ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 425/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 martie 2004, reclamanta SC P.S. SA Moinești a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Industriilor (în prezent Ministerul Economiei și

Comerțului) și SC C.E. SA Câmpina, anularea parțială a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 0753 din

12 ianuarie 2004, pentru suprafața de 26.199,34 mp.

În motivare, reclamanta a arătat că,

în mod eronat, în actul contestat, a fost inclus în terenul în suprafață totală

de 26.199,34 mp, și terenul de 5.312,88 mp, care se află în administrarea sa,

de peste 20 de ani. Că, pe acest teren, reclamanta a pus în funcție o stație de

mixturi asfaltice în anul 1989, însă în 1993, pârâta SC C.E. SA Câmpina a

întocmit planul de situație, fără consultarea Consiliului Local, cu toate că,

aparținând domeniului public, acest teren era inalienabil și insesizabil.

Pârâta SC C.E. SA Câmpina a formulat

în cauză, cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei-pârâte SC

P.S. SA Moinești, să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie,

terenul în suprafață de 5.312,88 mp, situat în municipiul Moinești, cartierul

Găzărie, întrucât este proprietatea acesteia, în baza certificatului de

atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0753, transcris sub nr. 4668

din 20 decembrie 1995.

Prin sentința civilă nr. 64 din 19

aprilie 2004, Tribunalul Bacău, inițial învestit, a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat judecarea cauzei, în ceea ce privește

doar acțiunea formulată de SC P.S. SA Moinești, în favoarea Curții de Apel

Bacău.

Judecând în fond pricina în primă

instanță, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 24 din 15 martie 2005, a respins

excepția lipsei calității procesuale active, a admis acțiunea și cererea de

intervenție accesorie formulată în cauză de Consiliul Local Moinești, a

constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de proprietate seria

M.03 nr. 0753/1994, privind suprafața de 5.312,88 mp, teren identificat prin

punctele topo-cadastrale 1-2-P-7-8-9-10 și a obligat pârâții să plătească

reclamantei, suma de 7.106.000 ROL, cheltuieli de judecată. Totodată, a disjuns

cererea reconvențională, fixându-i termen de judecată la data de 18 aprilie

2005.

Instanța a reținut că soluția se

impune, în raport cu înscrisurile depuse și cu concluziile expertizei

topo-cadastrale administrate în cauză, din care rezultă că terenul în litigiu

nu se afla, la data înființării societății pârâte, în patrimoniul acesteia,

nu-i era necesar desfășurării obiectului de activitate și nici nu era declarat,

spre a fi impozitat, precum și cu dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr.

15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991.

Împotriva sentinței au declarat recurs,

în termen legal, atât pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului, cât și pârâta

SC C.E. SA Câmpina.

În recursul său, pârâtul Ministerul

Economiei și Comerțului a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5,

9 și 10 C. proc. civ., casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, ca

inadmisibilă sau ca tardivă, întrucât intimata-reclamantă nu a respectat

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată), privind

formularea plângerii administrative prealabile și termenul de introducere a

acțiunii.

Recurentul a mai criticat soluția

primei instanțe, și în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de

judecată, arătând că intimata-reclamantă a achitat o taxă judiciară de timbru

mai mare, decât cea legal datorată, ceea ce nu poate fi imputat

recurenților-pârâți.

Că, nu poate fi reținută nici

obligația la plata onorariului expertului, întrucât nerespectarea de către

acesta, a obligațiilor legale privind convocarea la efectuarea raportului de

expertiză și necomunicarea raportului respectiv, atrag nulitatea prevăzută de

dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă SC C.E. SA Câmpina

a criticat soluția recurată, exclusiv cu privire la fondul cauzei, susținând,

în esență, că documentația topografică ce a stat la baza eliberării

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, s-a întocmit în

conformitate cu prevederile legale, cu aprobarea autorităților administrației

publice județene abilitate de lege în acest scop și că a fost achitat și

impozitul pe teren.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite recursurile, în sensul și

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Hotărârea primei instanțe, de

respingere a excepției privind procedura prealabilă, pronunțată prin încheierea

de la 7 septembrie 2004, se întemeiază pe aprecierea eronată a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) și ale art. 8 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată).

Potrivit acestor texte de lege,

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege,

are obligația ca, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, să

exercite recursul administrativ la autoritatea publică emitentă a actului contestat

și să dovedească epuizarea acestei proceduri.

Din toată economia dosarului nu

reiese că intimata-reclamantă s-a adresat autorității publice emitente pentru

anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, considerat a fi

nelegal întocmit și nici nu a formulat apărări în acest sens, pentru a combate

excepția întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

În atare situație, se constată că

intimata-reclamantă, ca, de altfel, și intimatul-intervenient, nu au îndeplinit

procedura prealabilă a recursului administrativ, care are caracterul unei norme

generale de procedură în litigiile de contencios administrativ.

Neîndeplinirea acestei cerințe,

asemenea nerespectării oricărei norme de procedură, afectează însuși exercițiul

dreptului la acțiune, condiționând admisibilitatea acțiunii în justiție

întemeiată pe prevederile Legii nr. 29/1990.

Constatând că este întemeiat acest

motiv de recurs, Curtea va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și, pe

fond, va respinge acțiunea, ca inadmisibilă, va menține dispoziția privind

disjungerea cererii reconvenționale, fără a se mai impune examinarea celorlalte

critici formulate de recurenții-pârâți, cu privire la fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și SC C.E. SA Câmpina împotriva

sentinței civile nr. 24 din 15 martie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează în parte sentința atacată și

respinge, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de SC P.S. SA Moinești.

Menține dispoziția privind

disjungerea cererii reconvenționale formulate de SC C.E. SA Câmpina.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2006.