ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10401/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10401/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 731/2002,

Tribunalul Cluj a respins acțiunea civilă introdusă de reclamanții F.R. și S.N.

împotriva pârâților Consiliul local Cluj-Napoca, Primarul municipiului

Cluj-Napoca și SC A.T. P. SA Cluj-Napoca având ca obiect: constatarea

caracterului abuziv al preluării imobilului înscris în C.F. Cluj Napoca având

nr. top 5141 de către Statul Român; constatarea nulității contractelor de

închiriere și vânzare-cumpărare încheiate de Statul Român și terți cu privire

la acest imobil; restabilirea situației anterioare de C.F. prin înscrierea

dreptului de proprietate al reclamanților, urmând ca Primarul municipiului să

emită dispoziție de restituire în natură și să predea efectiv imobilul către

aceiași reclamanți.

Sentința a fost menținută prin

decizia civilă nr. 59/2003 a Curții de Apel Cluj, ca urmare a respingerii

apelului reclamanților.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea de apel a reținut în esență că sentința tribunalului este legală și

temeinică determinat de faptul că, antecesorul reclamantelor, numitul H.L. ce

deținea acțiuni la F.L. SA Cluj al cărui sediu era compus din imobilul în

litigiu, a decedat în anul 1945. Ulterior decesului, respectiv în anul 1948,

imobilul a fost efectiv cumpărat de F.L., iar în anul 1950, în baza Decretului

nr. 92/1950 a trecut în proprietatea Statului Român.

Dat fiind faptul că, în anul 1950 și

chiar în anul 1948, nu s-a dovedit faptul că, antecesorii reclamanților și

succesorii lui H.L. erau acționari ai fabricii, rezultă că nu s-a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor în natură.

Chiar și în situația în care

reclamanții ar fi avut calitate procesuală activă derivată din calitatea de

persoane îndreptățite la restituire, instanțele au considerat că, nu ar fi

putut beneficia de admiterea capetelor de cerere vizând nelegalitatea

preluării, anularea intabulării și înscrierea dreptului de proprietate

deoarece, acestea se întemeiază pe dreptul comun deci, se tinde la eludarea

legii speciale nr. 10/2001.

Fiind emisă dispoziția Primarului

nr. 5007 și 5008/2002 reclamanții au doar posibilitatea contestării acestor

acte în baza Legii nr. 10/2001 și numai în cadrul acestei proceduri se poate

analiza temeinicia cererii lor de acordare a măsurilor reparatorii.

Nici capătul de cerere vizând

anularea contractelor încheiate de Statul Român, nu putea fi admis deoarece nu

au fost indicate nici contractele contestate și nici terții dobânditori a căror

chemare în judecată ar fi fost imperios necesară pentru respectarea principiului

contradictorialității și pentru ca hotărârea să le fie opozabilă.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții F.R. și S.N.S.M. căreia i-au

adus următoarele critici.

În

mod greșit s-a considerat că reclamantele nu au calitate procesuală activă

căci, atâta timp cât au făcut dovada faptului că sunt succesoarele fostului

asociat al F.L. Cluj, au demonstrat pe deplin că au o astfel de calitate.

Pe

de altă parte, imobilul avea destinația de locuință și astfel a fost folosit,

cu excepția unei singure camere de la parter afectată fabricării lacătelor.

Această destinație locativă a făcut ca imobilul să fie scos din circuitul

comercial și să fie inclus în cel civil, permițând restituirea lui în natură.

În

opinia recurentelor, instanțele de fond și apel trebuiau să le restituie în

natură imobilul deoarece, făcând dovada că sunt succesorii fostului acționar,

beneficiază de dispozițiile art. 3 lit. b) din H.G. nr. 498/2003 care, folosind

sintagma de „asociați ai persoanelor juridice” a înțeles prin aceasta,

acționarii respectivelor entități, căci altfel, s-ar ajunge la o interpretare

restrictivă care este contrară scopului legii.

O

altă critică se referă la greșita reținere a întemeierii acțiunii pe dreptul

comun când în realitate, ea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Pe

de altă parte, calea recomandată de către instanța de apel, aceea a plângerii

împotriva dispozițiilor date de Primar, se contrazice cu însăși soluția

obținută în aceste plângeri, obiect al unor dosare separate, soluție prin care

s-a dispus respingerea plângerii tocmai pentru existența autorității de lucru

judecat, respectiv, a existenței prezentului dosar.

Examinând

recursul reclamanților prin prisma criticilor formulate, se constată că, acesta

este fondat.

