ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7460/2005

Asupra recursului civil de față constată: Reclamanții G.C., V.S., B.D. și C.A., prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2002 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 1070, au solicitat obligarea pârâtei SC C. SA să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1477,4 mp situat în București. În motivarea cererii se arată că, în calitate de succesori ai autorilor B.D.D., G.A. și E.T. au notificat pârâta în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, care, în mod nejustificat, refuză să dispună restituirea terenului. Prin sentința civilă nr. 853 din 24 octombrie 2003 acțiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că reclamanții nu au dovedit identitatea terenului revendicat cu aceea a suprafeței de teren înscrisă în actul de proprietate al autorilor.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 1320 din 23 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 807/2004, în apelul declarat de reclamanți, a schimbat sentința în sensul că a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată, deoarece la momentul sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 10/2001, pentru care se prevede o procedură administrativă prealabilă obligatorie. Decizia a fost atacată cu recurs de apelanții-reclamanți, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că instanța nu a observat temeiul de drept al acțiunii și faptul că procedura administrativă prevăzută de același act normativ nu s-a putut finaliza datorită intimatei care nu a soluționat notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art.23 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat. Recurenții au notificat intimata să procedeze la restituirea terenului litigios la 18 iulie 2001, notificare înregistrată la societatea pârâtă la 12 septembrie 2001 (fila 4 dosar fond), în temeiul Legii nr. 10/2001. Persoana juridică deținătoare, în speță pârâtul trebuia să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii înregistrării notificării [art. 23 alin. (1) din aceeași lege citată]. Pârâta nu s-a conformat și nu s-a pronunțat nici prin decizie, nici prin dispoziție motivată asupra cererii. Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz trebuie cenzurat de instanța competentă, tribunalul.

Curtea de Apel, considerând cererea inadmisibilă, a nesocotit caracterul reparatoriu al legii, pronunțând astfel o hotărâre esențial nelegală. Față de împrejurarea că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia pronunțată în apel și, drept consecință va trimite pricina aceleiași instanțe în vederea soluționării apelului în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții G.C., C.A., V.I.M. și G.M.B. împotriva deciziei nr. 1320 din 23 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului pe fond, Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.