ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 175/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 175/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios
administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul C.M. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale -
Direcția Financiară, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția
Financiară și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 2 București să se
constate nelegalitatea deciziilor de imputare nr. 255 din 28 decembrie 2000 și
nr. 191 din 26 septembrie 2002, emise de pârâtul Ministerul Apărării Naționale
- Direcția Financiară, puse în executare prin pârâtul Ministerul Administrației
și Internelor, respectiv Administrația Finanțelor Publice a sectorului 2
București.
Prin încheierea de la 24 mai 2005, Curtea de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul
art. 244 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei privind pe
reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale -
Direcția Financiară, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția
Financiară și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 2 București, până
la soluționarea irevocabilă a cauzei care a format obiectul dosarului nr.
4/2001 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.
În motivarea încheierii de suspendare
s-a reținut împrejurarea că prin decizia nr. 1 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secțiile unite, au fost casate sentința nr. 9 din 15 iulie 1999 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și decizia nr. 8 din 25
februarie 2000, a Curții Supreme de Justiție, completul format din 9
judecători, privind pe inculpații S.V.A. și C.M., cu trimiterea cauzei. pentru
rejudecare. la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; s-a reținut,
de asemenea, că sentința nr. 9/1999 sus-menționată a stat la baza emiterii
actului administrativ dedus judecății, procesul penal fiind în curs de
soluționare.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, reclamantul C.M., motivat în drept în temeiul art. 304 pct. 9
și art. 304
1
C. proc. civ., susținând, în esență, că, prin casarea
sentinței nr. 9 din 15 iulie 1999 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția penală, deciziile de imputare contestate au rămas fără bază legală.
Recursul este nefondat.
Art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.
civ. prevede că instanța poate suspenda judecata, când s-a început urmărirea
penală pentru o infracțiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii
ce urmează să se dea, iar alin. (2) din același articol stabilește că
suspendarea va dăinui, până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat
suspendarea, a devenit irevocabilă.
Întrucât la data soluționării
recursului se menține motivul pentru care s-a dispus suspendarea judecării
cauzei, urmează a se respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.M.
împotriva încheierii din 24 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
19 ianuarie 2006.