ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3639/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea atacată cu

recurs, sentința nr. 151 din 14 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, pronunțată

în dosarul nr. 2701/39/2001, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul

H.C., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al județului

Botoșani și Inspectoratul General al Poliției București, ca tardiv introdusă.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut, în esență, că, în speță, actul

administrativ unilateral contestat de reclamant, ordinul de trecere în rezervă

nr. 0371 a fost emis de pârâtul Inspectoratul General al Poliției, la data de

28 februarie 1997, iar acțiunea în contencios a fost formulată la data de 24

octombrie 2005, deci cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, reclamantul H.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât prima instanță a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și a prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Astfel, recurenta a precizat

că nu a cunoscut de existența actului contestat, întrucât nu i-a fost

comunicat, aflând doar „zvonuri” de la colegii de serviciu.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurentul a contestat un

ordin de trecere în rezervă, emis de Inspectoratul General al Poliției în data

de 28 februarie 1997, sub nr. 0371.

Corect, prima instanță a

făcut aplicarea art. 11 din Legea nr. 554/2004, care precizează în mod

imperativ în ce termen se contestă actul individual administrativ,

concluzionând că față de termenul de 6 luni de la data primirii răspunsului la

plângerea prealabilă, acțiunea introdusă la 24 octombrie 2005, este tardivă.

Este adevărat că alin. (2)

al acestui articol prevede că pentru motive temeinice, cererea de anulare a

actului administrativ unilateral, poate fi introdusă și peste termenul de 6

ani, dar nu mai târziu de 1 an

de la data emiterii actului.

Actul administrativ în

litigiu a fost emis în 1997, iar acțiunea a fost introdusă de recurent la 24

octombrie 2005, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Corect, prima instanță a

înlăturat susținerile recurentului, în sensul că ordinul Inspectoratului General

al Poliției nu i-a fost comunicat, întrucât prin adresa nr. 12464/1997,

Ministerul de Interne a răspuns memoriului făcut de acesta.

Nici susținea recurentului

din motivele de recurs nu poate fi primiră, cea referitoare la soluționarea

pricinii conform Legii nr. 29/1990, atâta vreme cât acțiunea a fost introdusă

la 24 octombrie 2005, deci sub imperiul Legii nr. 554/2004.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală

și temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul declarat de H.C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul H.C. împotriva sentinței nr. 151 din 14 iunie 2006 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2006.