ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 9332/2007

Deliberând asupra contestației în anulare de față constată; Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și înregistrată sub numărul de mai sus, B.G., în calitate de tată a formulat, o contestație în anulare cu referire la fiul său, condamnatul B.V.E., invocând faptul că deși fiul său a fost condamnat definitiv în baza Legii nr. 143/2000, instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție în cererea de revizuire formulată de condamnat, nu s-a pronunțat asupra unor probe din dosar și nu a avut în vedere că în dosar nu există o plângere. Examinând cererea formulată prin prisma dispozițiilor preliminare obligatorii prevăzute de art. 391 C. proc. pen., privind examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație introdusă în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nici unul din motivele invocate nu se încadrează între cele expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., care reglementează cazurile de contestație în anulare. Astfel fiind, cererea urmează a fi respinsă, ca nefondată, aplicându-se și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.V.E. împotriva deciziei penale nr. 6665 din 14 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 13570/3/2006. Obligă contestatorul să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2007.