ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8979/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea nr. 502 din 21 august 2001 înregistrată în baza Legii nr. 10/2001 și adresată SC A. SA Zalău, județul Sălaj, numiții C.V., R.A., T.A. și C.I. au solicitat restituirea în natură a unui teren intravilan, în suprafață de 0,25 ha, înscris în C.F. Hida, având nr. topo. 159 și 160, situat în comuna Hida și folosit, la data întocmirii notificării, de către firma H. La data de 24 ianuarie 2002 reclamanții C.V., R.A., T.A. și C.I. au chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Zalău, județul Sălaj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să le restituie în natură terenul intravilan, în suprafață de 0,25 ha, înscris în C.F.

a comunei Hida, județul Sălaj. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că terenul de 0,25 ha, care a aparținut autorului C.I., a fost preluat abuziv în anul 1985 de fostul I.A.S. Hida. Pe această suprafață de teren, parte componentă a grădinilor moștenite de reclamanți de la strămoșii lor, se mai găsește casa părintească, iar pârâta, care pe teren a improvizat niște „fânare” pentru depozitarea masei furajere, a lăsat în ultimii 10 ani bunul în nelucrare, distrugând și un număr de pomi fructiferi. Mai susțin reclamanții că după anul 1990 au încercat în repetate rânduri să fie repuși în drepturi asupra terenului, însă prin diferite adrese, atât pârâta, cât și Primăria Hida au ignorat aceste demersuri.

Reclamanții au notificat-o pe pârâtă conform Legii nr. 10/2001 pentru a le restitui terenul, pârâta recomandându-le să se adreseze justiției. La data de 1 martie 2002 reclamantul C.V. a depus o petiție intitulată „completare la cererea de chemare în judecată”, precum și înscrisuri (filele 28 – 32 dosar de fond) în care a arătat că suprafața de 0,25 ha revendicată, preluată în anul 1985 de fostul I.A.S. Hida și deținută în prezent de pârâtă se află menționată cu nr. topo. 115/1 din C.F. Hida, teren care figurează și în extrasul de C.F., atașat la acțiunea introductivă de instanță. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Sălaj-Zalău, secția civilă, prin sentința nr. 471 din 5 aprilie 2002, a respins ca neîntemeiată acțiunea, soluție menținută de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, care, prin decizia nr. 127 din 25 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat că autorul reclamanților C.I. a avut în proprietate imobilele înscrise în C.F. Hida, iar în perioada anilor 1959-1963 a figurat înscris în registrul agricol cu un teren de 0,34 ha curte și grădină. Prin efectul cooperativizării, proprietate lui C.I. s-a redus la 800 mp, conform Statului C.A.P., astfel că în anul 1985 preluarea bunului nu s-a făcut din proprietatea autorului reclamanților, ci din proprietatea cooperativei. Întrucât preluarea terenului de către stat nu s-a făcut de la reclamanți sau de la autorul lor, ci de la cooperativa de producție, reclamanții aveau deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, indiferent dacă parte din terenul cooperativizat a intrat în anul 1985 în posesia unei întreprinderi agricole de stat.

S-a conchis că terenul solicitat de reclamanți nu face parte din categoria celor preluate abuziv de stat în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, iar potrivit art.8 alin.1 din lege, nu intră sub incidența acesteia, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și nr. 1/2000. Este adevărat că reclamanții au făcut demersuri pentru redobândirea terenului în litigiu, dar prin adresa nr. 434/1992 Prefectura Sălaj le-a recomandat să se adreseze Comisiei Comunale Hida pentru aplicarea Legii nr. 18/1991. Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanții T.A., C.V., R.A. și C.I. care au susținut că prin hotărârile atacate a fost aplicată greșit Legea nr. 10/2001, întrucât, terenul revendicat fiind intravilan, formează obiect de reglementare al acestui act normativ, bunul nefăcând parte niciodată din proprietatea fostei cooperative agricole de producție.

Terenul a fost preluat abuziv în anul 1985 de fosta I.A.S Zalău, iar continuatoarea acesteia, pârâta SC A. SA Zalău, a obținut titlul de proprietate în cadrul procesului de privatizare asupra bunului imobil, dând dovadă de rea-credință, deoarece reclamanții au întreprins demersuri pentru retrocedarea terenului. Recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele care succed: Potrivit extrasului de C.F. al comunei Hida, județul Sălaj (fila 3 dosar de fond) C.I., antecesorul reclamanților, a fost proprietarul a două parcele cu nr. topo. 159 și 160, grădină cu casa în intravilan „cu suprafețele de 1439 și 2172 mp”. Conform extrasului de C.F. al comunei Hida, județul Sălaj, (fila 29 același dosar) C.I., a fost proprietarul, printre altele a două parcele cu nr. topo.

115/1 și 116, reprezentând „grădină în intravilan și casă” cu suprafețele de 2273mp și 547mp. În lipsa unor probe certe, nu este clar în proces cum din aceste suprafețe de teren care au aparținut lui C.I., o suprafață de 0,25 teren intravilan a intrat în stăpânirea pârâtei SC A. SA Zalău, dar această societate, prin adresa de la fila 4 dosar de fond (adresă fără număr și nedatată), a adus la cunoștința reclamanților că este în derularea procedurilor de faliment conform Legii nr. 64/1995, că patrimoniul societății urmează a se valorifica în vederea îndestulării creditorilor și a recomandat reclamanților ca, pentru revendicarea nemișcătorului, să se adreseze instanței judecătorești.

În aplicarea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin Normele metodologice de interpretare unitară a acestei legi (pct. 8.1) s-a stabilit că restituirea în natură a terenurilor (inclusiv cele arabile) aflate în intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil, deci nu este ocupat de construcții ale terților ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariția legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare.

Ținând seama că legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea și nerestituite cuprinsă în art.1 din lege, rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.

În considerarea celor ce preced și cum terenul revendicat este situat, cu certitudine, în intravilanul unei localități, se constată că el formează obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001 și întrucât instanțele au hotărât în mod greșit contrariul, respingând acțiunea în temeiul unei excepții procedurale relative la lipsa de incidență a acestei legi, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor și reluarea judecății la prima instanță. În rejudecare, instanța de trimitere, va identifica, pe bază de dovezi, inclusiv printr-o expertiză de specialitate, imobilul revendicat pentru a se stabili în ce limite este ori a fost stăpânit de pârâtă, precum și pentru a se determina modalitatea în care nemișcătorul a intrat în proprietatea acestei societăți și care este situația lui actuală, având în vedere că, potrivit adresei de la fila 4 dosar de fond, mai sus amintită, la data notificării, pârâta, societate deținătoare a bunului, se găsea în procedură de faliment.

Întrucât prin art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și pct. 20.1 din Norele metodologice de aplicare a acestei legi s-a statuat indisponibilizarea imobilelor, restituibile pe calea prevăzută de lege, cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane decât cele îndreptățite potrivit legii și cum atare indisponibilizare operează începând de la data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară, în rejudecare, se va stabili pe bază de dovezi, dacă bunul a fost ori nu valorificat în vederea îndestulării eventualilor creditori ai pârâtei, iar în caz afirmativ, dacă, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu era cumva prevalentă retrocedarea nemișcătorului către persoanele îndreptățite, față de orice alte operațiuni de înstrăinare a lui către terți, chiar și în procedura falimentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții T.A., C.I., C.V. și R.A. împotriva deciziei nr. 127 din 25 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia precum și sentința nr. 471 din 5 aprilie 2002 a Tribunalului Sălaj, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2006.