Astfel,

la stabilirea lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanțele au

pornit de la împrejurarea că, în anul preluării imobilului de către stat, 1950,

nu au făcut dovada faptului că antecesorii lor mai dețineau acțiuni.

În

condițiile în care, ulterior anului 1948 adică al anului cumpărării imobilului

de către F.L. potrivit evidenței de C.F., s-a pronunțat decizia civilă nr.

3233/49 (f. 5 fond) care constată calitatea de succesori și dreptul asupra unui

număr distinct de acțiuni ce formau capitalul social al fabricii al

antecesorilor reclamanților, calitatea procesuală a acestora din urmă, este

dovedită.

Prin

urmare, reclamanții au făcut dovada faptului că, în decizia 1949, data

pronunțării deciziei 3233, antecesorii lor dețineau un total de 320 acțiuni la

fabrică. Dacă aceste acțiuni au mai rămas ori nu în patrimoniul lor la data

intrării în vigoare a Decretului nr. 92/1950, adică al actului de preluare la

stat, trebuia dovedit eventual de către pârâți atâta timp cât reclamanții, s-au

conformat prevederilor art. 1169 C. civ.

Pe

de altă parte, problema admisibilității acordării de măsuri reparatorii pentru

titularii unor acțiuni la societățile comerciale, a fost tranșată prin

dispozițiile art. 3 lit. b) și art. 32 din Legea nr. 10/2001 precum și pct. 3.2

din H.G. nr. 498/2003 care asimilează cu „asociații” îndreptățiți la aceste

măsuri și pe cei care dețin „active” precum și acțiuni cărora le conferă

caracterul de bunuri mobile corporale susceptibile de restituire în natură ori

echivalent.

În

speță, acțiunea a fost respinsă și pentru faptul de a se fi întemeiat pe

dispozițiile dreptului comun și nu pe cele ale Legii speciale nr. 10/2001 sub

imperiul căreia a fost pornită.

Avându-se

în vedere faptul că, la filele 62 și 63 fond se găsesc notificările expediate

de R. și N., că la f. 91 și 94 se găsesc dispozițiile de respingere a

notificărilor, date de către Primar, rezultă că există elementele de

interpretare a acțiunii ca putând fi întemeiată și pe dispozițiile Legii nr.

10/2001, așa după cum susțin recurenții.

Dat

fiind faptul că în recurs, aceiași recurenți, vorbesc de atacarea dispoziției

Primarului pe calea unei acțiuni separate, rezultă că se impune verificarea

acestor aspecte prin consultarea respectivelor dosare în raport de care, să se

ia măsurile procedurale legale.

În

concluzie, recurenții au calitate procesuală activă după cum au și dreptul la

măsuri reparatorii pentru acel număr de acțiuni deținute de către antecesorii

lor.

Posibilitatea

acordării acestor măsuri, este însă condiționată de clarificarea naturii

juridice a acțiunii deduse judecății, fapt ce presupune atât precizări din

partea reclamanților cât și verificări ale eventualelor acțiuni paralele

promovate de aceștia.

Odată

clarificată această problemă, dacă mai este necesar, eventual, se va suplimenta

probațiunea de către partea interesată, respectiv pârâți, pentru dovada

faptului contrar celui făcut de reclamanți, adică inexistența acțiunilor în

patrimoniul acționarilor, la data naționalizării.

Va

fi analizată și problema naturii măsurilor reparatorii față de faptul demolării

construcțiilor, al precizării de la (f. 12 fond) precum și al dispozițiilor

art. 27 din Legea nr. 10/2001, în situația în care se va concluziona asupra

nevoii acordării acestora.

Totodată,

va fi examinat aspectul legat de posibilitatea formulării acțiunii doar de doi

dintre cei 4 succesori ai defunctului H.L., care nu sunt în indiviziune și au

un număr de acțiuni distinct determinat prin hotărâre judecătorească.

Cum

toate aceste aspecte presupune nu doar reanalizarea probațiunii administrate ci

și suplimentarea probațiunii de către părțile interesate cât și clarificarea

naturii juridice a acțiunii, urmează ca, pentru motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

și art. 313 C. proc. civ. să fie admis recursul, să fie casate cele două

hotărâri și să fie trimisă cauza la instanța de fond pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții

F.R. și S.N.S.M. împotriva deciziei nr. 59 din 4 aprilie 2003 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă.

Casează

decizia recurată precum și sentința civilă nr. 731 din 21 noiembrie 2002 a

Tribunalului Cluj, secția civilă, și trimite cauza pentru rejudecare la același

tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2005.