ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 505/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamanții T.D., T.N., C.V.I. au chemat în judecată pârâta SC B.P. SA

Timișoara, ca prin sentința ce se va pronunța, instanța să dispună anularea

hotărârilor adunării generale extraordinare și ordinare ale pârâtei SC B.P. SA

din data de 11 februarie 2005, a proceselor-verbale întocmite o dată cu

desfășurarea acestora, suspendarea hotărârilor adunărilor generale ordinare și

extraordinare ale SC B.P. SA din 11 februarie 2005 și a proceselor-verbale

întocmite o dată cu desfășurarea acestora și suspendarea convocării oricăror

altor adunări generale extraordinare SC B.P. SA, cu motivația că acestea nu au

fost convocate legal întrucât procurile trebuiau depuse cu 48 de ore înainte de

desfășurarea adunării generale, convocările nu au fost semnate de președintele

consiliului de administrație al pârâtului O.S. despre care se afimră că face

subiectul unei cercetări penale iar pe rolul instanțelor se află dosare care au

ca obiect anularea hotărârilor A.G.A. care sunt asemănătoare.

Prin sentința civilă nr. 59

din 26 septembrie 2005, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ,

admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții T.D., T.N., C.V.I. împotriva

pârâților SC B.P. SA Timișoara și O.S., domiciliat în Italia.

Dispune anularea hotărârilor

A.G.O.A. și A.G.E.A. de la pârâta SC B.P. SA Timișoara din 11 februarie 2005 și

a proceselor-verbale din 11 februarie 2005 încheiate în desfășurarea acestora.

Dispune suspendarea

hotărârilor A.G.O.A. și A.G.E.A. din 11 februarie 2005 de la SC B.P. SA și a

proceselor-verbale întocmite la 11 februarie 2005 de către pârâta SC B.P. SA

Timișoara. Respinge în rest pretențiile reclamanților.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut că din cuprinsul procesului-verbal nr. 3 al adunării

generale a acționarilor, adunarea generală ordinară din 11 februarie 2005, se

menționează convocarea pentru revocarea Consiliului de Administrație, alegerea

noului consiliu și diverse, în 19 ianuarie 2005, 9 februarie 2005, 10 februarie

2005 după aceea 10 februarie 2005 - 11 februarie 2005, ceea ce contravine

expres modului de convocare a adunărilor generale, care trebuie să menționeze o

zi de desfășurare cu o singură decalare și nu 4 sau 5 termene de desfășurare la

care se renunță și se revine succesiv, combinat cu desfășurarea concomitentă a

altor adunări generale privind activul Utvin, situația de dezmembrare și

diverse care se menționează în procesl-verbal din 11 februarie 2005, nr. 4,

aspecte care nu au legătură cu convocatorul pentru aceeași dată așa cum s-a

menționat.

Se mai susține că

procesul-verbal nr. 3 din 11 februarie 2005 se referă expres și la descărcarea

de gestiune a Consiliului de Administrație care a fost schimbat, punct de

ordine distinct care nu a fost menționat explicit pe ordinea de zi de

desfășurare a adunării generale, ceea ce constituie un caz de nulitate a

respectivei adunări generale.

Prin decizia civilă nr. 94/ A/COM

din 30 martie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, admite apelul declarat de pârâta SC B.P. SA Timișoara împotriva

sentinței civile nr. 59 din 26 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș

și schimbă hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de

reclamanții T.D., T.N., C.V.I. împotriva pârâtei pentru anularea hotărârilor

adunărilor generale ordinare și extraordinare ale SC B.P. SA Timișoara din 11

februarie 2005 și a proceselor verbale întocmite cu ocazia acestora și

suspendarea executării hotărârilor și proceselor verbale, ca și pentru

suspendarea convocării altor adunări generale extraordinare la societatea

pârâtă.

Obligă reclamanții-intimați

să plătească pârâtei-apelante 625,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut

următoarele: convocarea adunărilor generale ordinare și respectiv extraordinare

ale societății pârâte pentru data de 10 februarie 2005 – 11 februarie 2005 a

avut în vedere tocmai îndreptarea neregularităților privind convocarea pentru

datele de 9 și 10 februarie 2005, rectificările în discuție, fiind aduse la

cunoștință prin publicare, restul datelor cuprinse în convocatoare rămânând

nechimbate.

Cât privește procurile

speciale, acestea au îndeplinit toate condițiile legale, aspect reținut și de

auditoriul financiar cu prilejul verificării prezenței acționarilor și a

numărului de acțiuni deținute de aceștia și a validării listei de prezență,

astfel încât susținerile relamanților din acțiune nu pot fi reținute în cauză.

Prin recursul declarat, în

temeiul art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., reclamanții T.D., T.N., C.V.I.

au precizat că potrivit art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 „adunarea

generală va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie, în

conformitate cu dispozițiile din actul constitutiv”, iar potrivit art. 13 alin.

(3) și art. 14 singurul organ abilitat să convoace adunarea generală este

Consiliul de Administrație.

La data de 19 ianuarie 2005

Consiliul de Administrație al pârâtei a stabilit convocarea A.G.O.A. și A.G.E.A.

pentru data de 9 februarie 2005 – 10 februarie 2005.

Ulterior, prin referatul nr.

632 din 25 ianuarie 2005 întocmit de consilierul juridic al pârâtei, se arată

că „se impune modificarea datelor de convocare a A.G.O.A., respectiv A.G.E.A.,

prin decalarea zilei de convocare pentru data de 10 februarie 2005, la prima

convocare, respectiv pentru data de 11 februarie 2005, la a doua convocare”,

referat lipsit de legalitate și opozabilitate față de acționari.

Prin întâmpinare s-a invocat

excepția de nulitate a recursului, întrucât s-a indicat o altă hotărâre

judecătorească decât cea pronunțată de instanța de apel.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, analizând hotărârea

în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile

incidente constată că situația expusă nu se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurenții nu au făcut

distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept

material ce a fost nesocotită, critica având caracter general cu referire la

faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.

Instanța de apel a avut în

vedere susținerile menționate referitoare la acest unic motiv de recurs.

Referitor la excepția

invocată, aceasta urmează a fi respinsă, întrucât decizia ce formează obiectul

recursului a fost corect indicată.

Pentru acest considerent, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei nr. 94 din 30 martie

2006 a Curții de Apel Timiș, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de

nulitate a recursului.

Respinge recursul declarat

de reclamanții T.D., T.N., C.V.I., împotriva deciziei nr. 94 din 30 martie 2006

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi 2 februarie 2007.