ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8363/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța sub nr. 4081 din 15 noiembrie 2001 reclamantul C.D. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Domeniilor Statului și S.C.P.V.V.

Murfatlar, anularea deciziei nr. 44 din 25 septembrie 2001 emisă de S.C.P.V.V. Murfatlar

și obligarea pârâților să-i restituie în natură terenul intravilan în suprafață

de 3,25 ha, casa de locuit cu 8 camere, clădire din 4 camere (grajd, magazie,

remiză) și clădire cu 2 camere (cramă și pivniță), imobile aflate în orașul

Basarabi.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamantul este unicul moștenitor al autoarei A.V.E., potrivit testamentului

prin care a fost instituit legatar universal și al certificatului de

moștenitor, iar bunurile proprietatea autoarei sale au fost preluate de stat

fără titlu la data de 14 octombrie 1950, prin procesul-verbal în baza Ordinului

nr. 584806/1950 al Ministrului Agriculturii.

S-a mai susținut că decizia nr. 44/2001

a fost emisă de o persoană fără calitate deoarece S.C.P.V.V. Murfatlar este

doar deținătoarea imobilului.

Această pârâtă a formulat cerere de

arătare a titularului dreptului, respectiv a Agenției Domeniilor Statului,

întrucât imobilul în cauză face parte din domeniul public al statului, ea îl

deține doar în folosință.

În raport de această cerere, Agenția

Domeniilor Statului a precizat că, față de dispozițiile art. 58 și art. 66 C.

proc. civ., instanța să dispună introducerea în cauză, în calitate de

intervenient în interes propriu.

Prin încheierea din data de 14 februarie

2002 instanța de fond a dispus introducerea în cauză a Agenției Domeniilor

Statului în calitate de pârâtă și intervenientă în interes propriu.

Prin sentința civilă nr. 1248 din 2

octombrie 2002 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată contestația, precum

și cererea de arătare a titularului dreptului.

În motivarea acestei soluții,

instanța a reținut că pârâta S.C.P.V.V. Murfatlar are calitate de unitate

deținătoare, potrivit art. 20 din Legea nr .10/2001, astfel că era îndreptățită

să emită decizia.

Referitor la fondul cauzei, s-a

reținut că, privitor la construcțiile solicitate de reclamant, acestea nu mai

există în totalitate și în același timp reclamanta nu a făcut dovada dreptului

de proprietate.

Privitor la suprafața de 3,5 ha

teren intravilan, reclamanta avea la îndemână cererea de reconstituire a

dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta S.C.P.V.V. Murfatlar și reclamantul.

În motivarea apelului, pârâta a susținut

că în mod neîntemeiat s-a respins cererea de arătare a titularului dreptului a

Agenției Domeniilor Statului, față de dispozițiile Legea nr. 213/1998

referitoare la proprietatea publică și regimul acesteia și H.G. 46/2000 privind

atribuțiile și structura organizatorică a Agenției Domeniilor Statului.

Cu privire la acest apel, Agenția

Domeniilor Statului a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității

apelului față de împrejurarea că apelanta nu contestă soluția pronunțată pe

fondul cauzei și excepția lipsei de interes, întrucât prin hotărârea pronunțată,

pârâta nu a fost obligată la nimic și nu i-a fost prejudiciat nici un drept.

În motivarea apelului său,

reclamanta a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a

prevederilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, că în baza acestor legi i

s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 13,25 ha, iar

pentru diferența de 3,25 ha a solicitat restituirea în baza Legii nr. 10/2001.

S-a mai susținut că instanța de fond

nu s-a pronunțat privitor la restituirea în natură a construcțiilor, cu privire

la care a făcut dovada că autoarea sa le-a deținut în proprietate și aceste

clădiri există.

Prin decizia civilă nr. 639/C din 7

iunie 2004 Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondate excepțiile invocate,

la fel și apelurile declarate în cauză.

În motivarea acestei soluții s-a

reținut că apelanta S.C.P.V.V. Murfatlar, având calitatea de pârâtă în cauză

are dreptul de a declara apel, chiar dacă calea de atac se referă numai la unul

din capetele de cerere soluționate; de asemeni, aceasta are interes în

declararea apelului, față de dispozițiile art. 8, art. 21 și art. 23 din Legea

nr. 10/2001.

Curtea a respins apelul declarat de

pârâtă cu motivarea că, față de prevederile art. 20 din Legea nr. 10/2001,

unitatea deținătoare trebuie să răspundă notificării și nu titularul dreptului.

Referitor la apelul declarat de

reclamant, instanța a reținut că pentru terenul în litigiu acesta putea să

uziteze de procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, în

conformitate cu art. 16 și art. 17 din acest din urmă act normativ.

Referitor la construcțiile

solicitate, s-a reținut că apelantul nu a făcut dovada că a avut în proprietate

aceste construcții și i-au fost preluate în mod abuziv, întrucât la data

decesului autoarei sale nu se aflau în patrimoniul acesteia respectivele

construcții, astfel că, apelantul nu este îndreptățit a-i fi restituite aceste

construcții.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici:

- în mod greșit s-au invocat

prevederile Legii nr.18/1991 și Legii nr. 1/2000 care nu sunt aplicabile în

speță, întrucât a solicitat restituirea unor construcții și a terenurilor

aferente, pentru care este aplicabilă Legea nr. 10/2001.

- cu privire la construcțiile

solicitate, instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel, iar instanța de

apel a respins în mod greșit cererea respectivă, întrucât a fost numit legatar

asupra întregii averi a autoarei-testatoare, fosta proprietară a imobilelor

solicitate.

Intimata Agenția Domeniilor Statului

a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat

în cauză.

Analizând decizia recurată, în

raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte

constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Art. 3 pct. 1 din Legii nr. 10/2001

explicitează categoriile de persoane fizice și juridice îndreptățite, în

înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în

natură sau, după caz, prin echivalent.

Prin art. 4 pct. 2 din același act

normativ se prevede expres că de prevederile prezentei legi beneficiază și

moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Cu probele administrate în cauză (f.

6-11 dosar fond) s-a făcut dovada că autoarea reclamantei A.V.E. a deținut în

proprietate bunurile în litigiu, teren și construcții, preluate în mod abuziv

de către stat.

Recurentul reclamant este

moștenitorul testamentar al fostei proprietare, conform testamentului

autentificat sub nr. 11487/1994 și certificatul de moștenitor nr. 1208/1995,

astfel că acesta are calitate de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001

pentru construcțiile solicitate, contrar celor reținute de instanțele de fond

și apel.

În atare situație, se impune

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare pentru soluționarea capătului de cerere privind restituirea

construcțiilor solicitate, în raport cu situația de fapt a acestora și

dispozițiile legale aplicabile.

Cu ocazia rejudecării, se vor avea

în vedere și celelalte critici formulate prin motivele de recurs, în legătură

cu situația terenului în cauză și actele normative aplicabile.

Față de toate considerentele expuse,

Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune

trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în conformitate cu dispozițiile

art. 312 pct. 2 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul C.D. împotriva deciziei nr. 639/C din 7 iunie 2004 a Curții de Apel

Constanța, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2005.