ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 52/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 52/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârile nr. 959, 962 și 966 din data de 25
septembrie 2008, hotărâri ce formează obiectul prezentului recurs, Plenul C.S.M.
a respins recurentelor contestațiile formulate împotriva Hotărârilor nr. 241,
254, respectiv 258 din data de 18 septembrie 2008 a Secției pentru Procurori a C.S.M.
Prin Hotărârile nr. 258, nr.
241 și 254 din 18 septembrie 2008 ale secției pentru procurori din cadrul C.S.M.
au fost soluționate, contestațiile formulate de recurentele R.R.E., B.C. și O.G.N.,
împotriva Hotărârilor nr. 128/2008, nr. 94/2008 și nr. 103/2008 ale Comisiei de
organizare a concursului pentru promovare în funcții de execuție a
judecătorilor și procurorilor din data de 5 octombrie prin care au fost
respinse cererile acestora de înscriere la concursul de promovare în funcții de
execuție, pentru neîndeplinirea cerinței impusă de art. 44 alin. (1) coroborat
cu art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și
procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, sub
aspectul lipsei evaluării activității profesionale.
Pentru a pronunța aceste
hotărâri, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că potrivit art. 2 din Hotărârea
C.S.M. nr. 345/2008 „nu este posibilă efectuarea în cursul anului 2008 a primei evaluări a activității profesionale a judecătorilor și procurorilor care nu au împlinit
2 ani de la numirea în funcție la momentul declanșării actualei proceduri de
evaluare”, de asemenea „termenul de 2 ani de la numirea în funcție, la care se
referă art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și art. 29 alin. (1) din
Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și
procurorilor, se calculează de la data numirii în funcția de judecător sau
procuror prin Decret al Președintelui României”.
Prin Hotărârea nr. 78 din 24
ianuarie 2008 a C.S.M. s-a dispus „ca prima evaluare a activității profesionale
a magistraților desfășurată potrivit dispozițiilor Regulamentului privind
evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, aprobat
prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 676/2007 se va desfășura începând cu data de
1 martie 2008”.
Regulamentul privind
evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, aprobat
prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 676 din 4 octombrie 2007 și Ghidul de
evaluare a activității profesionale a magistraților, aprobat prin Hotărârea nr.
10 din 17 ianuarie 2008, cu modificarea adusă prin Hotărârea nr. 80 din 24
ianuarie 2008, stabilesc cu valoare de principiu faptul că evaluarea, ca
activitate a comisiilor de evaluare (centralizare a datelor, întocmire a
procesului-verbal, etc.) se face într-o singură etapă (de regulă în luna
februarie), activitatea acestor comisii nefiind una permanentă.
În fine, Plenul C.S.M. a
reținut că este lipsit de relevanță faptul că Hotărârea nr. 345/2008 a
Consiliului Superior al Magistraturii este suspendată, având în vedere faptul
că art. 44 alin. (1) lit. a)) din Legea nr. 303/2004 impune condiția evaluării
pentru înscrierea la concurs.
Împotriva acestor hotărâri,
în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, recurentele
R.R., B.C. și O.G., au declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea recursului,
recurentele susțin că atât hotărârea Secției pentru procurori, cât și cea a
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, contravin principiului
constituțional fundamental al egalității în drepturi consacrat prin art. 16 din
Constituție și nu respectă nici măcar jurisprudența Plenului C.S.M.
Astfel, în aplicarea
principiului egalității în drepturi, Curtea Constituțională a statuat prin
nenumăratele sale hotărâri că este înfrânt acest principiu atunci când unor
situații de fapt identice le corespunde un tratament juridic diferit, fără a
exista o motivare obiectivă și rezonabilă.
Vechimea continuă în funcția
de procuror începe cu data de 1 octombrie 2003 – data începerii cursurilor la I.N.M., fiind identică cu cea a altor colegi procurori, cursanți la același institut din
același moment, printre care și numitele V.R. din cadrul Parchetului de pe
lângă Judecătoria Brașov și T.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Filiași.
