ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8363/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 4081 din 15 noiembrie 2001 reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Domeniilor Statului și S.C.P.V.V. Murfatlar, anularea deciziei nr. 44 din 25 septembrie 2001 emisă de S.C.P.V.V. Murfatlar și obligarea pârâților să-i restituie în natură terenul intravilan în suprafață de 3,25 ha, casa de locuit cu 8 camere, clădire din 4 camere (grajd, magazie, remiză) și clădire cu 2 camere (cramă și pivniță), imobile aflate în orașul Basarabi.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul este unicul moștenitor al autoarei A.V.E., potrivit testamentului prin care a fost instituit legatar universal și al certificatului de moștenitor, iar bunurile proprietatea autoarei sale au fost preluate de stat fără titlu la data de 14 octombrie 1950, prin procesul-verbal în baza Ordinului nr. 584806/1950 al Ministrului Agriculturii. S-a mai susținut că decizia nr. 44/2001 a fost emisă de o persoană fără calitate deoarece S.C.P.V.V. Murfatlar este doar deținătoarea imobilului. Această pârâtă a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, respectiv a Agenției Domeniilor Statului, întrucât imobilul în cauză face parte din domeniul public al statului, ea îl deține doar în folosință.

În raport de această cerere, Agenția Domeniilor Statului a precizat că, față de dispozițiile art. 58 și art. 66 C. proc. civ., instanța să dispună introducerea în cauză, în calitate de intervenient în interes propriu. Prin încheierea din data de 14 februarie 2002 instanța de fond a dispus introducerea în cauză a Agenției Domeniilor Statului în calitate de pârâtă și intervenientă în interes propriu. Prin sentința civilă nr. 1248 din 2 octombrie 2002 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată contestația, precum și cererea de arătare a titularului dreptului. În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că pârâta S.C.P.V.V. Murfatlar are calitate de unitate deținătoare, potrivit art. 20 din Legea nr .10/2001, astfel că era îndreptățită să emită decizia.

Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că, privitor la construcțiile solicitate de reclamant, acestea nu mai există în totalitate și în același timp reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Privitor la suprafața de 3,5 ha teren intravilan, reclamanta avea la îndemână cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C.P.V.V. Murfatlar și reclamantul. În motivarea apelului, pârâta a susținut că în mod neîntemeiat s-a respins cererea de arătare a titularului dreptului a Agenției Domeniilor Statului, față de dispozițiile Legea nr. 213/1998 referitoare la proprietatea publică și regimul acesteia și H.G.

46/2000 privind atribuțiile și structura organizatorică a Agenției Domeniilor Statului. Cu privire la acest apel, Agenția Domeniilor Statului a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității apelului față de împrejurarea că apelanta nu contestă soluția pronunțată pe fondul cauzei și excepția lipsei de interes, întrucât prin hotărârea pronunțată, pârâta nu a fost obligată la nimic și nu i-a fost prejudiciat nici un drept. În motivarea apelului său, reclamanta a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, că în baza acestor legi i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 13,25 ha, iar pentru diferența de 3,25 ha a solicitat restituirea în baza Legii nr. 10/2001.

S-a mai susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat privitor la restituirea în natură a construcțiilor, cu privire la care a făcut dovada că autoarea sa le-a deținut în proprietate și aceste clădiri există. Prin decizia civilă nr. 639/C din 7 iunie 2004 Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondate excepțiile invocate, la fel și apelurile declarate în cauză. În motivarea acestei soluții s-a reținut că apelanta S.C.P.V.V. Murfatlar, având calitatea de pârâtă în cauză are dreptul de a declara apel, chiar dacă calea de atac se referă numai la unul din capetele de cerere soluționate; de asemeni, aceasta are interes în declararea apelului, față de dispozițiile art. 8, art. 21 și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Curtea a respins apelul declarat de pârâtă cu motivarea că, față de prevederile art. 20 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare trebuie să răspundă notificării și nu titularul dreptului. Referitor la apelul declarat de reclamant, instanța a reținut că pentru terenul în litigiu acesta putea să uziteze de procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, în conformitate cu art. 16 și art. 17 din acest din urmă act normativ. Referitor la construcțiile solicitate, s-a reținut că apelantul nu a făcut dovada că a avut în proprietate aceste construcții și i-au fost preluate în mod abuziv, întrucât la data decesului autoarei sale nu se aflau în patrimoniul acesteia respectivele construcții, astfel că, apelantul nu este îndreptățit a-i fi restituite aceste construcții.

Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici: - în mod greșit s-au invocat prevederile Legii nr.18/1991 și Legii nr. 1/2000 care nu sunt aplicabile în speță, întrucât a solicitat restituirea unor construcții și a terenurilor aferente, pentru care este aplicabilă Legea nr. 10/2001. - cu privire la construcțiile solicitate, instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel, iar instanța de apel a respins în mod greșit cererea respectivă, întrucât a fost numit legatar asupra întregii averi a autoarei-testatoare, fosta proprietară a imobilelor solicitate. Intimata Agenția Domeniilor Statului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.

Analizând decizia recurată, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Art. 3 pct. 1 din Legii nr. 10/2001 explicitează categoriile de persoane fizice și juridice îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent. Prin art. 4 pct. 2 din același act normativ se prevede expres că de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Cu probele administrate în cauză (f. 6-11 dosar fond) s-a făcut dovada că autoarea reclamantei A.V.E.

a deținut în proprietate bunurile în litigiu, teren și construcții, preluate în mod abuziv de către stat. Recurentul reclamant este moștenitorul testamentar al fostei proprietare, conform testamentului autentificat sub nr. 11487/1994 și certificatul de moștenitor nr. 1208/1995, astfel că acesta are calitate de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 pentru construcțiile solicitate, contrar celor reținute de instanțele de fond și apel. În atare situație, se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea capătului de cerere privind restituirea construcțiilor solicitate, în raport cu situația de fapt a acestora și dispozițiile legale aplicabile.

Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere și celelalte critici formulate prin motivele de recurs, în legătură cu situația terenului în cauză și actele normative aplicabile. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 312 pct. 2 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei nr. 639/C din 7 iunie 2004 a Curții de Apel Constanța, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2005.