ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3639/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea atacată cu recurs, sentința nr. 151 din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 2701/39/2001, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al județului Botoșani și Inspectoratul General al Poliției București, ca tardiv introdusă. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut, în esență, că, în speță, actul administrativ unilateral contestat de reclamant, ordinul de trecere în rezervă nr. 0371 a fost emis de pârâtul Inspectoratul General al Poliției, la data de 28 februarie 1997, iar acțiunea în contencios a fost formulată la data de 24 octombrie 2005, deci cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul H.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990. Astfel, recurenta a precizat că nu a cunoscut de existența actului contestat, întrucât nu i-a fost comunicat, aflând doar „zvonuri” de la colegii de serviciu. Recursul este nefondat și va fi respins.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Recurentul a contestat un ordin de trecere în rezervă, emis de Inspectoratul General al Poliției în data de 28 februarie 1997, sub nr. 0371. Corect, prima instanță a făcut aplicarea art. 11 din Legea nr. 554/2004, care precizează în mod imperativ în ce termen se contestă actul individual administrativ, concluzionând că față de termenul de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, acțiunea introdusă la 24 octombrie 2005, este tardivă. Este adevărat că alin. (2) al acestui articol prevede că pentru motive temeinice, cererea de anulare a actului administrativ unilateral, poate fi introdusă și peste termenul de 6 ani, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.

Actul administrativ în litigiu a fost emis în 1997, iar acțiunea a fost introdusă de recurent la 24 octombrie 2005, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege. Corect, prima instanță a înlăturat susținerile recurentului, în sensul că ordinul Inspectoratului General al Poliției nu i-a fost comunicat, întrucât prin adresa nr. 12464/1997, Ministerul de Interne a răspuns memoriului făcut de acesta. Nici susținea recurentului din motivele de recurs nu poate fi primiră, cea referitoare la soluționarea pricinii conform Legii nr. 29/1990, atâta vreme cât acțiunea a fost introdusă la 24 octombrie 2005, deci sub imperiul Legii nr. 554/2004. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de H.C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva sentinței nr. 151 din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.