ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4051/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4051/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6/ F din 12

ianuarie 2006, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor după cum urmează:

- dintr-o infracțiune unică

continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 4 alin. (2) C. pen., în o infracțiune prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din iulie 2004) și o infracțiune

continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două fapte comise în luna august 2004),

ambele aflate în concurs real (art. 33 lit. a) C. pen.);

- dintr-o infracțiune unică în formă

continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în o infracțiune prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din iulie 2004) și o

infracțiune continuată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (cele două acte din luna august 2004), aflate în concurs real, art. 33 lit.

a) C. pen.

Prin aceiași sentință a fost

condamnat inculpatul

D.D.N.

la

pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și e) C. pen. (fapta din iulie 2004).

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. (fapta din iulie

2004).

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 543/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat la

pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și e) C. pen. (fapta din luna august 2004 – două acte).

În baza art. 33 și 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., în

condițiile art. 67 și 71 C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei

perioada arestării, atât arestarea în vederea extrădării cât și arestarea

preventivă, începând cu 31 august 2004, la zi.

În baza art. 118 C. pen. și art. 17, 18 din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat tablete MDMA, aflate în custodia

I.G.P.R. și s-a dispus distrugerea acestora.

S-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la 500 RON

cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că, prin rechizitoriu

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpatul D.D.N., a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

comise în concurs.

În fapt, s-a reținut că, inculpatul

se afla din anul 2003 în Olanda, în orașul Amsterdam, unde locuiește într-un

apartament cu alte persoane care, la rândul lor, se ocupă cu traficul de

droguri.

Inculpatul, în anul 2003, a fost vizitat de prietena lui, martora Z.G., și la înapoierea acesteia în România, a pus în

bagajul ei, într-un tub conținând perle autobronzante, 30 de comprimate MDMA,

cu scopul ca aceasta să le vândă în România.

Martora, ajunsă în Râmnicu Vâlcea,

le-a oferit spre vânzare, însă a fost prinsă, în flagrant și arestată, fiind trimisă

în judecată într-un dosar separat.

Cu această ocazie, stabilindu-se

activitatea infracțională a inculpatului, s-a permis, în cursul urmăririi

penale, martorei să păstreze legătura cu acesta, atât telefonic, cât și pe

rețeaua internet, astfel că, prin corespondența electronică din zilele de 17,

18, 19 august 2004, cei doi au tratat livrarea din Olanda în România a unei noi

cantități de 1.000 comprimate MDMA, ce urma să fie vândută cu 4 Euro bucata,

într-un colet conținând adidași și ceasuri de mână pentru martoră și sora ei,

urmând ca sumele rezultate să fie predate tatălui inculpatului.

În dimineața zilei de 24 august

2004, inculpatul a anunțat telefonic pe martoră, că a predat coletul șoferului

de pe un autocar al firmei E.L., ce urma să sosească la Sibiu, în data de 25 august 2004.

La data de 25 august 2004, coletul a

fost ridicat de autoritățile române, de la autocar, fiind identificat după numărul

de cod, pe care inculpatul îl comunicase telefonic martorei.

În acest colet au fost descoperite

1.000 comprimate MDMA, din care 30 au fost consumate cu ocazia analizelor de

laborator.

La interval de câteva zile, după ce

martora a predat tatălui inculpatului suma de 900 Euro, pentru cele 1.000

comprimate, încredințându-l că mai poate vinde și alte cantități, inculpatul a

pregătit un alt colet, tot cu 1.000 de comprimate, pe care, în data de 31

august 2004, le-a depus, de asemenea, într-un colet, la autocarul firmei E.L.

În acest moment, s-a realizat

prinderea sa în flagrant de către autoritățile olandeze, fiind și arestat.

La data de 1 septembrie 2004,

Tribunalul Vâlcea a dispus arestarea în lipsă a inculpatului, în vederea

extrădării.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul D.D.N.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vâlcea a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie, în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit

individualizată, având în vedere gravitatea faptei și săvârșirea acesteia cu

intenția obținerii unor câștiguri bănești însemnate, prin valorificarea

drogurilor, dar și consecințele grave pe plan uman.

Un alt motiv invocat vizează greșita

încadrare juridică dată faptei din luna iulie 2004, respectiv aceea de a

ascunde în bagajele numitei Z.G.E., fără știrea acesteia, a 30 de comprimate

MDMA, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 31 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul a criticat sentința

instanței de fond pentru nelegalitate, în sensul că, în mod greșit nu s-a dat

eficiență dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, deși el la 20 iulie 2005 a formulat un denunț și a dat relații și date cu privire la identificarea persoanei care

furnizează drogurile. Un alt motiv de recurs, vizează greșita condamnare a

inculpatului pentru fapte din iulie 2004, care nu a fost recunoscută de acesta.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 47/ A din 16 martie 2006, a admis apelurile parchetului și

inculpatului, a desființat în parte sentința apelată și a descontopit pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare, în pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridică a faptelor din art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000; art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.D.N. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen.