Deosebirea constă în faptul
că la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a decis
respectarea Hotărârii nr. 345/2008 a Plenului C.S.M., astfel încât nici un
procuror care nu împlinise doi ani de la numirea în funcție de către
Președintele României nu a fost evaluat, în timp ce alte parchete din teritoriu
au nesocotit hotărârea C.S.M. și au evaluat procurori care nu îndeplineau
condiția celor doi ani de la numirea în funcție de către Președintele României.
De altfel, se apreciază că
Hotărârea nr. 345/2008 a Plenului C.S.M. nu putea produce efecte în privința
recurentelor, având în vedere faptul că aceasta a fost atacată cu recurs la
Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în conformitate cu dispozițiile art. 29
alin. (8) din Legea nr. 317/2004, recursul este suspensiv de executare.
În aceste condiții, lipsa
referatului de evaluare nu este imputabilă, iar respingerea cererii
recurentelor este nelegală.
Examinând actele dosarului,
hotărârea atacată și criticile recurentelor, prin prisma dispozițiilor legale
incidente în materie, Înalta Curte constatată că recursul nu este fondat, având
în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit prevederilor art. 44
alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pot participa la concursul de promovare la
instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au
obținut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost sancționați
disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc condițiile minime de vechime,
stabilite în funcție de nivelul instanțelor și parchetelor în cadrul sistemului
judiciar, la calcularea căreia se ia în considerare și perioada în care
judecătorul sau procurorul a fost avocat, astfel cum s-a prevăzut prin alin.
(2) al aceluiași text.
Rezultă din aceste prevederi
legale că pentru exercitarea dreptului la competiție, invocat de recurente,
este necesară îndeplinirea cumulativă, la data organizării concursului, a tuturor
condițiilor stabilite de legiuitor.
Recurentele nu au făcut
dovada evaluării activității lor până la data organizării concursului și
obținerii calificativului „foarte bine, iar, în raport cu scopul instituirii
acestor condiții și cu evoluția procesului de elaborare a noului cadru de
evaluare profesională a judecătorilor și procurorilor, pretinsa dorință
exacerbată a C.S.M. de a absolutiza raportul de evaluare, cu consecința
încălcării principiului nediscriminării, nu poate fi reținută.
Evaluarea este, așadar,
procesul prin care nivelul de performanță profesională al fiecărui magistrat
este apreciat prin raportare la un cadru de referință al competențelor și prin
care se identifică nevoile de instruire și dezvoltare profesională, trebuind să
fie înțeleasă, în primul rând, ca o măsură care asigură stimularea
magistraților, dar și a instanțelor/parchetelor pentru dezvoltarea profesională
și organizațională, necesară creșterii calității actului de justiție și asigurării
independenței și imparțialității în exercitarea funcției, ca garanții fundamentale
a unei corecte judecăți și a încrederii justițiabililor în magistrați și în
instituțiile în care se realizează actul de justiție.
În acest sens, Legea nr. 303/2004
a revizuit criteriile de evaluare a activității profesionale a judecătorilor și
procurorilor și a adus modificări importante cu privire la perioada supusă
evaluării și persoanele abilitate să o efectueze.
Astfel, în conformitate cu
prevederile art. 39 alin. (1) din această lege, pentru verificarea îndeplinirii
criteriilor de competență profesională și de performanță, judecătorii și
procurorii sunt supuși, la fiecare 3 ani, unei evaluări privind eficiența,
calitatea activității și integritatea, obligația de formare profesională
continuă și absolvirea unor cursuri de specializare, iar în cazul judecătorilor
și procurorilor numiți în funcții de conducere, și modul de îndeplinire a
atribuțiilor manageriale.
Potrivit dispozițiilor art. 39
alin. (2), prima evaluare a activității profesionale a judecătorilor și
procurorilor se face la 2 ani de la numirea în funcție, iar competența de
efectuare a evaluării a fost atribuită unor organisme colective, respectiv
comisiilor de evaluare, desemnate de colegiile de conducere ale instanțelor și
parchetelor și numite de Plenul C.S.M., astfel cum rezultă din dispozițiile
alin. (3) al aceluiași text.
Prin art. 39 alin. (6),
aceeași lege a atribuit C.S.M. autoritatea concepției cadrului de evaluare a
performanțelor procurorilor, prin adoptarea unui Regulament, precum și pe aceea
a implementării acestuia.
