ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1016/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1496/2005,

Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul Z.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, în

favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că raportul juridic dedus judecății este de natură

civilă, astfel încât s-a declinat competența de soluționare a pricinii, în

favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, recurentul Z.G., criticând-o ca nelegală,

întrucât greșit prima instanță a considerat că acest litigiu nu intră în sfera

dreptului administrativ și l-a declinat, pentru soluționare, judecătoriei.

S-a apreciat că, în speță, sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, vis-a-vis de natura raporturilor

juridice și de autoritatea administrativă, care a refuzat să-i rezolve

petentului, o cerere referitoare la un drept legitim.

Recursul este fondat și va fi admis.

Art. 1 al Legii nr. 554/2004 prevede că „orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de

contencios administrativ competente”.

Recurentul-reclamant a depus la

Ministerul Justiției, o cerere privitoare la rezolvarea unui drept legitim al

său, respectiv dreptul de a cumpăra locuința de serviciu, drept prevăzut de

dispozițiile art. 2 din Legea nr. 579/2004.

La această petiție, recurentul nu a

primit răspuns, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune, adresa primită

din partea intimatului-pârât, neputând ține loc de răspuns, în sensul Legii nr.

554/2004.

Prin urmare, instanța curții de apel

a apreciat greșit că în speță este vorba despre raporturi juridice aparținând

dreptului civil, când de fapt recurentul s-a plâns tocmai pentru lezarea de

către o autoritate administrativă, a unui drept legitim, prin refuzul

nejustificat de a i se răspunde la cererea sa.

În speță, suntem în prezența

contenciosului administrativ subiectiv, întemeiat pe un interes legitim, care a

fost vătămat ca urmare a nesoluționării în termen a unei cereri.

Față de aceste considerente, conform

dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și ale art. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursul declarat de Z.G. și va casa sentința

atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță - Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, pentru continuarea judecății

litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Z.G.

împotriva sentinței civile nr. 1496 din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.