ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3410/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 22 aprilie 2008, B.I.E., R.I.C. și M.M. au

formulat recurs în temeiul art. 20 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.

împotriva Hotărârii nr. 345 din 10 aprilie 2008 a Plenului C.S.M. prin care s-a

dispus că „termenul de 2 ani de la numirea în funcție, la care se referă art. 39

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare și art. 29 alin. (1) din Regulamentul privind evaluarea activității

profesionale a judecătorilor și procurorilor, se calculează de la data numirii

în funcția de judecător sau procuror prin decret al Președintelui României”.

Recurentele invocă

nelegalitatea hotărârii atacate, pentru încălcarea principiului supremației

legii față de actele cu forța juridică inferioară emisă în baza ei.

Susțin recurentele că

hotărârea atacată adaugă la lege, prin impunerea unei condiții suplimentare

pentru promovarea în funcție, alta decât cele prevăzute de Legea nr. 303/2004,

respectiv aceea că persoana să fi avut cel puțin 2 ani calitatea de judecător definitiv.

Astfel, s-a susținut că art.

39 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede că prima evaluare a judecătorilor

și procurorilor se face la 2 ani de la numirea în funcție fără a distinge între

judecătorii și procurorii stagiari, numiți de C.S.M. și cei definitivi, numiți

prin decret al Președintelui României.

S-a precizat că prin

adăugarea la lege, hotărârea C.S.M. înlătură de la posibilitatea evaluării, și,

prin urmare, a promovării, persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime

impuse de art. 44 și respectiv art. 50 din Legea nr. 303/2004, întrucât

înscrierea la concurs nu va fi posibilă în lipsa evaluării.

Recurentele au mai arătat că

excluderea de la evaluare a perioadei de stagiu contravine nu doar literei

legii, ci și spiritului ei, toate criteriile prevăzute de regulamentul de

evaluare fiind în totalitate regăsite și în activitatea judecătorilor și

procurorilor stagiari.

În plus, s-a menționat că

acești magistrați ar fi și dezavantajați față de promoțiile anterioare care, în

lipsa unei proceduri de evaluare, au beneficiat de includerea perioadei de

stagiu în calculul vechimii pentru promovare, fără a le fi impusă și condiția

suplimentară de a fi fost judecători sau procurori definitivi 2 ani înaintea

promovării.

De asemenea, recurentele au

învederat că hotărârea atacată este nelegală și pentru că, dacă prima evaluare

ar avea loc la 2 ani de la numirea în funcție prin decret prezidențial, s-ar

depăși termenul prevăzut de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, text care

stabilește că judecătorii și procurorii sunt supuși la fiecare 3 ani unei

evaluări.

Prin întâmpinare, C.S.M. a

cerut respingerea recursului cu motivarea că Legea nr. 303/2004, reglementează

distinct statutul judecătorilor și procurorilor stagiari și respectiv al celor

definitivi, inclusiv sub aspectul etapei evaluării activității acestora de

către comisia de evaluare.

Astfel, prevederile art. 39 alin.

(2) din lege și cele cuprinse în art. 29 alin. (1) din Regulamentul privind

evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, care dispun

că prima evaluare a acestor magistrați să se facă la doi ani de la numirea în

funcție, se referă exclusiv la judecătorii și procurorii definitivi, nu și la

cei stagiari. Acestora le sunt aplicabile dispozițiile art. 22 - art. 24 din

Legea nr. 303/2004 și ale Regulamentului privind examenul de capacitate al

judecătorilor și procurorilor stagiari, care prevăd întocmirea periodică a unor

referate de evaluare individuală.

Intimatul arată că prin

hotărârea atacată au fost corect interpretate dispozițiile legale privind

evaluarea performanțelor profesionale ale judecătorilor și procurorilor,

referitor la momentul de la care curge termenul de 2 ani prevăzut de art. 39 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004 și art. 29 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea C.S.M. nr. 676 din 4 octombrie 2007, neputându-se susține că s-ar fi

adăugat la lege.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 345/2007 s-a decis referitor la termenul de 2 ani prevăzut de art. 39 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările

ulterioare și de art. 29 alin. (1) din Regulamentul privind evaluarea

activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, că acesta se

calculează de la data numirii în funcția de judecător sau procuror, prin decret

al Președintelui României.

