ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2504/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25

octombrie 2005, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal (dosar nr. 34472/2/2005, nr. vechi dosar nr. 3446/2005), N.C. a

chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național

al Magistraturii, solicitând anularea concursului organizat în perioada 25

septembrie - 20 octombrie 2005, pentru ocuparea funcției de Procuror general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În motivarea cererii arată, în

esență, că a candidat pentru ocuparea funcției de Procuror general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, concurs care s-a desfășurat cu

nerespectarea condițiilor legale în ce privește compunerea comisiei de

examinare, respectarea timpilor acordați candidaților pentru susținerea probei

orale și a perioadei de acordare a notelor și mediilor, precum și în ce

privește evaluarea făcută cu subiectivism și nerezolvarea contestației sale în

spiritul legii și a Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului.

La termenul din data de 18 ianuarie

2006, instanța a dispus, din oficiu, introducerea în cauză, în calitate de

pârât, a numitei D.E., câștigătoarea concursului contestat de N.C. De asemenea,

și aceasta a formulat cerere de intervenție în interesul Consiliului Superior

al Magistraturii, admisă în principiu.

Prin sentința civilă nr. 768 din 29

martie 2006 s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel

București, excepție invocată de D.E. și s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7)

din Legea nr. 317/2004.

Printr-o altă cerere, înregistrată

la 20 noiembrie 2005, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 14795/1/2005, nr. vechi 3605/2005),

N.C. a declarat recurs împotriva hotărârii nr. 510 din 26 octombrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a validat concursul pentru numirea

în funcții de conducere de la parchetele de pe lângă curți de apel, tribunale

și tribunale specializate.

Susține că măsurile dispuse în

ședința din data de 26 octombrie 2005, sunt nelegale, deoarece nu s-a publicat

pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, întreaga ordine

de zi, cu trei zile înaintea ședinței Plenului și nu era de competența Plenului

să numească în funcții de conducere, judecătorii și procurorii declarați

câștigători, competența revenind secțiilor Consiliului Superior al

Magistraturii.

De asemenea, prin cererea

înregistrată la 5 decembrie 2005, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, N.C. a declarat recurs împotriva

hotărârii nr. 505 din 26 octombrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins contestația în care solicita nevalidarea

și anularea rezultatelor aceluiași concurs și organizarea unui nou concurs.

Motivează că s-a suplimentat ordinea

de zi a ședinței Plenului din 26 octombrie 2005, în aceeași zi în care a avut

loc ședința, fără să se publice pe pagina de internet, cu trei zile înainte,

iar aspectele grave pe care le-a sesizat cu privire la desfășurarea concursului,

au fost analizate cu ușurință.

Toate aceste cauze au fost conexate,

între ele existând fie o identitate de părți, obiect și cauză, fie o strânsă

legătură.

Intimații au depus în dosare,

întâmpinări, prin care solicită ca recursurile să fie respinse ca nefondate.

Institutul Național al Magistraturii

solicită ca cererea de suspendare a efectelor concursului pentru ocuparea

funcției de Procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

să fie respinsă ca fiind rămasă fără obiect, pentru că a fost validat concursul

de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Consiliul Superior al Magistraturii

a invocat și excepția inadmisibilității cererii de recurs privitoare la

anularea Hotărârii nr. 510 din 26 octombrie 2006 a Plenului.

Analizând cererile formulate de recurent,

în raport cu susținerile sale, cu apărările intimaților, cu materialul probator

administrat și cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține

următoarele:

În perioada 25 septembrie - 20

octombrie 2005 s-a desfășurat concursul sau examenul pentru numirea în funcții

de conducere, a procurorilor la parchetele de pe lângă curți de apel, tribunale

și tribunale specializate, organizat în baza Hotărârii nr. 317 din 24 august 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurentul N.C. și intimata D.E.

s-au înscris la concursul pentru ocuparea funcției de Procuror general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind declarată câștigătoare

intimata.

Contestația formulată de recurent

împotriva rezultatului concursului pentru numirea în această funcție a fost

respinsă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 505

din 26 octombrie 2006, considerându-se că motivele invocate de acesta sunt

nejustificate.

După respingerea contestației

recurentului și a altor candidați, formulate împotriva rezultatelor

concursului, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 510

din 26 octombrie 2006, a validat rezultatul concursului sau examenului pentru

numirea procurorilor în funcții de conducere la parchetele de pe lângă curți de

apel, tribunale și tribunale specializate.

Recurentul este nemulțumit de faptul

că nu a fost numit în funcția de Procuror general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, apreciind că nelegal a fost numită în această funcție,

intimata D.E.

Din conținutul celor trei recursuri

rezultă că se referă, în principal, la următoarele aspecte de nelegalitate mai

importante: compunerea nelegală a comisiei de examinare, neacordarea unor timpi

egali tuturor candidaților la proba orală, o notare subiectivă a candidaților,

nereguli din partea contracandidatei sale în timpul desfășurării probei scrise,

necomunicarea sau nepublicarea de îndată a notelor acordate candidaților,

nepublicarea pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a

ordinei de zi a ședinței Plenului din data de 26 octombrie 2006, necompetența

Plenului la numirea în funcțiile de conducere scoase la concurs și

nesoluționarea cu obiectivitate a contestației sale.

Referitor la compunerea comisiei de

examinare, susține că a fost nelegală, pentru că nu s-a constituit în

conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, și anume,

din doi procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, doi procurori de la parchetele de pe lângă curțile de apel și trei

specialiști în management și organizare instituțională.

Menționează că nelegal au fost

numiți în comisie, un procuror cu funcție de conducere din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și un procuror care este

detașat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la Consiliul Superior al Magistraturii.

