ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1005/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1063 din 1

iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv

formulată, acțiunea reclamantului D.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.S.G.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, deși Ordinul nr. 16 din 9 februarie 2004, a fost comunicat reclamantului, la data de 28 ianuarie 2005, acțiunea în anulare a acestui act

a fost formulată la data de 2 martie 2005, cu depășirea termenului de 30 de

zile prevăzut de Legea nr. 188/1999 (art. 68 și 89).

În termen legal, împotriva sus

menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul D.L.R.

Invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurentul a subliniat că soluția

Curții de Apel București a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ., mai exact fără a se ține seama că o

împrejurare mai presus de voința sa (intervenție chirurgicală stomatologică)

l-a împiedicat să formuleze în termen acțiunea în justiție. De altfel, actul

administrativ a fost contestat la 4 februarie 2005, iar faptul că această

contestație nu a fost depusă la instanța de judecată, poate fi considerată doar

ca o plângere greșit îndreptată, dar formulată în termenul legal.

În opinia recurentului, neadmițând

această interpretare, instanța a îngrădit accesul liber la justiție, drept

garantat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Prin cererea de recurs s-au făcut

referiri și la aspectele de fond care vizează nelegalitatea ordinului de

destituire din funcția publică.

Examinând cauza, în raport cu

criticile aduse de recurent, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea sau modificarea sentinței atacate.

Probatoriul administrat evidențiază

un aspect ce nu poate fi tăgăduit de recurent, anume că ordinul, a cărui

anulare s-a cerut în fața Curții de Apel București, la data de 2 martie 2005, a fost comunicat acestuia, sub semnătură, la data de 28 ianuarie 2005.

Potrivit art. 89 din Legea nr. 188/1999,

funcționarul public, al cărui raport de serviciu a încetat pentru motive pe

care acesta le apreciază ca netemeinice sau nelegale, se poate adresa instanței

de contencios administrativ, în termen de 30 de zile calendaristice de la

comunicare.

Adeverința medicală care confirmă

faptul că recurentul a suferit o intervenție chirurgicală stomatologică în data

de 28 februarie 2005, nu poate fi considerată o dovadă în sensul prevăzut de art.

103 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta, nu numai în raport cu data eliberării și cu

diagnosticul menționat pe adeverința medicală, ci și în raport cu data de 28

ianuarie 2005, când a fost înmânat ordinul contestat, recurentului-reclamant.

Ca urmare, critica privind

neaplicarea art. 103 alin. (1) C. proc. civ., nu va fi primită.

În privința cererii de anulare a

Ordinului nr. 16/2004, adresată autorității pârâte, la data 4 februarie 2005,

aceasta este nerelevantă, în condițiile în care legiuitorul a stabilit în mod

clar că cel ce se consideră vătămat, se adresează direct instanței de

contencios administrativ.

Necunoașterea legii de către

recurent nu poate fi imputată intimatei-pârâte, cu atât mai mult, cu cât chiar

în ordinul în discuție se face expres mențiunea asupra modului în care se poate

contesta actul.

Având în vedere existența unei

proceduri de contestare stabilite de legiuitor, nu se poate vorbi de o

încălcare a dreptului consacrat prin art. 21 din Constituția României și nici

de nerespectarea dreptului la un proces echitabil, drept recunoscut prin art. 6

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

amendată prin Protocolul nr. 11.

Față de cele expuse, în temeiul art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.L.R.

împotriva sentinței civile nr. 1063 din 1 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.