ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9039/2006

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

civilă introdusă la 30 iunie 2004, reclamanții N.M., C.G., C.C.,

C.D., C.V. și C.P. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E.R. pentru a

fi obligată să-i despăgubească în echivalentul unor terenuri

arabile și pădure în suprafață de 9,70 ha situate în comuna

Câlnic, satul Honoreasca, județul Gorj.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția civilă,

fixându-i-se termen de judecată la 6 septembrie 2004,

ședință publică în care reclamanții au modificat oral

obiectul acțiunii în obligarea pârâtei de a le soluționa notificarea

pe care i-au trimis-o la data de 7 februarie 2002 și la care nu a

răspuns.

Tribunalul Gorj, secția

civilă, a pronunțat sentința nr. 230 din 6 septembrie 2004, prin

care a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să emită

dispoziție prin care să răspundă reclamanților la

notificare.

Apelul declarat de

pârâtă a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 4330 din 17 decembrie

2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Prin primul motiv de apel

pârâta a invocat încălcarea de către tribuna a prevederilor art. 132

alin. (1) C. proc. civ. constând în faptul că a judecat pricina

fără a comunica pârâtului cererea modificată a

reclamanților în vederea facerii întâmpinării.

Instanța de apel a

hotărât că motivul de apel nu este întemeiat întrucât pârâta nu a

invocat și nu a dovedit existența unei vătămări

cauzată de actul de procedură nelegal, care să nu poată fi

înlăturată decât prin anularea actului.

Al doilea motiv de apel

vizează însăși soluția dată fondului, pârâta

susținând că notificarea pe care i-au trimis-o reclamanții a

rămas fără obiect ca urmare a faptului că au fost

înscriși în anexa nr. 39 conform Hotărârii nr. 3153/2002 emisă

de Comisia județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

Și acest motiv a fost

calificat ca nefondat de către instanța de apel, care a statuat

că, indiferent de temeinicia cererii obiect al notificării, pârâta

avea obligația de a o soluționa potrivit prevederilor art. 23 din Legea

nr. 10/2001.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs pârâta SC C.E.R. S.A. solicitând

casarea acesteia și, pe fond, respingerea cererii de chemare în

judecată introdusă de reclamanți.

Prin primul motiv de recurs

s-a susținut că instanța de fond a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ. ca urmare a nerespectării dispozițiilor

art. 132 alin. (1) C. proc. civ. , deoarece avea obligația de a dispune

amânarea pricinii și comunicarea încheierii de ședință,

prin care reclamanții au modificat obiectul litigiului, în vederea facerii

întâmpinării.

Prin al doilea motiv de

recurs, pârâta a susținut că notificarea adresată de

reclamanți a rămas fără obiect în momentul în care

aceștia au fost înscriși în anexa nr. 39 a Hotărârii nr.

3153/2002 cu suprafața de teren care face obiectul notificării.

Examinând recursul astfel

motivat, Înalta Curte constată cele ce succed.

Primul motiv de recurs nu

poate fi cercetat deoarece constituie o simplă reiterare a motivului de

apel formulat împotriva hotărârii de primă instanță,

fără a ataca modul în care instanța de apel a soluționat

acel motiv de apel.

Nu poate fi primită

nici susținerea din recurs referitoare la inexistența obligației

pârâtei de a soluționa notificarea adresată de reclamanți pentru

considerentul potrivit căruia aceasta ar fi fost lipsită de obiect

întrucât nu erau îndreptățite la beneficiul Legii nr. 10/2001 ca

urmare a înscrierii lor în una din anexele hotărârii comisiei

județene pentru aplicarea Legii fondului funciar.

Indiferent de temeinicia sau

lipsa de temeinicie a cererii obiect al notificării, pârâta are

obligația de a soluționa acea cerere, fie prin admiterea ei, fie prin

respingerea ei, pe calea unei decizii motivate, asemenea obligație fiind

instituită imperativ în sarcina entităților notificate prin art.

23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 25 alin. (1) din aceeași

lege republicată după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Urmare celor astfel

constatate, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

SC C.E.R. SA împotriva deciziei nr. 4330 din 17 decembrie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.