ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 175/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale - Direcția Financiară, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Financiară și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 2 București să se constate nelegalitatea deciziilor de imputare nr. 255 din 28 decembrie 2000 și nr. 191 din 26 septembrie 2002, emise de pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Direcția Financiară, puse în executare prin pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, respectiv Administrația Finanțelor Publice a sectorului 2 București.

Prin încheierea de la 24 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale - Direcția Financiară, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Financiară și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 2 București, până la soluționarea irevocabilă a cauzei care a format obiectul dosarului nr. 4/2001 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite. În motivarea încheierii de suspendare s-a reținut împrejurarea că prin decizia nr. 1 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, au fost casate sentința nr. 9 din 15 iulie 1999 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și decizia nr. 8 din 25 februarie 2000, a Curții Supreme de Justiție, completul format din 9 judecători, privind pe inculpații S.V.A.

și C.M., cu trimiterea cauzei. pentru rejudecare. la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală; s-a reținut, de asemenea, că sentința nr. 9/1999 sus-menționată a stat la baza emiterii actului administrativ dedus judecății, procesul penal fiind în curs de soluționare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul C.M., motivat în drept în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, că, prin casarea sentinței nr. 9 din 15 iulie 1999 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, deciziile de imputare contestate au rămas fără bază legală. Recursul este nefondat. Art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

prevede că instanța poate suspenda judecata, când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, iar alin. (2) din același articol stabilește că suspendarea va dăinui, până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea, a devenit irevocabilă. Întrucât la data soluționării recursului se menține motivul pentru care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, urmează a se respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M. împotriva încheierii din 24 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.