ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2740/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 57 din 15 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D.M.P. împotriva pârâților G.C.S. și S.V., SC A. SRL Timișoara și O.R.C. Timiș. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost respectată ordinea de zi, nefiind constatate cauze care să conducă la anularea Hotărârilor Adunării Generale, sfera acestei restricții fiind limitată la cerințele formale și procedurale, expres prevăzute, iar invocarea unor procese verbale neînregistrate sau mențiunile referitoare la ștampila falsificată, nu pot avea relevanță juridică în litigiu, în lipsa unor probe concludente.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal reclamantul D.M.P. și prin Decizia civilă nr. 193 din 25 septembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că procedura convocării a fost îndeplinită în mod corect și legal și că hotărârile adunării generale a acționarilor ale SC A. SRL au fost adoptate în condiții de legalitate și de cvorum. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamantul D.M.P. invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii acțiunii și anulării proceselor verbale.

În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susținut că procesele verbale încheiate în lipsa sa cu prilejul adunării generale a asociaților din 20 iunie 2006 și 27 iunie 2006 au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale și prevederilor statutului societății, că procedura convocării nu a fost îndeplinită potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și ale statutului societății (art. 27), că ștampila care este folosită pe cele două procese verbale este falsificată, că cei doi asociați au prejudiciat societatea, cesionând marca „N.” - înregistrată la O.S.I.M., precum și contractul de închiriere încheiat la data de 13 martie 1998. Intimații G.C. și S.V. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamant. Recurentul a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. însă dezvoltarea în fapt nu permite încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat pentru a face posibil controlul judiciar. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanța de apel dând o corectă interpretare dispozițiilor art. 112, 192, 193 din Legea nr. 31/1990 și prevederilor din statutul societății.

În mod corect instanța de apel a reținut că au fost îndeplinite formalitățile de convocare prevăzute de lege și actul constitutiv. Faptul că reclamantul a luat cunoștință de cele două convocări prin înscrisurile comunicate prin intermediul executorului judecătoresc și nu prin scrisoare recomandată nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii. Din cuprinsul celor doua convocatoare rezultă că reclamantul a fost înștiințat despre data și locul desfășurării adunărilor generale ale asociaților SC A. SRL din 20 iunie 2006 și 27 iunie 2006, iar locul desfășurării adunărilor a fost stabilit în locația în care funcționa societatea - Centrul Comercial T. Hotărârile adunărilor generale au fost adoptate în condiții de legalitate și cvorum, în acord cu prevederile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și art. 23 și 24 din Statutul societății care instituie cerința majorității absolute a asociaților și a părților sociale, pentru validarea hotărârilor adoptate.

Susținerea recurentului că ștampila care a fost folosită pentru ștampilarea proceselor verbale este falsă nu poate fi primită, în lipsa dovezii înscrierii în fals. În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la modalitatea de cesionare a mărcii „N.” și a contractului de închiriere încheiat la 13 martie 1998 în mod corect instanțele au reținut că acestea reprezintă aspecte de fond ale adunării generale și nu se încadrează în condițiile de admisibilitate pentru anularea hotărârii adunării generale. Pentru considerentele expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.M.P. împotriva Deciziei nr. 193 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.