ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7534/2005

Asupra recursului de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IV a civilă, sub nr. 7447 din 13 decembrie 2003 reclamanta

P.A. a chemat în judecată pârâtul Serviciul de Telecomunicație Specială

solicitând anularea Dispoziției nr. 1 din 6 noiembrie 2002 prin care s-a admis

în parte cererea sa și s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, sub

formă de titluri de valoare sau acțiuni la societățile comerciale, în valoare

de 907.248.884 lei.

În motivarea cererii reclamantul a precizat că

imobilul-teren în suprafață de 18.735 mp și anexele gospodărești a fost preluat

de stat fără titlu valabil, astfel că, în temeiul art. 16 alin. (4) coroborat

cu alin. (1) și (2) din același articol al Legii nr. 10/2001, imobilul trebuia

restituit în natură.

Prin sentința civilă nr. 606 din 27 iunie 2003

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

pe terenul revendicat este amplasată o unitate militară specială și anume U.M.

0731, respectiv Serviciul de Telecomunicații Speciale, astfel că imobilul nu

poate fi restituit în natură, reclamantul având dreptul la despăgubiri.

Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței

sus-menționate, susținând că se impunea restituirea în natură a imobilului, iar

pe de altă parte că instanța respingând această cerere, trebuia să oblige

pârâta să-i plătească suma de 907.248.884 lei.

Prin decizia civilă nr. 606/A din 3 decembrie 2003

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, s-a respins ca

nefondat apelul.

În motivarea deciziei, curtea a reținut că imobilul

în litigiu face parte din categoria imobilelor prevăzute în art. 16 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, iar prin H.G. nr. 498/2003 s-a prevăzut că se menține

afectațiunea specială a acestor imobile, indiferent dacă acestea au fost

preluate cu titlu valabil sau nu, în măsura în care ele sunt necesare în

continuare pentru scopul legal stabilit.

Referitor la solicitarea ca pârâta să fie obligată la

plata sumei de 907.248.884 lei, s-a reținut că reclamantul nu a solicitat prin

acțiunea introductivă acest lucru, iar acordarea măsurilor reparatorii, sub

formă de despăgubiri bănești se face în cadrul unei proceduri speciale, pe care

reclamantul nu a inițiat-o.

Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei

pronunțată în apel, invocând ca temei legal dispozițiile art.304 pct. 9 C.

proc. civ. și susținând că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor

art. 24 și urm. din Legea nr. 10/2001.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul-reclamant a precizat că din suprafața totală de 30.000 mp teren ce a

fost preluat în mod abuziv, 12.682 mp pot fi retrocedați în natură, iar în mod

cu totul excepțional este îndreptățit să i se acorde despăgubiri bănești,

recunoașterea titlurilor de valoare sau a acțiunilor la societățile comerciale

fiind pur formală.

Intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale

a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, motivat

de faptul că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor prevăzute

de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pe acest teren aflându-se în

funcțiune echipamente și sisteme de telecomunicații iar configurația rețelelor

de telecomunicații, precum și ale canalelor subterane de cabluri pentru antene

face parte din categoria informațiilor clasificate, accesul la aceste

informații făcându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 182/2001.

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport cu

criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

O soluționare legală și temeinică a unei cauze

pornește de la stabilirea exactă și judicioasă a cadrului procesual, privind

părțile în cauză, obiectul pricinii, temeiul de drept al solicitării. După cum

este consacrat, procesul civil este guvernat și de principiul disponibilității,

părțile fiind cele care stabilesc limitele cadrului procesual în care înțeleg

să se judece.

Acest rol esențial al părții nu exclude însă aportul

instanței, când este cazul pentru lămurirea exactă a cadrului procesual cu care

a fost investită, în sensul prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

În speță, aceste reguli de principiu au fost

încălcate.

Astfel, prin acțiunea introductivă reclamantul a

solicitat restituirea în natură a imobilului.

Prin apelul declarat împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond, același reclamant solicită însă obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor bănești pentru imobilul în cauză.

Față de contradictorialitatea susținerilor

reclamantului, instanța de apel era datoare să ofere acestuia explicații și să

ceară să-și precizeze clar obiectul acțiunii, dacă solicită restituirea în

natură a imobilului în litigiu sau despăgubiri, Legea nr. 10/2001 stabilind

norme diferite cu privire la fiecare categorie în parte.

Aceste deficiențe ale judecății cauzei în apel atrag

casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune

administrarea unor probe pertinente pentru identificarea terenului în litigiu

si situația eventualelor afectațiuni ale acestuia, având în vedere dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 10/2001, în actuala reglementare dată prin Legea nr.

247/2005.

Având în vedere considerentele expuse, urmează a se

admite recursul, a se casa decizia atacată și a se trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, în conformitate cu prevederile art. 313 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Amite recursul declarat de P.A.

împotriva deciziei civile nr. 606/A din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția a III a civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 octombrie 2005.