ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2612/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 17/ CC din 9 august 2006 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit

competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC M.A.L.T. SRL în

contradictoriu cu Prefectura Municipiului București și Primăria Sectorului 1

București, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Instanța a reținut că

obiectul cererii se referă la obligația pârâtelor de a emite un act în temeiul

Legii nr. 18/1991, astfel încât competența de soluționare aparține

judecătoriei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen reclamanta.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență: că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii

nr. 554/2004; că dispozițiile art. 51 și următoarele din Legea nr. 18/1991,

republicată, se coroborează cu dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr.

554/2004; că, potrivit art. 21 din Constituția României, recurenta a înțeles să

nu parcurgă procedurile speciale în fața organelor administrative jurisdicționale;

că numai în măsura în care se urmează procedura jurisdicțională prevăzută de

Legea fondului funciar competența specială aparține judecătoriei, nu și în

situația în care s-a optat pentru procedura generală prevăzută de Legea

contenciosului administrativ; că Decizia nr. 53/2006 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, nu face inadmisibilă

declinarea de competență dispusă de Judecătoria Sectorului 1 București prin

sentința civilă nr. 4803/2006; că art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991

califică expres Comisia județeană ca fiind „autoritate publică cu activitate

administrativ jurisdicțională”, iar recurenta nu a optat pentru procedura

administrativ - jurisdicțională; că procedura administrativ - jurisdicțională

prevăzută de Legea nr. 18/1991 nu este obligatorie, conform art. 21 din

Constituția României.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Față de obiectul acțiunii,

dispozițiile art. 51 și următoarele din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt

obligatorii.

Art. 21 din Constituția

României prevede că „jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative”.

Regula menționată de textul

constituțional, în consonanță și cu dispozițiile art. 6 și art. 13 din

C.E.D.O., prevede dreptul de acces la o Instanță. De la această regulă sunt

permise ingerințe sub forma unor proceduri prealabile obligatorii, care nu

trebuie să blocheze însă accesul părții la Instanță.

Problema care trebuie

soluționată în cauză este aceea dacă procedura prealabilă menționată de art. 51

și următoarele din Legea nr. 18/1991, republicată, are sau nu caracter

jurisdicțional.

De principiu, există o

procedură jurisdicțională atunci când organul stabilit de lege și membrii săi

sunt independenți și imparțiali, inclusiv neidentificarea judecătorului

comisiei cu partea, și organul este învestit cu deplină jurisdicție, în acest

sens fiind și opinia Curții Constituționale (Deciziile nr. 409/2004 și nr.

563/2006).

Or, activitatea comisiei

județene nu reprezintă o jurisdicție în sensul mai sus analizat, această

situație rezultând chiar din cuprinsul art. 52 alin. (2) din Legea nr. 18/1991,

care prevede expres că, prin derogare de la C. proc. civ., comisia are calitate procesuală pasivă sau activă, ceea ce semnifică faptul că are calitate de

parte într-un proces pornit în fața Instanței de către persoana nemulțumită de

rezolvarea contestației.

Drept urmare, Curtea

apreciază că nu pot fi aplicabile în cauză dispozițiile art. 21 din Constituția

României, iar procedura prealabilă prevăzută de art. 51 și următoarele din

Legea nr. 18/1991, republicată, este obligatorie, Instanța de judecată

competentă fiind judecătoria, potrivit art. 53 alin. (2) din Legea fondului

funciar.

Pentru considerentele

expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de

casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC M.A.L.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 17/ CC din 9 august

2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2007.