În aceste condiții, pentru
îndeplinirea atribuției prevăzute de Legea nr. 303/2004 prin art. 39 alin. (6),
având în vedere și termenul impus de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Titlul 17
al Legii nr. 247/2005, Plenului C.S.M., prin Hotărârea nr. 324 din 24 august 2005, a aprobat Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și
procurorilor, care a prevăzut la art. 3 că indicatorii de evaluare vor fi
stabiliți ulterior prin ghidul de evaluare a performanțelor judecătorilor și
procurorilor.
Ghidul de evaluare
profesională a magistraților elaborat în vederea aplicării regulamentului
evidențiază, într-o perspectivă de ansamblu a noii scheme de evaluare, legătura
între definiția, scopul, principiile evaluării și modalitățile și mijloacele de
realizare a acesteia, precum și aspectele legate de administrarea procesului de
evaluare.
În sensul acestor prevederi
legale și regulamentare, evaluarea este folosită pentru îmbunătățirea
performanței individuale și, implicit pentru îmbunătățirea performanței instanței
sau a parchetului, precum și a sistemului ca întreg, fiind avută în vedere
așadar și la definirea politicilor de resurse umane, respectiv la ocuparea
posturilor de execuție și conducere la toate instanțele și parchetele.
În consecință, parcurgerea acestei
proceduri și obținerea calificativului „foarte bine” este o condiție esențială
pentru participarea la concursul de promovare la instanțele și parchetele
superioare, fiind impusă de legiuitor în vederea consolidării standardelor de
calitate ale sistemului judiciar.
Prin Hotărârea nr. 78 din 24
ianuarie 2008 a Plenului C.S.M. s-a dispus că prima evaluare realizată în
condițiile noului cadru regulamentar se va desfășura începând cu data de 1
martie 2008.
Potrivit Ghidului de
evaluare aprobat prin Hotărârea nr. 10 din 17 ianuarie 2008, cu modificarea
adusă prin Hotărârea nr. 80 din 24 ianuarie 2008, secțiunea 2.4, prima evaluare
a judecătorilor și procurorilor se face la 2 ani de la numirea în funcție, iar
următoarele evaluări se fac la fiecare 3 ani, de regulă, până în luna februarie
a anului următor și privește activitatea desfășurată în cursul celor 2,
respectiv 3 ani ai unui ciclu de evaluare.
Pe de altă parte, chiar dacă
s-ar accepta teza că era obligatorie declanșarea procedurii de evaluare, în
cazul recurentelor, la împlinirea celor 2 ani de la numirea lor în funcție, în
mod obiectiv aceasta nu putea fi finalizată până la data concursului, având în
vedere etapele ce se impuneau a fi parcurse și procedura de soluționare a
eventualei contestații, ca de altfel și necesitatea ca aprecierea
performanțelor lor profesionale și ale celorlalți procurori supuși evaluării în
acest prim proces să aibă un caracter efectiv, astfel încât să se asigure
structurarea unei ierarhii profesionale obiective și funcționarea justiției la
standarde cât mai înalte.
În ceea ce privește
principiile nediscriminării și al egalității de tratament, a căror nerespectare
o invocă recurentele, tot prin prisma hotărârii anterior menționate, Înalta
Curte, având în vedere și argumentele deja expuse, apreciază că situația
învederată nu se circumscrie conceputului de „discriminare”.
Așa cum a statuat de altfel
și jurisprudența Curții Constituționale, în concordanță cu cea a C.E.D.O.,
principiul egalității în drepturi, consfințit constituțional, presupune
identitate de soluții numai pentru situații identice, acest principiu
neopunându-se ca legiuitorul să stabilească norme diferite în raport cu persoane
aflate în situații diferite.
Or, în cazul celor două
contestații admise la care fac referire recurentele, situația a fost diferită,
la dosarele acestora existând raportul de evaluare.
În consecință, pentru
considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de R.R., B.C. și O.G. împotriva Hotărârilor nr. 959, 962 și 966 din 25
septembrie 2008 ale Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 ianuarie 2009.