ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2740/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 57 din 15 mai 2007

pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D.M.P.

împotriva pârâților G.C.S. și S.V., SC A. SRL Timișoara și O.R.C. Timiș.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că a fost respectată ordinea de zi, nefiind

constatate cauze care să conducă la anularea Hotărârilor Adunării Generale,

sfera acestei restricții fiind limitată la cerințele formale și procedurale,

expres prevăzute, iar invocarea unor procese verbale neînregistrate sau mențiunile

referitoare la ștampila falsificată, nu pot avea relevanță juridică în litigiu,

în lipsa unor probe concludente.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel în termen legal reclamantul D.M.P. și prin Decizia civilă

nr. 193 din 25 septembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a

respins apelul.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că procedura convocării a fost îndeplinită în mod

corect și legal și că hotărârile adunării generale a acționarilor ale

SC A. SRL au fost

adoptate în condiții de legalitate și de cvorum.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

reclamantul D.M.P. invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în

temeiul cărora a solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii

recurate, cu consecința admiterii acțiunii și anulării proceselor verbale.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, s-a susținut că procesele verbale încheiate în lipsa sa cu

prilejul adunării generale a asociaților din 20 iunie 2006 și 27 iunie 2006 au

fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale și prevederilor statutului

societății, că procedura convocării nu a fost îndeplinită potrivit

dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și ale statutului societății (art. 27), că

ștampila care este folosită pe cele două procese verbale este falsificată, că

cei doi asociați au prejudiciat societatea, cesionând marca „N.” - înregistrată

la O.S.I.M., precum și contractul de închiriere încheiat la data de 13 martie

1998.

Intimații G.C. și

S.V. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor

legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de

reclamant.

Recurentul a invocat

în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. însă dezvoltarea în fapt nu

permite încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat pentru a face

posibil controlul judiciar.

Motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit,

instanța de apel dând o corectă interpretare dispozițiilor art. 112, 192, 193

din Legea nr. 31/1990 și prevederilor din statutul societății.

În mod corect

instanța de apel a reținut că au fost îndeplinite formalitățile de convocare

prevăzute de lege și actul constitutiv. Faptul că reclamantul a luat cunoștință

de cele două convocări prin înscrisurile comunicate prin intermediul

executorului judecătoresc și nu prin scrisoare recomandată nu este de natură a

atrage nulitatea hotărârii.

Din cuprinsul celor

doua convocatoare rezultă că reclamantul a fost înștiințat despre data și locul

desfășurării adunărilor generale ale asociaților SC A. SRL din 20 iunie 2006 și

27 iunie 2006, iar locul desfășurării adunărilor a fost stabilit în locația în

care funcționa societatea - Centrul Comercial T.

Hotărârile adunărilor

generale au fost adoptate în condiții de legalitate și cvorum, în acord cu

prevederile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și art. 23 și 24 din

Statutul societății care instituie cerința majorității absolute a asociaților

și a părților sociale, pentru validarea hotărârilor adoptate.

Susținerea

recurentului că ștampila care a fost folosită pentru ștampilarea proceselor

verbale este falsă nu poate fi primită, în lipsa dovezii înscrierii în fals.

În ceea ce privește

criticile recurentului referitoare la modalitatea de cesionare a mărcii „N.” și

a contractului de închiriere încheiat la 13 martie 1998 în mod corect

instanțele au reținut că acestea reprezintă aspecte de fond ale adunării

generale și nu se încadrează în condițiile de admisibilitate pentru anularea

hotărârii adunării generale.

Pentru considerentele

expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de

reclamant urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat,

recursul

declarat de reclamantul D.M.P. împotriva Deciziei nr. 193 din 25 septembrie

2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2008.