În baza art. 33 și 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 57 și

71 C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei

perioada arestării preventive din 12 ianuarie 2006 la 16 martie 2006.

În baza art. 300

2

,

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și

temeinicia arestării preventive a inculpatului.

Cheltuielile judiciare din apel s-a

dispus să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești care a criticat hotărârea

din apel cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite de către

inculpat, întrucât mai trebuie să se rețină încă o infracțiune aflată în

concurs cu infracțiunile pentru care a fost condamnat, respectiv cea prevăzută

de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Acest motiv al recursului

parchetului nu a mai fost susținut de reprezentantul parchetului în ședința de

judecată.

Alt motiv al recursului parchetului

a fost în sensul că, instanța de apel nu a prevăzut expres în hotărâre, dacă se

mențin sau nu celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A mai fost criticată hotărârea din

apel pentru greșita individualizare a pedepsei rezultante de numai 5 ani

închisoare, care este considerată prea blândă în raport de limitele de pedeapsă

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și respectiv, art. 3 alin.

(1) și (2) din aceeași lege.

Examinând cauza în raport de

motivele de recurs invocate cât și din oficiu Curtea reține următoarele:

Inculpatul D.D.N. a trimis din

Olanda, în România, în lunile iulie și august 2004, martorei Z.G., droguri de

mare risc, spre a fi vândute în scopul obținerii de importante foloase

materiale.

În a doua jumătate a lunii iulie

2004, inculpatul a pus în bagajul martorei 30 comprimate MDMA, când aceasta a

plecat din Olanda, iar când martora a ajuns în România, i-a cerut și chiar a

constrâns-o să vândă aceste droguri.

Această faptă constituie atât

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cât și

infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

infracțiuni săvârșite în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.

În a doua jumătate a lunii august

2004, inculpatul a cumpărat din Olanda alte 1000 comprimate MDMA, pe care le-a

trimis prin poștă, aceleiași martore, pentru a le vinde, iar la data de 31

august 2004, inculpatul a fost prins în flagrant de autoritățile olandeze, când

a predat un pachet cu alte 1.000 comprimate MDMA, la autocarul cu care urma să

le trimită în România.

Aceste fapte constituie, de asemenea

infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art.

3 alin. (1) și (3) din aceeași lege, aflate în concurs real, conform art. 33 lit.

a) C. pen.

Deci inculpatul a comis două

infracțiuni continuate în formă perfectă, prima fiind cea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a doua prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000.

Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen.,

infracțiunea este continuată odată ce inculpatul, astfel cum s-a reținut din materialul

probator administrat, a săvârșit, la datele indicate mai sus, situate în timp

apropiat între ele, pe baza aceleiași rezoluții și în realizarea dorinței de a

comercializa și, astfel, obține venituri, activități infracționale ce prezintă,

în fiecare parte, elemente constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de

droguri de mare risc și, respectiv, introducerea în țară de droguri de mare

risc.

În mod artificial instanțele au

fragmentat actele infracționale, condamnându-l pe inculpat în baza mai multor

texte de lege.

În mod corect instanța de fond a

aplicat dispozițiile prevăzute de art. 74 și 76 C. pen., având în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv vârsta, lipsa antecedentelor

penale, faptul că a avut anumite probleme de ordin psihic anterior, atitudinea

sa sinceră pe parcursul procesului, precum și faptul că inițial, din proprie

inițiativă, faptele sale au avut ca obiect doar cantitatea de 30 de comprimate,

iar în ce privește celelalte două acte cu cantități mari de stupefiante, o

contribuție importantă a avut-o și insistența martorei Z.

Ca urmare, Curtea va admite recursul

parchetului, va casa hotărârile pronunțate, va înlătura aplicarea dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen. și rejudecând cauza îl va condamna pe inculpat, în baza art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art.

74 și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., și în baza art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și 76 C. pen., la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și

e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Se va face aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În ce privește motivul de recurs,

referitor la faptul că instanța de apel, în dispozitiv nu a prevăzut expres,

dacă se mențin sau nu celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, din

examinarea actelor dosarului, rezultă că, aceasta a desființat în parte

sentința instanței de fond și a schimbat numai încadrarea juridică a faptei.

Deci, instanța de apel neprecizând

că desființează în totalitate sentința instanței de fond, a menținut celelalte dispoziții

ale acesteia.

Ca urmare, acest motiv de recurs

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 47/ A

din 16 martie 2006 a Curții de Apel Pitești, privind pe inculpatul D.D.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 612

din 12 ianuarie 2006 a Tribunalului Vâlcea.

Înlătură aplicarea art. 334 C. proc. pen. și rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul D.D. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe același inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., se aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, de 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)și e) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 august 2004 la 23 iunie

2006.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 iunie 2006.