ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 9332/2007

Deliberând asupra

contestației în anulare de față constată;

Prin cererea adresată

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

și înregistrată sub numărul de mai sus, B.G., în calitate de

tată a formulat, o contestație în anulare cu referire la fiul

său, condamnatul B.V.E., invocând faptul că deși fiul său a

fost condamnat definitiv în baza Legii nr. 143/2000, instanța de recurs,

Înalta Curte de Casație și Justiție în cererea de revizuire

formulată de condamnat, nu s-a pronunțat asupra unor probe din dosar

și nu a avut în vedere că în dosar nu există o plângere.

Examinând cererea

formulată prin prisma dispozițiilor preliminare obligatorii

prevăzute de art. 391 C. proc. pen., privind examinarea

admisibilității în principiu a cererii de contestație

introdusă în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că nici unul din motivele invocate nu se

încadrează între cele expres și limitativ prevăzute de art. 386 C.

proc. pen., care reglementează cazurile de contestație în anulare.

Astfel fiind, cererea urmează a fi respinsă, ca nefondată,

aplicându-se și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.V.E. împotriva

deciziei penale nr. 6665 din 14 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 13570/3/2006.

Obligă contestatorul să

plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 februarie 2007.