ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

14 septembrie 2005 (dosar nr. 3048/2005), reclamanta D.C. a chemat în judecată

C.S.M., I.N.M. și M.J., solicitând anularea Hotărârii nr. 283 din 25 august 2005 a C.S.M., prin care s-a adoptat regulamentul de organizare a concursului sau examenului pentru

numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, suspendarea

executării actului atacat și obligarea de a-i răspunde în scris la cererile

formulate la data de 12 august 2005.

În motivarea acțiunii arată

că s-a adresat secțiilor pentru judecători și procurori din cadrul C.S.M., pentru

a fi numită judecător sau procuror la Tribunalul Vrancea, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, cereri la care nu i

s-a răspuns, ceea ce a dus la blocarea participării sale la concursul sau

examenul pentru numirea în funcții de conducere pe raza Curții de Apel Galați.

Mai arată că are calitatea

de avocat și prin adoptarea regulamentului pe care îl contestă se restrâng

drepturile recunoscute avocaților de a fi numiți în funcția de judecător sau

procuror, ei neputând participa la examenul sau concursul pentru numirea în

funcții de conducere în magistratură.

Printr-o nouă cerere,

intitulată „cerere de întregire și modificare a cererii principale”, reclamanta

solicită anularea prevederilor art. 43, 44, 45, 47, 48 și 49 din Legea nr. 303/2004,

să se constate că în raport de efectele Legii nr. 486/2003 începând cu data de

12 septembrie 2005 operează de drept numirea sa ca judecător la Tribunalul Vrancea sau ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, să se suspende

procedurile de validare a rezultatelor concursului sau examenului din perioada

24 septembrie – 2 octombrie 2005, precum și suspendarea executării Hotărârii nr.

283/2005 și suspendarea executării actelor și prevederilor invocate.

I.N.M. a formulat întâmpinare,

prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale și excepția lipsei

de obiect în ce privește cererea de suspendare a efectelor concursului și a

celorlalte proceduri, iar pe fond cere să se respingă acțiunea pentru că

reclamanta nu îndeplinea condițiile de participare la concurs, neavând

calitatea de judecător sau procuror.

Și M.J. a formulat

întâmpinare, în care invocă lipsa calității sale procesuale pasive.

Ulterior reclamanta a depus

o nouă cerere, intitulată „cerere completatoare”, prin care solicită și

anularea Hotărârii nr. 381 din 22 septembrie 2005 și a Hotărârii din 26

octombrie 2005, ambele adoptate de plenul C.S.M.

De asemenea, printr-o altă

cerere a solicitat conexarea la dosarul nr. 3048/2005 a dosarului nr. 3085/2005,

având ca obiect cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 283 din 25

august 2005 a C.S.M.

La termenul de judecată din

data de 8 noiembrie 2005, s-a dispus conexarea dosarului nr. 3085/2005 la dosarul

nr. 3048/2005, iar prin încheierea ședinței publice de la 6 decembrie 2005 s-a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.J. și a I.N.M., excepții puse în

prealabil în discuția părților.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 522

din 7 martie 2006 a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că reclamanta nu

a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile în ce privește hotărârile C.S.M.

pe care le-a atacat în cauza de față, instanța de contencios administrativ nu

este competentă să se pronunțe asupra anulării unor dispoziții din Legea nr. 303/2004,

iar în ce privește solicitarea de aplicare a Legii nr. 486/2003 reține că nu

este incidentă în materia examinată.

Reclamanta a declarat recurs

atât împotriva sentinței, cât și a încheierii ședinței publice de la 6

decembrie 2005, considerând că sunt netemeinice și nelegale.

Susține că M.J. și I.N.M. au

calitate procesuală în cauză, deoarece M.J. are atribuții în elaborarea și

avizarea proiectelor de acte normative, iar alături de ceilalți pârâți are

atribuții în ce privește evidența posturilor de conducere vacante.

Un alt motiv de recurs se

referă la respingerea eronată ca inadmisibil a capătului de cerere privitor la anularea

unor dispoziții din Legea nr. 303/2004, care contravin reformei în justiție,

reclamanta consideră că măsura este aberantă juridic, dată la solicitarea superiorilor

judecătorului care a pronunțat hotărârea.

Menționează și că sentința

este nemotivată sau motivată sumar, neconvingător ori contradictoriu.

Consideră că prin soluționarea

unei cereri înainte de a se pronunța instanța de judecată, C.S.M. a încălcat

obligația de a fi garant al independenței justiției.

Recursul este nefondat.

Corect a stabilit instanța

de fond că M.J. și I.N.M. nu au calitate procesuală pasivă în cauza de față,

avându-se în vedere faptul că prin acțiune s-a solicitat anularea unor hotărâri

adoptate la C.S.M. și a efectelor produse de aceste hotărâri, la care ceilalți doi

intimați-pârâți nu și-au adus vreo contribuție.

În ce privește motivul de

recurs referitor la respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privitor

la anularea unor dispoziții din Legea nr. 303/2004, și acesta este nefondat,

instanța de fond aplicând corect dispozițiile legale în materie.

Nelegalitatea unei legi nu

poate fi verificată de către instanțele judecătorești, fiind un atribut

exclusiv al Curții Constituționale în cazul în care s-ar fi invocat excepția de

neconstituționalitate a acesteia.

Însă, chiar dacă s-ar fi pus

în discuție excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 303/2004,

solicitarea de a se trimite la Curtea Constituțională nu putea fi primită pentru că acțiunea era inadmisibilă din cauză că

reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ.

Nici susținerea recurentei

că hotărârea este nemotivată, ori motivată sumar, neconvingător sau contradictoriu,

nu poate fi reținută pentru că aceasta este motivată corespunzător.

Instanța de fond a ținut

cont, în primul rând, la pronunțarea sentinței de împrejurarea că reclamanta nu

s-a adresat, anterior introducerii acțiunii, autorității emitente a hotărârii

atacate, ceea ce impunea respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru că nu s-a

îndeplinit procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cum pentru capătul principal

al acțiunii se impune respingerea acestuia ca inadmisibil și capetele accesorii

urmează aceeași soartă.

Corect a reținut instanța de

fond și că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile legale privitoare la aprobarea

tacită, acestea reglementând procedura de emitere sau reînnoire a

autorizațiilor de către autoritățile administrației publice.

Pentru considerentele

arătate mai sus, în temeiul art. 299 și art. 312 C. proc. civ. și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul ca nefondat,

reținându-se că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.C., împotriva sentinței civile nr. 522 din 7 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 aprilie 2007.