ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8433/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Arad la data de 10 martie 2004, L.F. a solicitat, în baza Legii

nr.1 0/2001 și în contradictoriu cu Primăria orașului Lipova, obligarea pârâtei

la a-l despăgubi, conform solicitării din notificare, pentru terenul în

suprafață de circa 2.000 mp, care i-a fost expropriat în anul în care a fost

construit digul care apără orașul Lipova de inundații. A arătat că a formulat

notificare prin intermediul executorului judecătoresc, însă prin dispoziția nr.

787 din 18 decembrie 2003, Primarul orașului Lipova i-a respins cererea, deși

în perioada 1963-2000 a fost proprietar de bună-credință.

Tribunalul Arad, secția civilă, prin

sentința nr. 607 din 13 octombrie 2004 a respins cererea reclamantului

împotriva pârâtei Primăria orașului Lipova pentru predare teren în chirie.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că L.F. a adresat Primăriei orașului Lipova o notificare,

înregistrată sub nr. 160 din 3 august 2001, prin care a solicitat predarea unei

suprafețe de teren de 2.000 mp în locul celei preluate abuziv, pe care a

evaluat-o la 15.000 dolari SUA, cerere respinsă prin dispoziția nr. 687 din 18

decembrie 2003, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada că a fost

proprietarul terenului și nici că terenul a fost preluat de Statul Român.

Tribunalul a constatat însă că s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului,

întrucât prin raportul de expertiză s-a demonstrat că terenul pe care

reclamantul îl are de la proprietara tabulară B.I., în suprafață de 3.592 mp,

evidențiat în C.F. Lipova sub nr.top.128/a/2 a fost ocupat parțial de

construcția digului executat în perioada 1978-1979. Expertul a constatat că

pentru ocuparea terenului cu digul de apărare nu s-a întocmit nici un fel de

documentație de preluare a terenului și de despăgubire a foștilor proprietari.

S-a reținut totodată de către tribunal că reclamantul nu a făcut dovada că era

proprietarul terenului la data deposedării, arătându-se că acesta a devenit

proprietar tabular al imobilului în anul 2000, în urma unui proces de

uzucapiune. Faptul că anterior și terenul ocupat de dig a fost stăpânit de

către L.F. rămâne fără efect, deoarece dobândirea proprietății pentru porțiunea

respectivă nu putea avea loc pe calea uzucapiunii, reclamantul neputând prescrie

în anul 2000 terenul pe care-l pierduse cu peste 20 de ani în urmă.

Soluția primei instanțe a fost

menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 69 A din

23 februarie 2006, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamant.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că la data preluării imobilului în litigiu de către Statul Român

reclamantul nu a avut calitatea de proprietar tabular al acestuia, motiv pentru

care cererea sa de acordare de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001

nu este admisibilă, ținând cont de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din

lege. S-a arătat că în regimul de proprietate al cărții funciare, în care se

situează litigiul, proprietatea se dobândește, potrivit dispozițiilor

Decretului-lege nr. 115/1938, prin înscrierea în cartea funciară.

Împotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs reclamantul, arătând că a încheiat cu B.I. un contract de

vânzare-cumpărare, în condițiile Codului civil, act care trebuie recunoscut

chiar dacă nu este autentificat și deși, la data deposedării, proprietară

tabulară figura vânzătoarea.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit extrasului de carte

funciară existent la fila 8 a dosarului nr. 1561/2004 al Tribunalului Arad,

secția civilă, la data de 16 noiembrie 1994, proprietar tabular al suprafeței

de 3.593 mp grădină, nr.top 128/a/2, figura ca fiind B.I.

La data de 2 aprilie 1963, B.I. și

reclamantul L.F. au încheiat un contract de vânzare-cumpărare asupra suprafeței

de teren despre care s-a făcut vorbire. Actul încheiat între părți nu a fost

însă autentificat, în cuprinsul acestuia specificându-se că se va întocmi

contractul legal la data când se va aproba și elibera autorizația de

înstrăinare.

Lucrările pentru construirea digului

de protecție a orașului Lipova au fost efectuate în perioada 1978-1979, dată la

care, după cum s-a arătat, reclamantul nu avea intabulat dreptul său de

proprietate asupra terenului în litigiu, proprietară tabulară figurând, chiar

și în anul 1994, vânzătoarea B.I.

Se reține, prin prisma celor despre

care s-a făcut vorbire, că între reclamant și proprietara tabulară a terenului

în litigiu s-a încheiat un act sub semnătură privată, prin care nu s-a transmis

dreptul de proprietate, în acest context apărând ca fiind fără relevanță faptul

că în anul 2000 s-a pronunțat o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat

că L.F. a devenit proprietarul terenului prin uzucapiune. Astfel, în regimul de

proprietate de carte funciară în vigoare la data încheierii actului sub

semnătură privată, în care se situează prezentul litigiu, dreptul real, ca

drept opozabil față de terți, nu ia ființă decât prin înscrierea în cartea

funciară. Efectele pe care le produce actul juridic prin care proprietarul

transmite proprietatea, înainte de înscrierea în cartea funciară, se produc ca

unele ce rezultă din raportul juridic personal și nu conferă cumpărătorului

decât un drept personal față de cel care a consimțit la înstrăinare.

Pentru cele ce preced, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul L.F. împotriva deciziei nr. 69 A din 23 februarie 2006

a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2006.