ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9039/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă introdusă la 30 iunie 2004, reclamanții N.M., C.G., C.C., C.D., C.V. și C.P. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E.R. pentru a fi obligată să-i despăgubească în echivalentul unor terenuri arabile și pădure în suprafață de 9,70 ha situate în comuna Câlnic, satul Honoreasca, județul Gorj. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția civilă, fixându-i-se termen de judecată la 6 septembrie 2004, ședință publică în care reclamanții au modificat oral obiectul acțiunii în obligarea pârâtei de a le soluționa notificarea pe care i-au trimis-o la data de 7 februarie 2002 și la care nu a răspuns.

Tribunalul Gorj, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 230 din 6 septembrie 2004, prin care a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să emită dispoziție prin care să răspundă reclamanților la notificare. Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 4330 din 17 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Prin primul motiv de apel pârâta a invocat încălcarea de către tribuna a prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. constând în faptul că a judecat pricina fără a comunica pârâtului cererea modificată a reclamanților în vederea facerii întâmpinării. Instanța de apel a hotărât că motivul de apel nu este întemeiat întrucât pârâta nu a invocat și nu a dovedit existența unei vătămări cauzată de actul de procedură nelegal, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Al doilea motiv de apel vizează însăși soluția dată fondului, pârâta susținând că notificarea pe care i-au trimis-o reclamanții a rămas fără obiect ca urmare a faptului că au fost înscriși în anexa nr. 39 conform Hotărârii nr. 3153/2002 emisă de Comisia județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991. Și acest motiv a fost calificat ca nefondat de către instanța de apel, care a statuat că, indiferent de temeinicia cererii obiect al notificării, pârâta avea obligația de a o soluționa potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC C.E.R. S.A. solicitând casarea acesteia și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată introdusă de reclamanți.

Prin primul motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. , deoarece avea obligația de a dispune amânarea pricinii și comunicarea încheierii de ședință, prin care reclamanții au modificat obiectul litigiului, în vederea facerii întâmpinării. Prin al doilea motiv de recurs, pârâta a susținut că notificarea adresată de reclamanți a rămas fără obiect în momentul în care aceștia au fost înscriși în anexa nr. 39 a Hotărârii nr. 3153/2002 cu suprafața de teren care face obiectul notificării. Examinând recursul astfel motivat, Înalta Curte constată cele ce succed.

Primul motiv de recurs nu poate fi cercetat deoarece constituie o simplă reiterare a motivului de apel formulat împotriva hotărârii de primă instanță, fără a ataca modul în care instanța de apel a soluționat acel motiv de apel. Nu poate fi primită nici susținerea din recurs referitoare la inexistența obligației pârâtei de a soluționa notificarea adresată de reclamanți pentru considerentul potrivit căruia aceasta ar fi fost lipsită de obiect întrucât nu erau îndreptățite la beneficiul Legii nr. 10/2001 ca urmare a înscrierii lor în una din anexele hotărârii comisiei județene pentru aplicarea Legii fondului funciar.

Indiferent de temeinicia sau lipsa de temeinicie a cererii obiect al notificării, pârâta are obligația de a soluționa acea cerere, fie prin admiterea ei, fie prin respingerea ei, pe calea unei decizii motivate, asemenea obligație fiind instituită imperativ în sarcina entităților notificate prin art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 25 alin. (1) din aceeași lege republicată după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. Urmare celor astfel constatate, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de SC C.E.R. SA împotriva deciziei nr. 4330 din 17 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.