ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7534/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă, sub nr. 7447 din 13 decembrie 2003 reclamanta P.A. a chemat în judecată pârâtul Serviciul de Telecomunicație Specială solicitând anularea Dispoziției nr. 1 din 6 noiembrie 2002 prin care s-a admis în parte cererea sa și s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de titluri de valoare sau acțiuni la societățile comerciale, în valoare de 907.248.884 lei. În motivarea cererii reclamantul a precizat că imobilul-teren în suprafață de 18.735 mp și anexele gospodărești a fost preluat de stat fără titlu valabil, astfel că, în temeiul art. 16 alin. (4) coroborat cu alin. (1) și (2) din același articol al Legii nr. 10/2001, imobilul trebuia restituit în natură.

Prin sentința civilă nr. 606 din 27 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pe terenul revendicat este amplasată o unitate militară specială și anume U.M. 0731, respectiv Serviciul de Telecomunicații Speciale, astfel că imobilul nu poate fi restituit în natură, reclamantul având dreptul la despăgubiri. Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței sus-menționate, susținând că se impunea restituirea în natură a imobilului, iar pe de altă parte că instanța respingând această cerere, trebuia să oblige pârâta să-i plătească suma de 907.248.884 lei. Prin decizia civilă nr. 606/A din 3 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, s-a respins ca nefondat apelul.

În motivarea deciziei, curtea a reținut că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar prin H.G. nr. 498/2003 s-a prevăzut că se menține afectațiunea specială a acestor imobile, indiferent dacă acestea au fost preluate cu titlu valabil sau nu, în măsura în care ele sunt necesare în continuare pentru scopul legal stabilit. Referitor la solicitarea ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 907.248.884 lei, s-a reținut că reclamantul nu a solicitat prin acțiunea introductivă acest lucru, iar acordarea măsurilor reparatorii, sub formă de despăgubiri bănești se face în cadrul unei proceduri speciale, pe care reclamantul nu a inițiat-o.

Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând ca temei legal dispozițiile art.304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 24 și urm. din Legea nr. 10/2001. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a precizat că din suprafața totală de 30.000 mp teren ce a fost preluat în mod abuziv, 12.682 mp pot fi retrocedați în natură, iar în mod cu totul excepțional este îndreptățit să i se acorde despăgubiri bănești, recunoașterea titlurilor de valoare sau a acțiunilor la societățile comerciale fiind pur formală.

Intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pe acest teren aflându-se în funcțiune echipamente și sisteme de telecomunicații iar configurația rețelelor de telecomunicații, precum și ale canalelor subterane de cabluri pentru antene face parte din categoria informațiilor clasificate, accesul la aceste informații făcându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 182/2001. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport cu criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

O soluționare legală și temeinică a unei cauze pornește de la stabilirea exactă și judicioasă a cadrului procesual, privind părțile în cauză, obiectul pricinii, temeiul de drept al solicitării. După cum este consacrat, procesul civil este guvernat și de principiul disponibilității, părțile fiind cele care stabilesc limitele cadrului procesual în care înțeleg să se judece. Acest rol esențial al părții nu exclude însă aportul instanței, când este cazul pentru lămurirea exactă a cadrului procesual cu care a fost investită, în sensul prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. În speță, aceste reguli de principiu au fost încălcate. Astfel, prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului.

Prin apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, același reclamant solicită însă obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești pentru imobilul în cauză. Față de contradictorialitatea susținerilor reclamantului, instanța de apel era datoare să ofere acestuia explicații și să ceară să-și precizeze clar obiectul acțiunii, dacă solicită restituirea în natură a imobilului în litigiu sau despăgubiri, Legea nr. 10/2001 stabilind norme diferite cu privire la fiecare categorie în parte. Aceste deficiențe ale judecății cauzei în apel atrag casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune administrarea unor probe pertinente pentru identificarea terenului în litigiu si situația eventualelor afectațiuni ale acestuia, având în vedere dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, în actuala reglementare dată prin Legea nr. 247/2005.

Având în vedere considerentele expuse, urmează a se admite recursul, a se casa decizia atacată și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în conformitate cu prevederile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Amite recursul declarat de P.A. împotriva deciziei civile nr. 606/A din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2005.