ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 425/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 martie 2004, reclamanta SC P.S. SA Moinești a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Industriilor (în prezent Ministerul Economiei și Comerțului) și SC C.E. SA Câmpina, anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 0753 din 12 ianuarie 2004, pentru suprafața de 26.199,34 mp. În motivare, reclamanta a arătat că, în mod eronat, în actul contestat, a fost inclus în terenul în suprafață totală de 26.199,34 mp, și terenul de 5.312,88 mp, care se află în administrarea sa, de peste 20 de ani. Că, pe acest teren, reclamanta a pus în funcție o stație de mixturi asfaltice în anul 1989, însă în 1993, pârâta SC C.E.

SA Câmpina a întocmit planul de situație, fără consultarea Consiliului Local, cu toate că, aparținând domeniului public, acest teren era inalienabil și insesizabil. Pârâta SC C.E. SA Câmpina a formulat în cauză, cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei-pârâte SC P.S. SA Moinești, să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 5.312,88 mp, situat în municipiul Moinești, cartierul Găzărie, întrucât este proprietatea acesteia, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0753, transcris sub nr. 4668 din 20 decembrie 1995. Prin sentința civilă nr. 64 din 19 aprilie 2004, Tribunalul Bacău, inițial învestit, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat judecarea cauzei, în ceea ce privește doar acțiunea formulată de SC P.S.

SA Moinești, în favoarea Curții de Apel Bacău. Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 24 din 15 martie 2005, a respins excepția lipsei calității procesuale active, a admis acțiunea și cererea de intervenție accesorie formulată în cauză de Consiliul Local Moinești, a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de proprietate seria M.03 nr. 0753/1994, privind suprafața de 5.312,88 mp, teren identificat prin punctele topo-cadastrale 1-2-P-7-8-9-10 și a obligat pârâții să plătească reclamantei, suma de 7.106.000 ROL, cheltuieli de judecată.

Totodată, a disjuns cererea reconvențională, fixându-i termen de judecată la data de 18 aprilie 2005. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu înscrisurile depuse și cu concluziile expertizei topo-cadastrale administrate în cauză, din care rezultă că terenul în litigiu nu se afla, la data înființării societății pârâte, în patrimoniul acesteia, nu-i era necesar desfășurării obiectului de activitate și nici nu era declarat, spre a fi impozitat, precum și cu dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991. Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, atât pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului, cât și pârâta SC C.E. SA Câmpina. În recursul său, pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc.

civ., casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, ca inadmisibilă sau ca tardivă, întrucât intimata-reclamantă nu a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată), privind formularea plângerii administrative prealabile și termenul de introducere a acțiunii. Recurentul a mai criticat soluția primei instanțe, și în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, arătând că intimata-reclamantă a achitat o taxă judiciară de timbru mai mare, decât cea legal datorată, ceea ce nu poate fi imputat recurenților-pârâți. Că, nu poate fi reținută nici obligația la plata onorariului expertului, întrucât nerespectarea de către acesta, a obligațiilor legale privind convocarea la efectuarea raportului de expertiză și necomunicarea raportului respectiv, atrag nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Recurenta-pârâtă SC C.E. SA Câmpina a criticat soluția recurată, exclusiv cu privire la fondul cauzei, susținând, în esență, că documentația topografică ce a stat la baza eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, s-a întocmit în conformitate cu prevederile legale, cu aprobarea autorităților administrației publice județene abilitate de lege în acest scop și că a fost achitat și impozitul pe teren. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursurile, în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Hotărârea primei instanțe, de respingere a excepției privind procedura prealabilă, pronunțată prin încheierea de la 7 septembrie 2004, se întemeiază pe aprecierea eronată a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și ale art. 8 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată).

Potrivit acestor texte de lege, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, are obligația ca, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, să exercite recursul administrativ la autoritatea publică emitentă a actului contestat și să dovedească epuizarea acestei proceduri. Din toată economia dosarului nu reiese că intimata-reclamantă s-a adresat autorității publice emitente pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, considerat a fi nelegal întocmit și nici nu a formulat apărări în acest sens, pentru a combate excepția întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990. În atare situație, se constată că intimata-reclamantă, ca, de altfel, și intimatul-intervenient, nu au îndeplinit procedura prealabilă a recursului administrativ, care are caracterul unei norme generale de procedură în litigiile de contencios administrativ.

Neîndeplinirea acestei cerințe, asemenea nerespectării oricărei norme de procedură, afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune, condiționând admisibilitatea acțiunii în justiție întemeiată pe prevederile Legii nr. 29/1990. Constatând că este întemeiat acest motiv de recurs, Curtea va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și, pe fond, va respinge acțiunea, ca inadmisibilă, va menține dispoziția privind disjungerea cererii reconvenționale, fără a se mai impune examinarea celorlalte critici formulate de recurenții-pârâți, cu privire la fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și SC C.E. SA Câmpina împotriva sentinței civile nr. 24 din 15 martie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează în parte sentința atacată și respinge, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de SC P.S. SA Moinești. Menține dispoziția privind disjungerea cererii reconvenționale formulate de SC C.E. SA Câmpina. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.