mult, chiar și în fața instanței de recurs a fost pusă în discuție necesitatea prezentării procurii de împuternicire a mandatarului reclamantelor pentru introducerea acțiunii și pentru promovarea căii de atac a apelului fără ca acestea să se fi conformat dispoziției date. Fiind vorba de exercitarea drepturilor procesuale ale unor persoane domiciliate în străinătate, forma de reprezentare a mandatului dat de aceștia, trebuia să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 68 alin. (1) C. proc.

civ. adică să fi fost dat prin înscris sub semnătură legalizată. Cum instanța de apel, anterior pronunțării încheierii de suspendare nu a fost preocupată de a analiza incidentele procedurale invocate, legate de inexistența precum și de neregularitatea mandatului dat în reprezentarea reclamantelor deși rezolvarea acestora era prioritară față de cererea de suspendare, conform art. 161, art. 162 C. proc. civ., urmează ca pentru acest motiv, să se constate nelegalitatea încheierii. Sancțiunea nulității actului procedural nelegal intervenit rezultă din interpretarea prevederilor legale menționate coroborate cu dispozițiile art. 105 C. proc. civ., și face să fie îndeplinit motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 5 și 8 C. proc.

civ., care atrage consecința casării încheierii dată de către instanța de apel. Critica recurentului referitoare la greșita suspendare fără ca instanța să se fi pronunțat asupra cererii de intervenție este nefondată deoarece, asupra acesteia s-a pronunțat chiar instanța de fond prin dispozitivul hotărârii. În ce privește lipsa procedurii de citare a R.A.P.P.S. și Primăria municipiului București la data pronunțării încheierii de suspendare, aceasta deși este reală față de introducerea acestor părți, în cauză prin încheierea din 28 ianuarie 2001 și față de faptul că nu au fost citați (așa după cum rezultă din încheierea din 16 mai 2003, f.44 apel) totuși nu putea fi invocată decât de către partea interesată și nu de un terț, cum s-a procedat în prezenta cauză.

Prin urmare, nici această critică nu este de natură a duce la casarea încheierii dar, trebuie observat că, în toate situațiile, premergător luării unei decizii fie ea definitivă sau premergătoare, instanța este obligată să verifice și din oficiu, îndeplinirea tuturor cerințelor procedurale, conform art. 105 și urm. C. proc. civ. Urmează ca pentru motivul de casare arătat, legat de necesitatea verificării legalității, mandatului reclamantelor, să se dispună trimiterea cauzei la instanța de apel, consecință a casării încheierii, în vederea reluării judecății. Instanța va analiza dacă această critică este întemeiată sau nu, va îndeplini toate formele pentru corecta citare a părților în proces urmând ca, în funcție de rezultatul acestor verificări, să reia sau nu în discuție, legalitatea cererii de suspendare fondată pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de intervenientul S.C. împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în ședința publică din 13 iunie 2003, pe care o casează și în consecință dispune continuarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 50/2002. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2005.