De asemenea, s-a hotărât că

nu este posibilă efectuarea în cursul anului 2008 a primei evaluări a

activității profesionale a judecătorilor și procurorilor care nu au împlinit 2

ani de la numirea în funcție la momentul declanșării actualei proceduri de evaluare.

Prin adoptarea acestei

hotărâri, intimatul a dat eficiență prevederilor din lege și regulament referitoare

la prima evaluare a activității judecătorilor și procurorilor care, în urma

ultimelor modificări legislative, are loc la 2 ani de la numirea în funcție.

Cu privire la sintagma

„numirea în funcție”, prevăzută la art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

intimatul a apreciat în mod justificat că se referă la judecătorii și

procurorii definitivi, care, potrivit art. 31 alin. (1) din aceeași lege, au

promovat examenul de capacitate și sunt numiți în funcție prin decret al

Președintelui României, la propunerea C.S.M.

În sensul că momentul

numirii în funcția de judecător sau procuror se situează la data intrării în

vigoare a decretului emis de Președintele României sunt și dispozițiile art. 31

alin. (5) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora în perioada dintre data

validării examenului de capacitate și data intrării în vigoare a actului de

numire, judecătorii și procurorii primesc salariul corespunzător funcției

imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar.

Hotărârea atacată a reținut

în mod întemeiat că judecătorilor și procurorilor stagiari le este aplicabilă o

procedură specială de evaluare a activității profesionale, prevăzută la art. 22

- art. 24 din Legea nr. 303/2004, dispoziții care au rămas în vigoare după

modificarea și completarea capitolului privind formarea profesională și

evaluarea magistraților.

Astfel, stagiarii sunt

obligați să-și continue formarea profesională sub coordonarea unui îndrumător

de stagiu - un judecător sau procuror care întocmește trimestrial un referat de

evaluare individuală privind însușirea cunoștințelor practice specifice

activității de judecător sau procuror.

De asemenea, în vederea

prezentării la examenul de capacitate, ultimul referat de evaluare individuală

trebuie să cuprindă și avizul consultativ al președintelui curții de apel sau

al procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

În raport de aceste

dispoziții legale, este întemeiată susținerea intimatului că din moment ce

examenul de capacitate are ca scop verificarea cunoștințelor teoretice și

practice, promovarea atestând corespunderea profesională, nu se mai justifică

verificarea activității și de către comisia de evaluare.

Curtea reține că hotărârea

contestată corespunde literei și spiritului legii, susținerea recurenților că

prin calcularea termenului de 2 ani doar de la data numirii în funcție prin

decret prezidențial, nu și de la data numirii ca judecător sau procuror stagiar

de către C.S.M., s-ar adăuga la lege, neavând suport.

Nu poate fi primită nici

susținerea recurentelor că ar fi defavorizați față de alte promoții de

judecători și procurori ce au susținut anterior examenul de capacitate și care,

în lipsa unei proceduri de evaluare, au beneficiat de includerea în calculul

vechimii pentru promovare a perioadei de stagiu.

Și anterior ultimei

modificări a Legii nr. 303/2004 cu privire la formarea profesională a

judecătorilor și procurorilor existau dispoziții referitoare la evaluarea

activității profesionale a acestora, calificativele acordate prin rapoartele de

evaluare constituind unul din criteriile avute în vedere la promovarea în

funcție.

În acest context nici

invocare principiului nediscriminării și cel al egalității de tratament nu

poate fi reținută ca motiv temeinic în anularea hotărârii recurate, întrucât

situația menționată în recurs nu se circumscrie conceptului de discriminare.

Principiul egalității de

drepturi, consfințit constituțional, presupune identitate de soluții numai

pentru situații identice, acest principiu neopunându-se ca legiuitorul să

stabilească norme diferite în raport cu persoana aflată în situații diferite ca

în situația invocată de recurente privind alte promoții de judecători sau

procurori care au susținut anterior examenul de capacitate.

În raport de aceste

considerente constatând ca nefondate criticile de nelegalitate aduse hotărârii

celorlalte, Curtea va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.I.E., R.I.C. și M.M. împotriva Hotărârii nr. 345 din 10 aprilie 2008 a

Plenului C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2008.