ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7534/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7534/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
București, secția a IV a civilă, sub nr. 7447 din 13 decembrie 2003 reclamanta
P.A. a chemat în judecată pârâtul Serviciul de Telecomunicație Specială
solicitând anularea Dispoziției nr. 1 din 6 noiembrie 2002 prin care s-a admis
în parte cererea sa și s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, sub
formă de titluri de valoare sau acțiuni la societățile comerciale, în valoare
de 907.248.884 lei.
În motivarea cererii reclamantul a precizat că
imobilul-teren în suprafață de 18.735 mp și anexele gospodărești a fost preluat
de stat fără titlu valabil, astfel că, în temeiul art. 16 alin. (4) coroborat
cu alin. (1) și (2) din același articol al Legii nr. 10/2001, imobilul trebuia
restituit în natură.
Prin sentința civilă nr. 606 din 27 iunie 2003
pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, acțiunea a fost
respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că
pe terenul revendicat este amplasată o unitate militară specială și anume U.M.
0731, respectiv Serviciul de Telecomunicații Speciale, astfel că imobilul nu
poate fi restituit în natură, reclamantul având dreptul la despăgubiri.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței
sus-menționate, susținând că se impunea restituirea în natură a imobilului, iar
pe de altă parte că instanța respingând această cerere, trebuia să oblige
pârâta să-i plătească suma de 907.248.884 lei.
Prin decizia civilă nr. 606/A din 3 decembrie 2003
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, s-a respins ca
nefondat apelul.
În motivarea deciziei, curtea a reținut că imobilul
în litigiu face parte din categoria imobilelor prevăzute în art. 16 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001, iar prin H.G. nr. 498/2003 s-a prevăzut că se menține
afectațiunea specială a acestor imobile, indiferent dacă acestea au fost
preluate cu titlu valabil sau nu, în măsura în care ele sunt necesare în
continuare pentru scopul legal stabilit.
Referitor la solicitarea ca pârâta să fie obligată la
plata sumei de 907.248.884 lei, s-a reținut că reclamantul nu a solicitat prin
acțiunea introductivă acest lucru, iar acordarea măsurilor reparatorii, sub
formă de despăgubiri bănești se face în cadrul unei proceduri speciale, pe care
reclamantul nu a inițiat-o.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei
pronunțată în apel, invocând ca temei legal dispozițiile art.304 pct. 9 C.
proc. civ. și susținând că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor
art. 24 și urm. din Legea nr. 10/2001.
În dezvoltarea motivelor de recurs,
recurentul-reclamant a precizat că din suprafața totală de 30.000 mp teren ce a
fost preluat în mod abuziv, 12.682 mp pot fi retrocedați în natură, iar în mod
cu totul excepțional este îndreptățit să i se acorde despăgubiri bănești,
recunoașterea titlurilor de valoare sau a acțiunilor la societățile comerciale
fiind pur formală.
Intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale
a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, motivat
de faptul că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor prevăzute
de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pe acest teren aflându-se în
funcțiune echipamente și sisteme de telecomunicații iar configurația rețelelor
de telecomunicații, precum și ale canalelor subterane de cabluri pentru antene
face parte din categoria informațiilor clasificate, accesul la aceste
informații făcându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 182/2001.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport cu
criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
O soluționare legală și temeinică a unei cauze
pornește de la stabilirea exactă și judicioasă a cadrului procesual, privind
părțile în cauză, obiectul pricinii, temeiul de drept al solicitării. După cum
este consacrat, procesul civil este guvernat și de principiul disponibilității,
părțile fiind cele care stabilesc limitele cadrului procesual în care înțeleg
să se judece.
Acest rol esențial al părții nu exclude însă aportul
instanței, când este cazul pentru lămurirea exactă a cadrului procesual cu care
a fost investită, în sensul prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
În speță, aceste reguli de principiu au fost
încălcate.
Astfel, prin acțiunea introductivă reclamantul a
solicitat restituirea în natură a imobilului.
Prin apelul declarat împotriva sentinței pronunțate
de instanța de fond, același reclamant solicită însă obligarea pârâtei la plata
despăgubirilor bănești pentru imobilul în cauză.
Față de contradictorialitatea susținerilor
reclamantului, instanța de apel era datoare să ofere acestuia explicații și să
ceară să-și precizeze clar obiectul acțiunii, dacă solicită restituirea în
natură a imobilului în litigiu sau despăgubiri, Legea nr. 10/2001 stabilind
norme diferite cu privire la fiecare categorie în parte.
Aceste deficiențe ale judecății cauzei în apel atrag
casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași
instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune
administrarea unor probe pertinente pentru identificarea terenului în litigiu
si situația eventualelor afectațiuni ale acestuia, având în vedere dispozițiile
art. 16 din Legea nr. 10/2001, în actuala reglementare dată prin Legea nr.
247/2005.
Având în vedere considerentele expuse, urmează a se
admite recursul, a se casa decizia atacată și a se trimite cauza spre
rejudecare la aceeași instanță, în conformitate cu prevederile art. 313 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Amite recursul declarat de P.A.
împotriva deciziei civile nr. 606/A din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel
București, secția a III a civilă.
Casează decizia atacată și trimite
cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 3 octombrie 2005.