ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3151/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 290 din 29 februarie 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (C.S.M.) a respins includerea unor noi formatori în lista formatorilor pentru formarea inițială, anul universitar 2008-2009, la disciplina comunicare pentru Institutul Național al Magistraturii astfel: - L.S. purtător de cuvânt al Direcției Naționale Anticorupție; - A.T., consilier juridic asimilat magistraților, Direcția Națională Anticorupție. În motivarea hotărârii, plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele: Prin hotărârea nr. 808 din 4 septembrie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat Programul de formare inițială în cadrul Institutului Național al Magistraturii care cuprinde Planul de învățământ pentru anul I de studiu și Programul de stagiu pentru programul al II -lea judecători și procurori.

A mai arătat că, urmare a parcurgerii procedurii de selecție prevăzute de Statutul de formator al Institutului Național al Magistraturii - recrutare, evaluare, revocare, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 613 din 13 septembrie 2007, Institutul Național al Magistraturii a transmis Hotărârea Consiliului Științific nr. 12 din 16 decembrie 2008, cu solicitarea de a fi supusă aprobării Plenului Consiliului Superior al Magistraturii includerea în listă a formatorilor pentru formarea inițială, în cadrul Institutului Național al Magistraturii, pentru disciplina comunicare printre care au figurat recurentele.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că dispozițiile art. 108 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 prevăd că „personalul de instruire al Institutului Național al Magistraturii este asigurat, de regulă, din rândul judecătorilor și procurorilor în funcție” ... precum și aspectele relevante privind experiența în domeniul comunicării și în funcția de judecător sau procuror a persoanelor propuse, a fost aprobată includerea unor noi formatori, dar cele două recurente au fost respinse. Împotriva Hotărârii nr. 290 din 26 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat la data de 31 martie 2009 recurs L.S. și A.T.

prin care au solicitat: - anularea Hotărârii nr. 290 din 29 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii; - obligarea intimatului să recunoască calitatea de formator a recurentelor, în cadrul Institutului Național al Magistraturii, la Disciplina Comunicare, conform propunerii înaintate de această instituție. În motivarea căii de atac, recurentele susțin, în esență, faptul că, în temeiul art. 34 din Legea nr. 317/2004 Consiliul Superior al Magistraturii nu poate decide, în mod arbitrar, care candidați sunt admiși și care sunt respinși. Consiliul Superior al Magistraturii nu poate să cenzureze comisiile pe care el însuși le-a desemnat, fără a motiva înlăturarea unora dintre candidați.

Mai mult, a fost subliniat faptul că nici conducătorii Institutului Național al Magistraturii nu au considerat că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are drept de veto pentru că recurentele, începând cu luna ianuarie 2009, au fost invitate la ședințele catedrei „Comunicare”, a fost elaborat un curs, unde 75% contribuție au avut persoanele respinse. De altfel, se susține că legea prevede expres cazurile în care legiuitorul a acordat Consiliului Superior al Magistraturii competență în numirea unor persoane în funcțiile prevăzute în cadrul Institutului Național al Magistraturii, respectiv directorul, directorul adjunct, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 317/2004.

S-a mai arătat că există și candidați admiși care nu sunt în funcții de judecător sau procuror cum ar fi cazul doamnei R.R. Pe de altă parte, recurenta A.T. a ocupat în perioada 2003-2005 poziția de purtător de cuvânt în cadrul departamentelor de comunicare și relații cu presa al Ministerului Justiției și Direcția Națională Anticorupție, fiind numită în aprilie 2005 coordonator al Biroului de Informare și Relații Publice al acestei instituții. De asemenea, recurenta L.S. a ocupat poziția de purtător de cuvânt al Direcției Naționale Anticorupție și de Șef al Biroului de Informare și Relații Publice din cadrul instituției astfel că Consiliul Superior al Magistraturii nu avea competența de a examina propriu-zis formatorii, aceasta revenind exclusiv Consiliului științific.

Prin întâmpinarea formulată, filele 288-326 dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului iar, în subsidiar, excepția necompetenței materiale. Pe fond, intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. La termenul de judecată din data de 5 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei cauze având în vedere că se contestă o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost aprobată includerea unor noi formatori în lista pentru formarea inițială pentru Institutul Național al Magistraturii, la disciplina Comunicare.

Această hotărâre a fost contestată de către L.S. și A.T., recurente care nu dețin funcția de judecător sau procuror, L.S. fiind purtătorul de cuvânt al Direcției Naționale Anticorupție, iar A.T. consilier juridic asimilat magistraților la Direcția Națională Anticorupție. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată. Potrivit acestui text, hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În speță, recurentele nu îndeplinesc funcția de judecător sau procuror în activitate iar art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 se referă numai la hotărârile ce vizează cariera și drepturile judecătorilor.

Noțiunea de cariera și drepturile judecătorilor se referă numai la parcursul profesional al judecătorilor de la promovarea în profesie și până la încetarea acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă și efectivă a atribuțiilor de judecător sau procuror. Ori, hotărârea atacată se referă la includerea în lista formatorilor pentru Institutul Național al Magistraturii, disciplina „Comunicare” a unor persoane care nu sunt judecător sau procuror, potrivit art. 108 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 republicată, Consiliul Superior al Magistraturii având această posibilitate a recrutării personalului de instruire al Institutului Național al Magistraturii. Art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este o normă de excepție pentru că stabilește competența, în recurs, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în comparație cu alte acte ale Consiliului Superior al Magistraturii care sunt supuse controlului.

Excepțiile sunt de strictă interpretare și textul nu poate fi extins, prin analogie și altor hotărâri adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, în exercitarea atribuțiilor sale, care fac obiectul unor prevederi exprese ale legii. Este și cazul hotărârilor adoptate prin care se recrutează formatori în cadrul Institutului Național al Magistraturii dar care nu sunt judecători sau procurori în funcție, dar nici aceste hotărâri nu pot scăpa controlului de legalitate și temeinicie. De aceea, în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) și art. 159 pct.2 C. proc. civ. și având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., va fi trimisă cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, admițând excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, și trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.