Art. 49 alin. (5) din Legea nr. 303/2004,

republicată, se referă la procurori, ca membri ai comisiei de examinare,

nefăcând vreo delimitare între simpli procurori și procurori cu funcții de

conducere, astfel că, unde legiuitorul nu distinge, nici instanța nu poate

reține altfel.

În ce privește compunerea comisiei

și cu procurorul detașat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la Consiliul Superior al Magistraturii, considerată de recurent, ca nelegală, nu se poate reține

această susținere, pentru că prin detașare nu se pierde calitatea de procuror

de parchet de pe lângă curtea de apel, iar după ce încetează detașarea, el

revine la parchetul de la care a fost detașat.

De asemenea, prin detașare la Consiliul Superior al Magistraturii, procurorul respectiv nu a devenit membru al acestui

consiliu, ci și-a păstrat calitatea de procuror de curte de apel.

Neacordarea unor timpi egali,

tuturor candidaților, la proba orală, nu este un motiv justificat pentru

anularea concursului, deoarece faptul că recurentului i s-au alocat mai multe

minute, decât altor candidați, a reprezentat o modalitate a comisiei de a

cunoaște mai bine aptitudinile acestuia pentru activitatea managerială.

Cum corect s-a reținut în Hotărârea nr.

505 din 26 octombrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

variațiile survenite peste limita de 30 de minute pentru expunerea proiectelor

de management și discuții pe marginea acestora au fost determinate de

complexitatea proiectelor, de specificul fiecărei funcții și de problematicile

particulare relevante pentru fiecare caz în parte.

Nici schimbarea ordinii de examinare

a candidaților, față de cea stabilită inițial, nu a fost de natură să creeze

avantaje sau dezavantaje candidaților, în sensul de a influența prestația

acestora la proba orală.

Cum nu există vreo dispoziție legală

sau în regulament, privitoare la momentul anunțării rezultatelor la proba

orală, s-a apreciat că este mai indicat ca rezultatele să fie comunicate prin

afișare, după finalizarea probei orale pentru toți candidații, soluție pe care

Înalta Curte o consideră corectă, nefăcându-se dovada că prin aceasta au fost

favorizați alți candidați în detrimentul recurentului.

De asemenea, recurentul nu a făcut

dovezi în sensul susținerii sale că intimata D.E. ar fi perturbat desfășurarea

normală a probei scrise.

Cererea recurentului, de a se

recorecta, atât lucrarea sa de la proba scrisă, cât și cea a intimatei D.E., nu

a fost aprobată de către comisia de examinare, cu motivarea că nu permite

regulamentul concursului, acest lucru, fiindcă lucrările scrise se resigilează

după corectare, punct de vedere ce este însușit și de către Înalta Curte.

Susținerea recurentului, că cei

patru membri ai comisiei de recorectare trebuiau să aplice individual note, iar

media finală trebuia să reprezinte media aritmetică a notelor acordate de toți

cei șapte membri ai comisiei de examinare, nu poate fi reținută, deoarece

Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului nu cuprinde prevederi

în acest sens.

Chiar dacă art. 29 alin. (10) din

Legea nr. 317/2004, republicată, prevede că ordinea de zi a lucrărilor Plenului

și a secțiilor se publică cu trei zile înainte pe pagina de Internet a

Consiliului Superior al Magistraturii, această dispoziție nu este de natură să

ducă la nelegalitatea hotărârilor adoptate în privința punctelor din ordinea de

zi care nu au fost publicate, ținându-se cont că membrii Plenului sau ai secțiilor

primesc materialele ședințelor, anterior zilei de ședință și au posibilitatea

să le studieze.

În plus, în situația de față, la

ședința Plenului au participat 18 din cei 19 membri, toți votând validarea concursului.

Recurentul invocă și faptul că

numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor declarați

admiși la concurs, nu trebuia făcută de către Plenul Consiliului Superior al

Magistraturi, ci de către secția pentru judecători, respectiv secția pentru

procurori.

Nici acest punct de vedere nu poate

fi reținut, chiar dacă art. 40 lit. b) din Legea nr. 317/2004 are dispoziții în

acest sens, pentru că art. 49 pct. 7 din Legea nr. 303/2004, republicată,

prevede că se validează rezultatele concursului sau examenului și se numesc

procurorii în funcții de conducere de către Consiliul Superior al

Magistraturii, noțiune ce poate include, atât Plenul, cât și secția pentru

procurori. De asemenea, așa cum susține Consiliul Superior al Magistraturii, în

întâmpinarea sa, conform principiului „cine poate mai mult, poate și mai

puțin”, Plenul având competențe superioare secției, putea să și valideze

rezultatele concursului pentru numirea în funcții de conducere a procurorilor.

Privitor la susținerea recurentului,

că n-a fost soluționată cu obiectivitate contestația sa, din nici o probă a

dosarului nu rezultă această împrejurare.

Pentru considerentele arătate, se

vor respinge recursurile, ca nefondate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr.

317/2004 și art. 312 C. proc. civ.

Excepția de inadmisibilitate a

recursului, referitor la desființarea Hotărârii nr. 510 din 26 octombrie 2005,

prin care s-a validat rezultatul concursului pentru numirea în funcții de

conducere la parchetele de pe lângă curți de apel, tribunale și tribunale

specializate, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, nu poate fi

admisă, pentru că se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică

centrală, act ce poate fi supus controlului instanței de contencios

administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de

inadmisibilitate invocată de Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge recursurile declarate de N.C.,

împotriva Hotărârilor nr. 505 și nr. 510 din 26 octombrie 2005, a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2006.